Partidul Democrat Liberal (România)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Partidul Democrat Liberal
Sigla Partidului Democrat Liberal
Președinte Vasile Blaga
Fondat 26 martie 2008
Membri 300.000 - 350.000
Sediu Aleea Modrogan, 1, 10
București
Ideologie politică Populară [1]
Liberalism
Poziție politică Centru-dreapta
Afiliație internațională I.C.D.
Afiliație europeană PPE
Grup europarlamentar PPE-DE
Culori Portocaliu
Albastru
Site web www.pdl.org.ro
Vezi și Politica României

Partide politice
Alegeri

Partidul Democrat Liberal (PDL) este un partid politic parlamentar de Centru-dreapta din România. PDL a luat naștere în decembrie 2007, în urma deciziei de fuzionare[2] a Partidului Democrat și a Partidului Liberal Democrat

A participat la actul de guvernare începând cu alegerile din anul 2008, până în luna mai a anului 2012 când a intrat în opoziție, ca urmare a căderii guvernului Ungureanu. La momentul actual, conform rezultatelor alegerilor parlamentare din 2012 Partidul Democrat Liberal este principalul partid de opoziție, având în Parlament împreună cu celelalte partide cu care a candidat sub egida Alianței România Dreaptă, 80 de parlamentari.

Președintele partidului este Vasile Blaga, ales în urma Convenției Naționale din 30 iunie 2012.

Partidul Democrat Liberal reprezinta România în cadrul Parlamentul European prin 11 europarlamentari[3] ce activează în cadrul grupului politic al Partidului Popular European

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria Partidului Democrat Liberal începe în anul 2007, atunci când Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat au decis să fuzioneze.

Premise[modificare | modificare sursă]

Primăvara anului 2007 găsește cele două partide PD și PLD în opoziție parlamentară.[4][5] PD ajunge în opoziție în urma destrămării alianței Dreptate și Adevăr consfințită prin remanierea guvernamentală din aprilie 2007.[6] Elementul marcant al anului 2007 se petrece în mai când are loc Referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu eveniment care duce la o poziționare clară a partidelor politice în raport cu acest eveniment, anti - PSD, PC, PRM și UDMR - sau pro - PD și PLD.[7] Faptul că PD și PLD l-au susținut pe Traian Băsescu, votând împotriva demiterii, a făcut ca cele două partide să se situeze pe un trend crescător în sondaje și popularitate.[8] De asemenea, dorința de a contracara forța alianței "anti" din parlament, condusă de PSD, în perspectiva alegerilor din 2008 a cântărit mult în formarea PD-L.[9][10][11][12]

Constituirea[modificare | modificare sursă]

Din primăvara anului 2007 cele doua partide începând tatonările pentru o eventuala colaborare.[13] În iulie 2007 se semnează un prim acord de colaborare între cele două partide,[14] acord în 10 puncte care prevedea o colaborare în activitatea parlamentară, dar participare separată la europarlamentarele din vara anului 2007.[15]

La Alegerile pentru Parlamentul European din noiembrie 2007, P.D. se situează pe primul loc, cu 28% din voturi, devenind astfel principalul partid politic al României iar PLD obține un surprinzător procent de 8%, confirmând pe scena politică. După publicarea rezultatelor apar în presă informații cu privire la o viitoare fuziune a celor două partide PD și PLD[16][17] În 3 decembrie 2007 se anunță fuziunea dintre cele două partide.[18][19] Pe 15 decembrie 2007 delegați ale ambelor partide se întâlnesc într-o Convenție Națională Extraordinară, unde anunță fuziunea prin absorbție a PLD de către PD, adoptarea statului[20] și a siglei electorale, noul partid urmând a se chema Partidul Democrat Liberal(PDL).[21][22] Se stabilește o nouă conducere, Emil Boc fiind confirmat în funcția de Președinte al partidului, Theodor Stolojan și Adrian Videanu prim-vicepreședinți iar Vasile Blaga - secretar general. Fuziunea celor două partide este definitivată prin înregistrarea noii formațiuni politice la tribunalul București, prin decizia TMB din 26.03.2008[23] se aprobă fuziunea, modificarea statului, conducerii și numelui P.D. în P.D.-L.

Fuziuni[modificare | modificare sursă]

Participarea la guvernare[modificare | modificare sursă]

În urma alegerilor parlamentare desfășurate în data de 30 noiembrie 2008, PD-L a început negocierile pentru formarea unei coaliții de guvernare cu PNL.[29][30][31] Negocierile cu PNL se soldează cu un eșec,[32][33] PD-L orientându-se spre constituirea unei unei coaliții de guvernare cu PSD-PC și UDMR.[34][35][36][37]

2008-2009[modificare | modificare sursă]

În data de 10 decembrie 2008, Traian Băsescu îl nominalizează pe Theodor Stolojan ca prim-ministru desemnat,[38][39] urmând ca acesta din urmă să continue negocierile pentru formarea unui guvern.[38][40] În 14 decembrie 2008 PD-L și alianța PSD-PC ajung la un acord semnând un protocol de guvernare intitulat "Parteneriat Pentru România"[41][42][43] și își anunță sprijinul pentru formarea unui guvern majoritar în frunte cu Stolojan.[44][45]. În urma acestui acord, PD-L păstra președinția Camerei Deputaților iar PSD pe cea a senatului[46][47] O zi mai târziu pe 15 decembrie 2008, Theodor Stolojan își anunță demisia,[48][49] Emil Boc fiind desemnat ca prim-ministru.[50][51]

La data de 19 decembrie 2008, premierul desemnat Emil Boc anunță componența noului cabinet.[52][53][54][55][56] Acest guvern v-a purta ulterior numele de Boc 1.[57] Noul guvern primește votul de învestitură din partea Parlamentului în data de 22 decembrie 2008.[58][59] Funcționarea acestui guvern a fost marcată de disensiunii permanente[60][61][62][63][64][65][66] datorate și programului politic diferit al celor partide majoritare[67][68][69] cât și alegerilor prezidențiale,[70][71] europarlamentare[72] din 2009. Funcționarea defectuoasă a guvernului sprijinit de PD-L și PSD+PC[73] a avut ca un prim efect ignorarea unor măsuri economice coerente[74][75] care să contracareze criza economică începută în anul 2008.[76][77][78][79]

La 1 octombrie 2009, ca urmare a retragerii alianței PSD+PC[80][81][82][83] de la guvernare, PDL și-a asumat susținerea unui guvern minoritar politic.[84][85] Acest Guvern avea un număr redus de miniștrii - 10 din care 8 gestionau câte doua portofolii ministeriale.[86] Guvernul Boc I a fost demis la 13 octombrie 2009 de Parlament,[87][88] ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depusa de opoziție[89][90] dar a continuat să funcționeze ca guvern interimar până în luna decembrie 2009.

Căderea guvernului în octombrie 2009 a relansat negocierile între partidele parlamentare, pentru formarea unei coaliții de guvernare pe fondul campaniei electorale pentru funcția de președinte. Inițial, PD-L l-a susținut pe Emil Boc[91] ca și potențial candidat la funcția de premier, în antiteză cu o coaliție parlamentară puternic coagulată în jurul primarului Sibiului Klaus Johannis.[92][93][94]

Pe 14 octombrie 2009, Traian Băsescu îl numește pe Lucian Croitoru ca premier desemnat, acesta urmând să negocieze pentru obținerea susținerii parlamentare.[95][96][97] Guvernul prezentat de Lucian Croitoru[98] susținut în principal de PD-L, nu a primit votul în parlament.[99][100]

Pe 6 noiembrie 2009 în urma consultărilor cu PDL, președintele Băsescu îl numește pe Liviu Negoiță ca premier desemnat[101][102] acesta încercând să formeze o coaliție în parlament.[103][104][105][106] La 16 decembrie 2009 după anunțarea rezultatului alegerilor prezidențiale, Liviu Negoiță își depune mandatul[107][108]

2009-2012[modificare | modificare sursă]

Pe data de 17 decembrie 2009, Traian Băsescu îl desemnează pe Emil Boc ca prim ministru.[109][110] PD-L va forma o coaliție guvernamentală prin negocieri cu UDMR, grupul minorităților și cu grupul independenților conduși de Gabriel Oprea,[111][112] Al doilea guvern Boc primește votul de investitură în parlament, la data de 23 decembrie 2009.[113] Guvernul Boc a beneficiat de o majoritate parlamentară fluctuantă pe durata mandatului, supraviețuind mai multor moțiuni de cenzură[114][115][116] și s-a implicat activ în adoptarea mai multor inițiative legislative prin asumarea răspunderii parlamentare.[117][118] Guvernul Boc este autorul unor măsuri economice extrem de controversate.[119][120][121] Lipsa unei strategii de comunicare coerente și eficiente[122][123][124] a dus la erodarea încrederii și suportului popular,[125] scădere resimțită puternic și de PDL în procesele electorale ale anului 2012.[126] Acest guvern își va înceta activitatea la 9 februarie 2012, ca urmare a demisiei întregului cabinet.[127][128][129]

PDL s-a mai implicat în actul de guvernare în perioada februarie 2012 - mai2012 participând la formarea coaliției ce v-a susține parlamentar guvernul Ungureanu și contribuind în acest guvern cu 9 miniștrii. Odată cu încetarea activității guvernului Ungureanu, demis prin moțiune de cenzura în 27 aprilie 2012,[130] PDL a ales calea opoziției.[131]

Activitatea în opoziție[modificare | modificare sursă]

Odată cu intrarea în opoziție, PDL s-a concentrat pe pregătirile pentru alegerile locale din 10 iunie 2012. Rezultatele alegerilor[132] au confirmat scăderea de popularitate a PDL[133][134] spre un procent de 20%.[135][136] De remarcat că PDL a participat la alegeri atât în nume propriu cât și în diverse alianțe electorale cu caracter local[137][138][139] Rezultatele slabe de la alegerile locale au dus la demisia în bloc a conducerii PDL[140][141] și la convocarea unei convenții naționale pe 30 iunie 2012 pentru alegerea unei noi echipe de conducere.[142]

Noua conducere în frunte cu Vasile Blaga, și-a propus ca țel refacerea imaginii PDL[143] și găsirea unei soluții viabile[144] în perspectiva alegerilor parlamentare din decembrie 2012. În acest scop, PDL a înființat și aderat la Alianța România Dreaptă.[145]

În iulie 2012 PDL s-a opus suspendării președintelui, votând împotrivă în parlament[146][147] și participând activ la campania de susținere a președintelui suspendat Traian Băsescu,[148] ulterior aderând la cererea acestuia de boicotare a referendumului.[149]

În 17 octombrie, respectiv 18 octombrie 2012 PDL a găzduit împreună cu UDMR, congresul PPE la București[150][151]

Rezultatele de la alegerile parlamentare,[152] sub așteptări, au dus la tensiuni în interiorul PDL, prim-vicepreședintele Cristian Preda și vicepreședintele Sever Voinescu demisionând.[153] S-a decis și convocarea unei Convenții extraordinare pe luna mai 2013, în vederea alegerii unei noi conduceri, data exactă urmând a fii stabilită pe 23 februarie 2013 în cadrul ședinței Consiliul Național de Coordonare.

Rezultate electorale[modificare | modificare sursă]

Alegeri locale 2008[modificare | modificare sursă]

Anul electoral 2008 este primul ciclu electoral la care participa PDL-ul. La alegerile locale desfășurate în 15 iunie 2008,[154] PD-L a obținut următoarele rezultate, conform voturilor exprimate

  • 14 președinți de consilii județene[155]
  • 458 consilieri județeni[156]
  • 909 primari[157]
  • 11.129 consilieri locali[158]

În București candidatul PD-L Vasile Blaga pierde cursa pentru primăria capitalei în favoarea lui Sorin Oprescu,[159] însă reușește să formeze ulterior o coaliție majoritară în Consiliul General.[160]

Alegeri parlamentare 2008[modificare | modificare sursă]

Alegerile au fost bazate pe un nou sistem de vot numit uninominal cu compensare.[161][162][163]Alegerile parlamentare s-au desfășurat în 30 noiembrie 2008[164] cu următoarele rezultate pentru PDL

  • 115 mandate în Camera deputaților[165]
  • 51 mandate în Senat[166]

PD-L a devenit astfel cel mai mare partid parlamentar[167] și principalul actor în actul de guvernare început în 2008[168][169]

Alegeri prezidențiale 2009[modificare | modificare sursă]

La alegerile prezidențiale din anul 2009 pentru alegerea unui nou președinte, PD-L l-a sprijinit pe candidatul Traian Băsescu.[170]

Alegeri locale 2012[modificare | modificare sursă]

Alegerile locale s-au desfășurat pe 10 iunie 2012.[171] PD-L și-a prezentat oficial candidații pe data de 25 aprilie 2012[172] obținând următoarele rezultate:[132]

  • 2 președinți de consilii județene[173]
  • 212 consilieri județeni[174]
  • 498 primari[175]
  • 6.354 consilieri locali[176]

În București candidatul PD-L Silviu Prigoană a pierdut cursa pentru primăria capitalei în favoarea lui Sorin Oprescu, PDL obținând un număr de 11 consilieri în Consiliul General[177][178]

PDL a participat la aceste alegeri și în diverse formule de alianțe locale[179][180][181] obținând astfel încă 135 consilieri județeni, 297 primari și încă 3.647 consilieri locali.

Alegeri Parlamentare 2012[modificare | modificare sursă]

Alegerile din 2012 s-au constituit în al doilea ciclu electoral al uninominalului cu compensare[161].Alegerile parlamentare s-au desfășurat în 9 decembrie 2012[182] PDL participând la alegeri sub sigla Alianței România Dreaptă cu următoarele rezultate:[152]

  • 56 mandate în Camera deputaților[183]
  • 24 mandate în Senat[184]

PDL și-a păstrat statutul de principal partid de opoziție[185][186][187][188]

Conducerea PDL[modificare | modificare sursă]

Conducerea actuală a PDL este asigurată, conform rezultatelor convenției din 30 iunie 2012[189] de

Conform convenției din 15 mai 2011, aceste poziții de conducere PDL au fost reprezentate de:[190][191] - Președinte: Emil Boc - reconfirmat, Prim-vicepreședinți: Roberta Anastase, Teodor Baconschi, Gheorghe Flutur și Sorin Frunzăverde, Secretar general: Ioan Oltean

La înființare, structura de conducere a PDL confirmată în 15 decembrie 2007, era reprezentată de [192] Președinte: Emil Boc, Prim-vicepreședinți: Teodor Stolojan, Adrian Videanu, Secretar general: Vasile Blaga

Organizarea PDL[modificare | modificare sursă]

Structura internă de conducere a PD-L este formată din Biroul Național Permanent(BNP) structuri de conducere județene(BPJ) și locale(BPL).[193] BNP asigura conducerea curenta (activitate politica, administrativa financiara) a PDL, fiind responsabil și de gestionarea Colegiul Director Național (CDN), Consiliului național de coordonare (CNC), Convenția națională ordinară (CN) și Convenția națională extraordinară (CNE) sau a comisiilor temporare[194] Președintele partidului este ales în mod direct în cadrul CN (sau CNE), pe baza unui program politic (moțiune) împreună cu președinții CNSEL și CNRC. Susținătorii moțiunii candidatului câștigător sunt considerați membrii aleși ai CNC. Alegerea membrilor BPN se face în cadrul CNC.[194]

BNP este constituit din președintele partidului, 4 prim-vicepreședinți, 1 secretar general, 15 vicepreședinți, 11 secretari executivi, 3 secretari adjuncți, președinții organizațiilor interne PDL (6 membrii), liderii grupurilor parlamentare (3 persoane) și 1 trezorier.[195]

Oficial, PD-L are în componența sa câteva organizații[196]

  • Organizația de Tineret și Studenți a Partidului Democrat Liberal(OTSPDL) - președinte Răzvan Mustea cunoscut prin acronimul OTPDL, se adresează membrilor și simpatizanților care nu au împlinit vârsta de 35 ani
  • Organizația de Femei a Partidului Democrat Liberal( OF-PDL ) - președinte Sulfina Barbu - ce se adresează simpatizanților și membrilor de sex feminin
  • Organizația Pensionarilor și Vârstei a Treia a Partidului Democrat Liberal(OPV3-PDL) - președinte Ion Nastea - constituită din membri și simpatizanți ai partidului care sunt pensionari sau sunt persoane în vârstă.
  • Organizația Oamenilor de Afaceri a Partidului Democrat Liberal (OOAPDL) - președinte Calin Murg - cuprinde membri și simpatizanți ai partidului care activează în sfera întreprinderilor mici și mijlocii și în mediul de afaceri.

Calitatea de membru PD-L se dobândește în urma unei adeziuni coroborat cu îndeplinirea unor criterii politice minime și implică plata unei cotizații. Calitatea de membru se poate pierde prin excludere, retragere voluntară sau prin neplata cotizației timp de un an.[197] Numărul membrilor cotizanți PD-L în 2011, conform lui Cristian Preda era de 86.461 persoane.[198]

Veniturile raportate de PD-L pe 2011[199] reprezentau 12.878.104 lei, din care 5,29 milioane din cotizații, 5,18 milioane din donații și aproximativ 285.000 lei din alte venituri (M.O. nr. 208 – 29 martie 2012).[200]

Doctrină[modificare | modificare sursă]

În urma fuziuni din 2007 PDL și-a adoptat o nouă doctrină politică[201] de centru-dreapta,[202][203] cu sursă de inspirație în doctrina popularilor europeni (PPE). Fostul partid PD a aderat la PPE în noiembrie 2006,[204] cu acea ocazie schimbându-și și orientarea de la social-democrație la doctrina populară (creștin democrată).[205] Ulterior PDL a aderat la Internaționala Centrist-Democrată. Fuziunea cu PLD a introdus elemente liberale în cadrul doctrinei PD-L fără însă ca doctrina să fie pe deplin armonizată, la momentul fuziunii.[206][207] Prin urmare, de la înființare, s-a lucrat de mai multe ori pentru clarificarea doctrinei oficiale.[208][209] Prioritățile doctrinale ale partidului sunt definite în mod curent în cadrul Convențiilor Naționale.

În urma constituirii alianței România Dreaptă, programul politic al PDL-ului a devenit același cu al alianței.[210]

Activitate Parlamentară[modificare | modificare sursă]

2012-2016[modificare | modificare sursă]

Sesiunea parlamentară 2012-2016 a început în 19 decembrie 2012

2008-2012[modificare | modificare sursă]

În urma alegerilor din 2008, în Parlamentul României PD-L era reprezentat prin 166 parlamentari[165][166] grupați în două grupuri parlamentare:

Rezultatele alegerilor din 2008 au permis PDL să obțină președinția Camerei deputaților în persoana deputatei Roberta Anastase. Inițial, la șefia Senatului a fost sprijinit Mircea Geoană, dar în urma revocării acestuia de către PSD în 28 noiembrie 2011,[213] funcția a fost reclamată de PD-L prin persoana lui Vasile Blaga.

Numărul deputaților și senatorilor a variat din 2008 în funcție de demisiile[214] sau adeziunile[215] senatorilor și deputaților la PDL. PDL a fost puternic afectat de migrație pe întregul ciclu parlamentar 2008-2012.[216]

Activitatea senatorilor și deputaților PD-L sa desfășurat pe două planuri:

  • în cadrul coaliției de guvernare prin sprijinirea Guvernului Boc, activitatea parlamentarilor PDL identificându-se public cu cea a guvernului Boc[217][218]
  • în cadrul Parlamentului, activitatea s-a desfășurat conform prevederilor Camerei sau Senatului, reprezentanții PD-L fiind prezenți în cadrul ciclului electoral 2008-2012 în toate comisiile Parlamentului. Activitatea fiecărui reprezentat PD-L poate fi verificată în parte pe site-urile Camerei Deputaților[219] sau a Senatului[220]

Odată cu intrarea în opoziție, PDL a inițiat 3 moțiuni simple împotriva guvernului Ponta

Controverse[modificare | modificare sursă]

Fuziunea PD-PLD[modificare | modificare sursă]

Procesul de formarea a PDL, sa lovit de controverse puternice, unele din ele marcând încă spațiul politic românesc - există încă lideri politici care vorbesc cu referire la PDL folosind sintagma PD.[224] Protocolul de comasare prin absorbție PD-PLD a fost contestat în două moduri:

Migrația politică[modificare | modificare sursă]

Fenomenul migrației politice a afectat PDL pe întreaga existenta a partidului[233] începând din 2007. La alegerile parlamentare din 2008, PDL a trimis în parlament cel mai mare număr de "traseisti"[234] Alianța pentru o Românie curata, Traseitii noului parlament,05 Ianuarie 2009]</ref>. PDL a speculat acest fenomen în favoarea sa în 2009 pentru a-și forma o majoritate parlamentara[235][236][237] Odată cu scăderea suportului electoral[133] ca urmare a masurilor de austeritate, PDL a început să devină sursa de plecări, ajungând la o adevărată hemoragie în vara anului 2012[238][239][240][241]

Partid prezidențial[modificare | modificare sursă]

Strategia de comunicare[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ PD și PLD fuzionează în Partidul Democrat-Liberal, România Liberă, 3 dec 2007
  3. ^ [2]
  4. ^ [3]
  5. ^ [4]
  6. ^ Propunerile pentru guvernul Tăriceanu remaniat, Euractiv.ro, 2 aprilie 2007
  7. ^ [5]
  8. ^ [6]
  9. ^ [7]
  10. ^ [8]
  11. ^ [9]
  12. ^ [10]
  13. ^ [11]
  14. ^ [12]
  15. ^ [13]
  16. ^ [14]
  17. ^ [15]
  18. ^ [16]
  19. ^ [17]
  20. ^ Statut PDL 15Dec2007
  21. ^ [18]
  22. ^ [19]
  23. ^ Decizia Tribunalului București cu privire la înființarea PDL
  24. ^ a b Câștigă Băsescu alegerile din PDL, 13 Mai 2011, ANDREEA NICOLAE, SABINA FATI, romanialibera.ro, accesat la 7 iulie 2011
  25. ^ a b Câștigă Băsescu alegerile din PDL? - pagina 2, 13 Mai 2011, ANDREEA NICOLAE, SABINA FATI, romanialibera.ro, accesat la 7 iulie 2011
  26. ^ PD negociaza o alianta cu partidul lui Magureanu, 25/01/2001, ziaruldeiasi.ro, accesat la 21 iunie 2011
  27. ^ Roman si Magureanu nu incap in acelasi partid, 28/06/2001, ziaruldeiasi.ro, accesat la 21 iunie 2011
  28. ^ Traian Basescu si serviciile secrete, 28 ianuarie 2005, Sabina Fati, Revista 22, accesat la 21 iunie 2011
  29. ^ [20]
  30. ^ [21]
  31. ^ [22]
  32. ^ [23]
  33. ^ [24]
  34. ^ [25]
  35. ^ [26]
  36. ^ [27]
  37. ^ [28]
  38. ^ a b [29]
  39. ^ [30]
  40. ^ [31]
  41. ^ [32]
  42. ^ [33]
  43. ^ [34]
  44. ^ [35]
  45. ^ [36]
  46. ^ [37]
  47. ^ [38]
  48. ^ [39]
  49. ^ [40]
  50. ^ [41]
  51. ^ [42]
  52. ^ [43]
  53. ^ [44]
  54. ^ [45]
  55. ^ [46]
  56. ^ [47]
  57. ^ [48]
  58. ^ [49]
  59. ^ [50]
  60. ^ [51]
  61. ^ [52]
  62. ^ [53]
  63. ^ [54]
  64. ^ [55]
  65. ^ [56]
  66. ^ [57]
  67. ^ [58]
  68. ^ [59]
  69. ^ [60]
  70. ^ [61]
  71. ^ [62]
  72. ^ [63]
  73. ^ [64]
  74. ^ [65]
  75. ^ [66]
  76. ^ [67]
  77. ^ [68]
  78. ^ [69]
  79. ^ [70]
  80. ^ [71]
  81. ^ [72]
  82. ^ [73]
  83. ^ [74]
  84. ^ [75]
  85. ^ [76]
  86. ^ [77]
  87. ^ [78]
  88. ^ [79]
  89. ^ [80]
  90. ^ [81]
  91. ^ [82]
  92. ^ [83]
  93. ^ [84]
  94. ^ [85]
  95. ^ [86]
  96. ^ [87]
  97. ^ [88]
  98. ^ [89]
  99. ^ [90]
  100. ^ [91]
  101. ^ [92]
  102. ^ [93]
  103. ^ [94]
  104. ^ [95]
  105. ^ [96]
  106. ^ [97]
  107. ^ [98]
  108. ^ [99]
  109. ^ [100]
  110. ^ [101]
  111. ^ [102]
  112. ^ [103]
  113. ^ [104]
  114. ^ [105]
  115. ^ [106]
  116. ^ [107]
  117. ^ [108]
  118. ^ [109]
  119. ^ [110]
  120. ^ [111]
  121. ^ [112]
  122. ^ [113]
  123. ^ [114]
  124. ^ [115]
  125. ^ [116]
  126. ^ [117]
  127. ^ [118]
  128. ^ [119]
  129. ^ [120]
  130. ^ [121]
  131. ^ [122]
  132. ^ a b BEC rezultate alegeri locale 2012
  133. ^ a b [123]
  134. ^ [124]
  135. ^ [125]
  136. ^ [126]
  137. ^ [127]
  138. ^ [128]
  139. ^ [129]
  140. ^ [130]
  141. ^ [131]
  142. ^ [132]
  143. ^ [133]
  144. ^ [134]
  145. ^ [135]
  146. ^ [136]
  147. ^ [137]
  148. ^ [138]
  149. ^ [139]
  150. ^ [140]
  151. ^ [141]
  152. ^ a b BEC rezultate alegeri parlamentare 2012
  153. ^ a b Ședința Colegiului Director al PDL, 14 decembrie 2012, Hotnews.ro
  154. ^ [142]
  155. ^ [143]
  156. ^ [144]
  157. ^ [145]
  158. ^ [146]
  159. ^ [147] [148]
  160. ^ [149]
  161. ^ a b Mediafax:Legea votului uninominal a fost adoptata
  162. ^ [150]
  163. ^ [151]
  164. ^ [152]
  165. ^ a b [153]
  166. ^ a b [154]
  167. ^ [155]
  168. ^ [156]
  169. ^ [157]
  170. ^ [158]
  171. ^ [159]
  172. ^ [160]
  173. ^ [161]
  174. ^ [162]
  175. ^ [163]
  176. ^ [164]
  177. ^ [165]
  178. ^ [166]
  179. ^ [167]
  180. ^ [168]
  181. ^ [169]
  182. ^ [170]
  183. ^ [171]
  184. ^ [172]
  185. ^ [173]
  186. ^ [174]
  187. ^ [175]
  188. ^ [176]
  189. ^ CONVENȚIA PDL 30 iunie 2012, Evenimentul zilei 30 iunie 2012
  190. ^ [177]
  191. ^ [178]
  192. ^ [179]
  193. ^ [180]
  194. ^ a b [181]
  195. ^ [182]
  196. ^ [183]
  197. ^ [184]
  198. ^ [185]
  199. ^ [186]
  200. ^ [187]
  201. ^ [188]
  202. ^ [189]
  203. ^ [190]
  204. ^ [191]
  205. ^ [192]
  206. ^ [193]
  207. ^ [194]
  208. ^ [195]
  209. ^ [196]
  210. ^ Programul Politic al alianței A.R.D.
  211. ^ Camera Deputaților - Grupul Parlamentar PDL
  212. ^ Senatul Romaniei - Grup Parlamentar PDL
  213. ^ [197]
  214. ^ [198]
  215. ^ [199]
  216. ^ [200]
  217. ^ [201]
  218. ^ [202]
  219. ^ [203]
  220. ^ [204]
  221. ^ [205]
  222. ^ [206]
  223. ^ [207]
  224. ^ [208]
  225. ^ [209]
  226. ^ [210]
  227. ^ [211]
  228. ^ [212]
  229. ^ [213]
  230. ^ [214]
  231. ^ [215]
  232. ^ TMB - PARTIDUL DEMOCRAT LIBERAL(26.03.2008)
  233. ^ [216]
  234. ^ [217]
  235. ^ [218]
  236. ^ [219]
  237. ^ [220]
  238. ^ [221]
  239. ^ [222]
  240. ^ [223]
  241. ^ România Curata: 1 din 5 parlamentari este traseist, Revista22 25 aprilie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Stan Stoica – Enciclopedia partidelor politice din România 1859-2003, Editura Meronia, București, 2003
  • Stan Stoica - Dicționarul partidelor politice din România (1989-2004), Editura Meronia, București, 2004
  • Florin-Vasile Șomlea - Partidele populare din țările Uniunii Europene, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]