Pătârlagele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pătârlagele
—  Oraș  —
Judecătoria din Pătârlagele
Judecătoria din Pătârlagele
Pătârlagele se află în România
{{{alt}}}
Pătârlagele
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°19′8″N 26°21′35″E / 45.31889°N 26.35972°E / 45.31889; 26.3597245°19′8″N 26°21′35″E / 45.31889°N 26.35972°E / 45.31889; 26.35972

Țară  România
Județ Buzău

SIRUTA 48325
Atestare documentară 1573
Titulatura de oraș 2004

Localități componente

Guvernare
 - Primar Ion Gherghiceanu[1] (PNL[1],02008)

Populație (2011)[2][3]
 - Oraș 7.304 locuitori
 - Densitate 102 loc./km² 
 - Urbană 2.544
 - Recensământul anterior, 2002 8.290 locuitori

Poziția localității Pătârlagele

Pătârlagele (în trecut Pătârlagi)[4] este un oraș în județul Buzău, regiunea istorică Muntenia, România. El se află în Depresiunea Pătârlagele, pe cursul superior al râului Buzău. Declarat oraș în 2004 (legea nr. 203 din 25 aprilie 2004), Pătârlagele are 7.304 de locuitori (2011).[3] În afara localității urbane principale, în componența orașului intră încă 14 localități: Calea Chiojdului, Crâng, Fundăturile, Gornet, Lunca, Mănăstirea, Mărunțișu, Mușcel, Poienile, Sibiciu de Sus, Stroești, Valea Lupului, Valea Sibiciului și Valea Viei.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Orașul se află în depresiunea Pătârlagele,[5] de pe valea Buzăului. El este străbătut de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov, precum și de calea ferată Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, care leagă Pătârlagele de Buzău, cale ferată pe care diferitele localități componente ale orașului sunt deservite de stațiile Mărunțișu, Pătârlagele și Valea Sibiciului.

Pe DN10, circulă și mijloace rutiere de transport în comun ce leagă Pătârlagele de Buzău și Brașov, precum și autocare ce efectuează curse București-Ploiești-Vălenii de Munte-Cislău-Pătârlagele-Nehoiu.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Pătârlagele

     Români (95.83%)

     Necunoscută (3.23%)

     Altă etnie (0.93%)




Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Pătârlagele

     Ortodocși (95.72%)

     Necunoscută (3.23%)

     Altă religie (1.04%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pătârlagele se ridică la 7.304 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.290 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,84%). Pentru 3,23% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,73%). Pentru 3,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a localității Pătârlagele datează din 1573 dar se pare că localitatea există încă din secolul al XII-lea. Una dintre teoriile privind proveninența numelui Pătârlagele pune acest nume pe seama prezenței cavalerilor teutoni (care au trecut Munții Carpați dinspre Țara Bârsei) în această zonă în perioada 1211-1225 cu ocazia războaielor purtate cu cumanii. Cavalerii teutoni se pare că au avut aici o tabără. Astfel numele ar proveni de la numele Peter (Petru) și lager (tabără, loc de popas).[7]

În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni.[8]

La începutul secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La sfârșitul aceluiași secol, era reședința unei comune formată din cătunele Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori, dintre care 140 erau elevi ai celor două școli, de la Valea-Viei și de la Pătârlagele. Satul Pătârlagele avea 600 de locuitori și 150 de case.[4][9]

În perioada interbelică, Pătârlagele a fost reședința plășii Buzău din județul Buzău, acolo activând un spital de stat și un post telefonic.[10] În 1950, comuna a devenit reședința raionului Cislău (al regiunii Buzău, și apoi al regiunii Ploiești). În 1968, a pierdut statutul de reședință administrativă de nivel intermediar, devenind o comună a județului Buzău, fiind comasată cu alte comune din zonă, preluând unele sate ale comunei Mlăjet și mare parte din satele comunei Mărunțișu.[11] Ea a continuat tendințele de urbanizare, fiind sediu judecătoresc, iar în 2004 a fost declarată oraș.[12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Monumentul eroilor din Pătârlagele

Opt obiective din orașul Pătârlagele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local.

Trei dintre acestea sunt situri arheologice. Situl de pe dealul Burdușoaia din Sibiciu de Sus, cuprinde o așezare din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt (secolele al VI-lea–al IV-lea î.e.n.), una din perioada Latène (secolele al V-lea î.e.n.–I e.n.), una medievală timpurie din secolele al VI-lea–al VII-lea și una din epoca migrațiilor (secolele al VII-lea–al VIII-lea). Situl de pe platoul Podei și de pe culmea Chichilău de la Valea Lupului cuprinde și el multiple așezări: una neolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea î.e.n.), una din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt (secolele al XII-lea–al V-lea î.e.n.), una geto-dacică din secolul al II-lea î.e.n.–secolul I e.n., una din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.), una medievală timpurie din secolele al VIII-lea–al XII-lea și una din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea. Al treilea sit, de la Valea Viei, conține o așezare geto-dacică, o necropolă din Epoca Bronzului și o altă așezare din epoca migrațiilor (secolele al VI-lea–al VII-lea).

Alte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (secolul al XVIII-lea) din satul Gornet; biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XIX-lea) din satul Mărunțișu; biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1794) din satul Sibiciu de Sus; și biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (1666) din Valea Muscelului. Un alt monument este clasificat ca monument funerar, este vorba despre crucea de piatră din secolul al XIX-lea, aflată în curtea lui C. Ruptureanu.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ a b Lahovari, George Ioan (1901). „Pătârlagi, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 660–661. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  5. ^ Turnock, David; Muică, N. (2009). Settlement and toponomy in the Pătârlagele Depression: the Muscel and Viei Valleys. 18. Geographica Timisensis. http://www.geografie.uvt.ro/old/cercetare/publicatii/geographica/abstracte/Geographica2009/11_turnok_final.pdf. 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ Hotărâre privind organizarea de referendum la nivelul comunei Pătârlagele”. Consiliul local Pătârlagele, document oficial de pe site-ul Camerei Deputaților. 2004. http://www.cdep.ro/proiecte/2004/000/80/8/doc088.pdf. Accesat la 21 iunie 2010. 
  8. ^ Constantin C. Giurescu Istoria românilor vol. II partea I, ediția a IV-a, 1943
  9. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Pătârlagi, cătun”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 661. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  10. ^ Județul Buzău în Enciclopedia României din 1938. http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/buzau/index.html. Accesat la 3 ianuarie 2012. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 29 februarie 2012. 
  12. ^ Legea nr.203 din 25 mai 2004 pentru declararea ca oraș a comunei Pătârlagele, județul Buzău”. Camera Deputaților din România. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=49722. Accesat la 25 aprilie 2012. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pătârlagele