Rugby

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Insignă emisă de Federaţia Română de Rugby
Rugby tackle cropped.jpg

Rugby, scris și rugbi (din cuvântul englez rugby, pronunție simplificată /'ragbi/), este un sport cu mingea, originar din Anglia. Numele jocului provine de la orașul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport.

Mingea cu care se joacă rugby-ul este de formă ovală, motiv pentru care sportul mai este uneori numit "sportul cu balonul oval".

Istoric[modificare | modificare sursă]

Strămoșul rugbyului este "la soule", sport practicat pe scară largă în Franța, începând cu perioada Evului Mediu. Varianta originală a sa a fost inventată pe terenului principalului colegiu din orașul Rugby, situat în Anglia. Potrivit legendei, în cursul unui meci de fotbal (care nu trebuie însă confundat cu varianta actuală a sportului desemnat cu acest nume), jucat în anul 1823, William Webb Ellis, elev al acestui colegiu și viitor pastor, a luat în brațe balonul și l-a purtat în spatele liniei porții adverse, deși tradiția cerea ca punctele să fie înscrise cu piciorul. În realitate, originele rugbyului sunt ceva mai complexe. În acea perioadă, fiecare dintre colegiile britanice practicau un joc cu balonul derivat din "la soule". Fiecare colegiu avea propriile sale reguli, iar jocul cu piciorul și cu mâna erau destul de răspândite. Gestul lui William Webb Ellis, de a ține balonul în mâini, într-o fază a jocului în care așa ceva nu era permis, a făcut ca regulile colegiului din Rugby să evolueze progresiv.

Odată cu apariția căilor ferate însă, colegiile nu mai erau izolate unele de altele, iar întâlnirile sportive au devenit posibile. În primul rând, era necesar ca viitorii competitori să se pună de acord asupra regulilor care trebuie adoptate. La început, meciurile se jucau conform regulilor stabilite de colegiul care îndeplinea oficiul de gazdă. Nu pentru mult timp, pentru că destul de repede s-a simțit nevoia de a avea reguli uniforme. Au urmat dispute între partizanii care preferau jocul cu piciorul (dribbling) și cei care doreau limitarea unui asemenea joc, considerat prea violent (ar trebui avut în vedere că jocul practicat în acea perioadă era diferit față de cel de astăzi). Din aceste discuții s-au născut două sporturi diferite - cel cunoscut astăzi sub denumirea de fotbal și rugbyul. Acestea, la rândul lor, au dat nașterea unui important de variante și sporturi înrudite.

Regulile de joc, care afirmau specificitatea fotbalului jucat în colegiul din Rugby, vor fi codificate pentru prima dată în anul 1846 de către elevi, iar la 8 decembrie 1863, la Cambridge, de către studenții acestei universități, foști elevi proveniți din Rugby.

În anul 1871, pentru a se distinge în mod definitiv de fotbal și de "Football Association", se naște prima federație națională: Rugby Football Union (RFU). În același an, la Edinburgh are loc și prima întâlnire internațională, disputată între Scoția și Anglia, meci încheiat cu victoria gazdelor, cu scorul de 4-1.

În mod progresiv, RFU a adoptat diverse reguli pentru îmbunătățirea jocului, cum sunt suprimarea unor anumite lovituri periculoase, permiterea pasei cu mâna (în 1875) sau diminuarea numărului de jucători de la 20 la 15 (în 1877).

Încetul cu încetul, rugbyul, rezervat inițial elitelor, câștigă toate păturile sociale. În anii 1880 se pune problema profesionismului, adoptat în 1885 de fotbal]], care va determina scindarea mișcării rugbystice. Începând cu anul 1891, respectiv la un an de la înființarea International Board, for însărcinat cu gestiunea jocului și a regulilor acestuia, cluburile din nordul Angliei reclamau un ajutor pentru compensarea muncitorilor pentru timpul de muncă pierdut prin jucarea meciurilor de sâmbătă (care era zi lucrătoare), dar RFU a refuzat să admită această pretenție. După mai multe tentative, "Northern Rugby Football Union", o copie profesionistă a RFU, a fost înființată la 27 august 1895. Ulterior, această organizație a dat naștere unei variante diferite a acestui sport, denumită "rugby league", care este practicat în țările anglofone. Abia la sfârșitul sec. XX, rugbyul va accepta profesionismul.

În anul 2007, se numărau circa 3,5 milioane de jucători legitimați în întreaga lume.

Reguli de joc[modificare | modificare sursă]

Fiecare echipă are 15 jucători pe teren și 7 rezerve. Sunt 8 jucători în pachetul de înaintare și 7 jucători pe linia de trei sferturi.

Obiectivul jocului este de a câștiga puncte prin:

  1. Purtarea și culcarea mingii în terenul de țintă advers (eseu).
  2. Trimiterea mingii cu piciorul printre buturile adverse. Buturile sunt formate din doi stâlpi paraleli cu o bară ridicată perpendicular între ei.

Un "penalty" se efectuează în al doilea mod.

Mingea se poate pasa numai înapoi cu mâna, sau și înainte, dacă este lovită cu piciorul.

Echipa adversă poate să recupereze mingea printr-un placaj. De obicei asta înseamnă că unul sau mai mulți jucători din echipa opusă prind pe jucătorul aflat în posesia mingii și îl blochează la pamânt.

Un meci durează 80 de minute (2 reprize x 40 minute).

Grămadă

Regula ofsaidului - există două situații: - la momentele fixe (grămada ordonată sau repunerea din margine) - în joc deschis.

Ofsaidul la grămada ordonată: liniile imaginare care trec la ultimele picioare ale jucatorilor din grămada ordonată sunt liniile de ofsaid. Niciun jucator advers nu are voie să treacă peste aceste linii, ci trebuie să aștepte la linia ultimelor picioare ale echipei proprii până când balonul iese din conturul grămezii.

Ofsaidul la margine: liniile imaginare care trec la 10 metri paralele cu aliniamentul jucătorilor participanți la margine sunt liniile de ofsaid. Jucătorii neparticipanți la margine trebuie să stea în spatele acestei linii până când marginea se termină.

Ofsaidul în jocul deschis: orice jucător care se află înaintea coechipierului purtător de balon se află în poziție de ofsaid. El trebuie să fie în spatele purtătorului de balon pentru a reintra în joc. Dacă un jucător încearcă să joace un balon șutat de un coechipier aflat în spatele său, se află în ofsaid și este penalizat cu lovitură de pedeapsă.

Regula ținutului la pământ: un jucător purtător de balon este obligat să elibereze balonul dacă este placat și ținut la pământ. În caz contrar, dacă încearcă să joace balonul, este penalizat cu lovitură de pedeapsă.


Cum se acordă punctele[modificare | modificare sursă]

Transformarea unui eseu

Eseu: 5 puncte

Transformarea eseului: 2 puncte

Drop-gol (lovitură de picior căzută): 3 puncte

Lovitura de pedeapsă: 3 puncte

Sporturi înrudite[modificare | modificare sursă]

  • fotbalul canadian, care se dispută în 12 jucători;
  • fotbalul american, care se dispută în 11 jucători;
  • fotbalul australian;
  • fotbalul gaelic, creat în 1885, sport în care placajele și tacklingurile sunt interzise;
  • rugby league, creat în mai multe etape, între 1895-1906:
    • 1895 - scindarea RFU și crearea Northern RFU: 15 jucători și aceleași reguli ca ale RFU, dar compensarea jucătorilor pentru pierderea salariului lor și cheltuieli;
    • 1906 - rugbyul în XIII: Northern RFU adoptă reguli specifice și modifică formatul echipelor, care vor avea de acum înainte 13 jucători fiecare; din 1922 această variantă a rugbyului se numește "rugby football league" sau "rugby league" în țările anglofone;
  • rugby în VII: adaptare a jocului în XV;
  • rugby în IX: adaptare a jocului în XIII;
  • rugby în X: adaptare a jocului în XV;
  • Touch rugby: derivat al jocului în XV sau XIII;
  • Tag rugby: derivat al jocului în XV sau XIII;
  • RugbyHandy sau quadrugby (născut în Canada în 1977)
  • Handi-rugby în XIII
  • Rugby flag: derivat din jocul în XV
  • International rules football: compromis pentru întâlnirile între fotbalul australian și cel gaelic.
  • rugby pe plajă: derivat al jocului în XV, care se joacă pe nisip.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Rugby – Mică enciclopedie”, Dumitru Manoileanu, Editura Sport-Turism, 1982

Legături externe[modificare | modificare sursă]