Rugby

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Insignă emisă de Federaţia Română de Rugby

Rugby sau rugbi (din cuvântul englez rugby, pronunţat aproximativ ragbi) este un sport cu balonul, originar din Anglia. Numele jocului provine de la oraşul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport.

Mingea cu care se joacă rugby-ul este de formă ovală, motiv pentru care sportul mai este uneori numit "sportul cu balonul oval".

Cuprins

[modifică] Istoric

Strămoşul rugbyului este "la soule", sport practicat pe scară largă în Franţa, începând cu perioada Evului Mediu. Varianta originală a sa a fost inventată pe terenului principalului colegiu din oraşul Rugby, situat în Anglia. Potrivit legendei, în cursul unui meci de fotbal (care nu trebuie însă confundat cu varianta actuală a sportului desemnat cu acest nume), jucat în anul 1823, William Webb Ellis, elev al acestui colegiu şi viitor pastor, a luat în braţe balonul şi l-a purtat în spatele liniei porţii adverse, deşi tradiţia cerea ca punctele să fie înscrise cu piciorul. În realitate, originele rugbyului sunt ceva mai complexe. În acea perioadă, fiecare dintre colegiile britanice practicau un joc cu balonul derivat din "la soule". Fiecare colegiu avea propriile sale reguli, iar jocul cu piciorul şi cu mâna erau destul de răspândite. Gestul lui William Webb Ellis, de a ţine balonul în mâini, într-o fază a jocului în care aşa ceva nu era permis, a făcut ca regulile colegiului din Rugby să evolueze progresiv.

Odată cu apariţia căilor ferate însă, colegiile nu mai erau izolate unele de altele, iar întâlnirile sportive au devenit posibile. În primul rând, era necesar ca viitorii competitori să se pună de acord asupra regulilor care trebuie adoptate. La început, meciurile se jucau conform regulilor stabilite de colegiul care îndeplinea oficiul de gazdă. Nu pentru mult timp, pentru că destul de repede s-a simţit nevoia de a avea reguli uniforme. Au urmat dispute între partizanii care preferau jocul cu piciorul (dribbling) şi cei care doreau limitarea unui asemenea joc, considerat prea violent (ar trebui avut în vedere că jocul practicat în acea perioadă era diferit faţă de cel de astăzi). Din aceste discuţii s-au născut două sporturi diferite - cel cunoscut astăzi sub denumirea de fotbal şi rugbyul. Acestea, la rândul lor, au dat naşterea unui important de variante şi sporturi înrudite.

Regulile de joc, care afirmau specificitatea fotbalului jucat în colegiul din Rugby, vor fi codificate pentru prima dată în anul 1846 de către elevi, iar la 8 decembrie 1863, la Cambridge, de către studenţii acestei universităţi, foşti elevi proveniţi din Rugby.

În anul 1871, pentru a se distinge în mod definitiv de fotbal şi de "Football Association", se naşte prima federaţie naţională: Rugby Football Union (RFU). În acelaşi an, la Edinburgh are loc şi prima întâlnire internaţională, disputată între Scoţia şi Anglia, meci încheiat cu victoria gazdelor, cu scorul de 4-1.

În mod progresiv, RFU a adoptat diverse reguli pentru îmbunătăţirea jocului, cum sunt suprimarea unor anumite lovituri periculoase, permiterea pasei cu mâna (în 1875) sau diminuarea numărului de jucători de la 20 la 15 (în 1877).

Încetul cu încetul, rugbyul, rezervat iniţial elitelor, câştigă toate păturile sociale. În anii 1880 se pune problema profesionismului, adoptat în 1885 de fotbal]], care va determina scindarea mişcării rugbystice. Începând cu anul 1891, respectiv la un an de la înfiinţarea International Board, for însărcinat cu gestiunea jocului şi a regulilor acestuia, cluburile din nordul Angliei reclamau un ajutor pentru compensarea muncitorilor pentru timpul de muncă pierdut prin jucarea meciurilor de sâmbătă (care era zi lucrătoare), dar RFU a refuzat să admită această pretenţie. După mai multe tentative, "Northern Rugby Football Union", o copie profesionistă a RFU, a fost înfiinţată la 27 august 1895. Ulterior, această organizaţie a dat naştere unei variante diferite a acestui sport, denumită "rugby league", care este practicat în ţările anglofone. Abia la sfârşitul sec. XX, rugbyul va accepta profesionismul.

În anul 2007, se numărau circa 3,5 milioane de jucători legitimaţi în întreaga lume.

[modifică] Reguli de joc

Fiecare echipă are 15 jucători pe teren şi 7 rezerve. Sunt 8 jucători în pachetul de înaintare şi 7 jucători pe linia de trei-sferturi.

Obiectivul jocului este de a câştiga puncte prin:

  1. Purtarea şi culcarea mingii în terenul de ţintă advers (eseu).
  2. Trimiterea mingii cu piciorul printre buturile adverse. Buturile sunt formate din doi stâlpi paraleli cu o bară ridicată perpendicular între ei.

Un "Penalty" se efectuează în al doilea mod.

Mingea se poate pasa numai înapoi cu mâna, sau înainte, dacă este lovită cu piciorul.

Echipa adversă poate să recupereze mingea printr-un placaj. De obicei asta înseamnă că unul sau mai mulţi jucători din echipa opusă prind pe jucătorul aflat în posesia mingii şi îl blochează la pamânt.

Cum se acordă punctele? Eseu: 5 puncte Transformarea eseului: 2 puncte Drop-gol (lovitură de picior căzută): 3 puncte Lovitura de pedeapsă: 3 puncte

Un meci durează 80 de minute (2 reprize x 40 minute).

Grămadă

Regula offside-ului - există două situaţii: - la momentele fixe (grămada ordonată sau repunerea din margine) - în joc deschis.

Offside-ul la grămada ordonată: liniile imaginare care trec la ultimele picioare ale jucatorilor din grămada ordonată sunt liniile de offside. Niciun jucator advers nu are voie să treacă peste aceste linii, ci trebuie să aştepte la linia ultimelor picioare ale echipei proprii până când balonul iese din conturul grămezii.

Offside-ul la margine: liniile imaginare care trec la 10 metri paralele cu aliniamentul jucătorilor participanţi la margine sunt liniile de offside. Jucătorii neparticipanţi la margine trebuie să stea în spatele acestei linii până când marginea se termină.

Offside-ul în jocul deschis: orice jucător care se află înaintea coechipierului purtător de balon se află în poziţie de offside. El trebuie să fie în spatele purtătorului de balon pentru a reintra în joc. Dacă un jucător încearcă să joace un balon şutat de un coechiper aflat în spatele său, se află în offside şi este penalizat cu lovitură de pedeapsă.

Regula ţinutului la pământ: un jucător purtător de balon este obligat să elibereze balonul dacă este placat şi ţinut la pământ. În caz contrar, dacă încearcă să joace balonul, este penalizat cu lovitură de pedeapsă.

[modifică] Sporturi înrudite

  • fotbalul canadian, care se dispută în 12 jucători;
  • fotbalul american, care se dispută în 11 jucători;
  • fotbalul australian;
  • fotbalul gaelic, creat în 1885, sport în care placajele şi tacklingurile sunt interzise;
  • rugby league, creat în mai multe etape, între 1895-1906:
    • 1895 - scindarea RFU şi crearea Northern RFU: 15 jucători şi aceleaşi reguli ca ale RFU, dar compensarea jucătorilor pentru pierderea salariului lor şi cheltuieli;
    • 1906 - rugbyul în XIII: Northern RFU adoptă reguli specifice şi modifică formatul echipelor, care vor avea de acum înainte 13 jucători fiecare; din 1922 această variantă a rugbyului se numeşte "rugby football league" sau "rugby league" în ţările anglofone;
  • rugby în VII: adaptare a jocului în XV;
  • rugby în IX: adaptare a jocului în XIII;
  • rugby în X: adaptare a jocului în XV;
  • Touch rugby: derivat al jocului în XV sau XIII;
  • Tag rugby: derivat al jocului în XV sau XIII;
  • RugbyHandy sau quadrugby (născut în Canada în 1977)
  • Handi-rugby în XIII
  • Rugby flag: derivat din jocul în XV
  • International rules football: compromis pentru întâlnirile între fotbalul australian şi cel gaelic.
  • rugby pe plajă: derivat al jocului în XV, care se joacă pe nisip.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legaturi externe


Unelte personale