Vasile Voiculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vasile Voiculescu
Sigla academia romana.gif Membru post-mortem (1993) al Academiei Române

Vasile Voiculescu

VasileVoiculescu.jpg
Naștere 27 noiembrie 1884
Pârscov, România
Deces 26 aprilie 1963 (78 de ani)
București, Republica Populară Română
Ocupație poet, dramaturg, prozator
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Activitatea literară
Activ ca scriitor epoca interbelică
Mișcare/curent literar tradiționalism, modernism, expresionism
Specie literară poezie, dramaturgie, proză

Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău - d. 26 aprilie 1963, București) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg).

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luand numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică.

Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910.

S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din același an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918).

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935[1].

El a decedat în anul 1963. La Pârscov există „Casa Memorială Vasile Voiculescu”.

Poetul, dramaturgul și prozatorul[modificare | modificare sursă]

  • Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri și alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Nașterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezențe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie.
  • Devine medic și doctor în medicină la București, ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică. A scris și povestiri fantastice. În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, ambele volume de povestiri; romanul Zahei orbul și Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viața literară, iar din dramaturgie între altele: Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală, Pribeaga.
  • În 1941 i-a fost conferit Premiul Național de poezie.

Maturitatea și bătrânețea[modificare | modificare sursă]

Recunoaștere postumă[modificare | modificare sursă]

În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.[2]

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Ultimul Berevoi, s.d., 1966
  • Poezii, București, Editura pentru literatură, 1964;
  • Din țara zimbrului, Bârlad (1918)
  • Pârga, Editura Cartea românească, (1921)
  • Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
  • Destin, Editura Cartea românească, (1933)
  • Urcuș (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1937)
  • Întrezăriri (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1939)
  • Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, București, Editura pentru literatură, (1964).
  • Zahei orbul, Cluj, Dacia, 1970.

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Capul de zimbru, nuvele postume, 1966
  • Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966
  • Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966

Dramaturgie[modificare | modificare sursă]

  • volumul Duhul pământului, conținea piesele Umbra și Fata ursului
  • Demiurgul, 1943
  • Gimnastică sentimentală, 1972
  • Pribeaga

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.10
  2. ^ http://www.acad.ro/membri_ar/membri_v.htm

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marius Oprea, Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu și taina Rugului Aprins, Editura Humanitas, București, 2008, cu o prefață de Andrei Pleșu
  • Florentin Popescu, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, Ed. Vestala, București, 2000

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Florentin Popescu, Editura Sport-Turism, 1984
  • Vasile Voiculescu, scriitorul martir și Rugul aprins, Sabina Măduța, Editura Florile Dalbe, 2001
  • Adevărata călătorie a lui Zahei — Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins, [[Marius Oprea, Editura Humanitas, 2008 - recenzie

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Vasile Voiculescu