Server
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Server |
|---|
|
| Producători mai cunoscuţi |
În tehnologia informaţiei, un server este un program de aplicaţie (deci nu un sistem de operare) care furnizează servicii altor aplicaţii (numite aplicaţii client), aflate pe acelaşi calculator sau pe calculatoare diferite. De obicei, aplicaţia server aşteaptă conexiuni din partea aplicaţiilor client. Se mai numeşte server şi calculatorul pe care rulează una sau mai multe asemenea aplicaţii. Deseori soluţia pentru mari aplicaţii cu mulţi utilizatori se bazează tocmai pe arhitectura client-server, care constă din cel puţin 2 aplicaţii (şi deseori cel puţin 2 computere).
Cuprins |
[modifică] Descriere
Serverele ocupă un loc important în tehnologia informaticii, la fel ca şi minicomputerele în trecut, care însă au fost înlocuite. Un server este o aplicaţie pe computer, uneori chiar un computer întreg, care operează continuu în reţeaua sa şi aşteaptă solicitări din partea altor calculatoare din reţea. Serverele pot fi folosite simultan şi pentru alte scopuri, dar când nevoile o cer, ele pot fi rezervate exclusiv pentru funcţia de server. De exemplu, un calculator se poate folosi într-un birou simultan pentru două scopuri, ca staţie de lucru şi ca server pentru celelalte calculatoare din birou. Cuvântul server provine din cuvântul englez to serve – a servi: calculatorul server poate în principiu deservi întreaga reţea de calculatoare-clienţi, pentru a asigura accesul la toată paleta de forme de conectare şi servicii. Deseori unul şi acelaşi computer poate juca ambele roluri, şi de server, şi de client, în acelaşi timp. Numele de server este un alt termen pentru Host computer – computer gazdă, spre deosebire de alte elemente "inteligente" din reţea cum ar fi routerele şi switch-urile.
În zilele noastre serverele se aseamănă fizic cu celelalte calculatoare uzuale, deşi configuraţia hardware este deseori optimizată pentru funcţionarea lor ca servere. Multe componente de hardware sunt identice cu cele ce le găsim într-un calculator personal. Totuşi serverele rulează programe specializate care sunt foarte diferite faţă de cele folosite pe calculatoare personale şi staţiile de lucru.
Serverele nu trebuiesc confundate cu calculatoarele mainframe, care centralizează informaţii şi procesează activităţile la nivel de mari firme. Un mainframe poate în principiu să funcţioneze simultan şi ca server, sau chiar ca mai multe servere, pe lângă toate celelalte activităţi. Multe societăţi mari au ambele tipuri de calculatoare, anume şi mainframe, şi servere. Acestea din urmă sunt de obicei mici, multe şi descentralizate.
Serverele deservesc resurse hardware care sunt partajate şi pot uneori fi controlate de către calculatoarele client, cum ar fi imprimate (atunci serverul se numeşte print server) sau sisteme de fişiere (atunci el se numeşte file server). Această partajare permite un acces şi o securitate mai bune; ea poate reduce cheltuielile cu dispozitive periferice.
[modifică] Istorie
Serverele au apărut în paralel cu reţelele de calculatoare. Reţelele permit calculatoarelor să comunice unul cu celalalt,iar cu cât reţeaua este mai mare apare nevoia ca un calculator să ia rolul de server şi să deservească alte calculatoare (acestea interacţionând direct cu utilizatorii umani) care îşi asumă rolul de client. Calculatorul server şi programele asociate acesteia evoluează pentru a ocupa rolul de servere.
După apariţia serverelor, reţelele s-au mai dezvoltat şi au crescut; şi minicomputerele – care erau mai voluminoase decât cele personale dar mai ineficiente ca şi cele mainframe – dispărând parţial sau au fost absorbite din unele din aceste servere.
Apariţia reţelelor cu calculatoare personale, a Internetului şi a utilizatorilor de rând, a acestor servicii, a creat un impuls puternic pentru dezvoltarea serverelor.
[modifică] Dispozitive de tip server
Cu toate că serverele pot fi construite, din comoditate, din componente obişnuite de calculatoare, este necesar ca pentru operaţii de mare amploare, unde contează mult viteza de încărcare, serverele folosesc configuraţii hardware optimizate pentru aceste cerinţe de server.
De exemplu, serverele au încorporate părţi mecanice de „rezistenţă-industrială”, cum ar fi hard-discurile şi ventilatoarele folosite, fiind de performanţe deosebite şi fiabilitate mare, bineînţeles la preţuri mari. Aspectul estetic este ignorat, pentru că acestea sunt montate în camere tehnice, şi nu sunt văzute doar de cei ce le întreţin sau le repară. Cu toate că serverele folosesc mult spaţiu pe disc, sunt folosite hard-discuri de capacitate mică, pentru mai multă siguranţă. Viteza microprocesorului este mult mai mică la un server în comparaţie cu un calculator personal. Operaţiile de intrare/ieşire sunt executate mult mai rapid în cazul lipsei interfeţei grafice a utilizatorului (GUI), şi în aceste cazuri se măreşte puterea de calcul în favoarea altor procese, făcând totalitatea proceselor posibile la putere mai mică. Folosirea mai multor microprocesoare, duce la o mai mare siguranţă şi fiabilitate în comparaţie cu un microprocesor.
Lipsa GUI (sau că este foarte rar folosit) face ca să nu fie necesară instalarea de plăci grafice sofisticate. De asemenea nu este necesară nici alte componente cum ar fi placa de sunet, porturi USB sau joystick-uri.
Pentru că serverele trebuie să lucreze în mod continuu şi în siguranţă, ventilatoarele zgomotoase, dar eficiente şi sigure, folosite la răcire sau, în unele cazuri, sisteme centralizate de aer condiţionat, pentru a păstra o temperatură cât mai mică, ca serverele să fie funcţionabile. De asemenea se folosesc UPS-uri pentru a fi siguri de continuitatea de alimentare cu energie electrică, pentru ca penele de curent să nu provoace stricăciuni ireparabile.
Serverele obişnuite, care lucrează în regim de „lucru-greu”, în conexiunea reţelei, permit manipularea a unui trafic imens de date, primind cereri, după care generează solicitările, le trimite înapoi la clienţii reţelei.
[modifică] Programe pentru servere
Diferenţa majoră între computerele personale şi servere, nu este partea hardware ci partea de software. Pe servere rulează sisteme de operare, care sunt special proiectate pentru acestea. De asemenea ele rulează aplicaţii special proiectate pentru procesele dintr-un server.
[modifică] Sisteme de operare
Sistemul de operare Microsoft Windows este predominant în rândul computerelor personale, dar în lumea serverelor, cele mai populare sistem de operare sunt FreeBSD, Solaris, şi GNU/Linux – care derivă şi sunt asemănătoare cu sistemul de operare UNIX. UNIX a fost proiectat iniţial pentru microcomputere şi pentru servere, care au înlocuit treptat microcomputerele. UNIX a fost o alegere logică şi eficientă ca sistem de operare pentru servere.
Sistemele de operare orientate spre servere, au multe proprietăţi în comun, care să le facă mai compatibile cu mediul server, cum ar fi: lipsa interfeţei grafice GUI (sau existând o opţiune GUI); abilitatea de a reconfigura sistemul (hardware şi software) în unele cazuri fără oprirea sistemului; facilităţi de a crea copii de siguranţă (backup-uri) pentru datele importante, la intervale de timp frecvente si/sau regulate; posibilitatea de a muta date între diferite partiţii sau dispozitive printr-un mod „transparent” pentru utilizator; capacităţi flexibile şi complexe de lucru în reţea; proprietăţi (daemoni în UNIX sau servicii în Windows) care fac ca execuţia programelor să fie mai eficiente; sistem de securitate etanş, cu utilizatori avansaţi, protecţia datelor şi a memoriei. De asemenea aceste sisteme de operare orientate spre servere, în multe cazuri interacţionează cu senzori hardware, pentru a detecta anumite stări cum ar fi: supraîncălzirea, defecţiuni la microprocesor sau hard-disc, sau alte tipuri de avertizări pentru ca operatorul să poată acţiona pentru remedierea defecţiunilor.
Pentru că cerinţele serverelor, în unele cazuri, sunt diametral opuse cu cele ale calculatoarelor personale, este foarte dificil să se proiecteze un sistem de operare care să utilizeze ambele medii la fel de bine; sistemele de operare pot să fie ca şi croite pentru un calculator personal şi în acelaşi timp să nu fie ideal pentru un server şi vice-versa.
Cu toate astea, o anumita versiune Windows este mai puţin folosită decât cea mai recentă versiune al popularului Mac OS X (acesta este bazată pe UNIX şi dă acces complet utilizatorilor săi la sistemul de operare UNIX) din familia sistemelor de operare pentru calculatoare personale şi unele sisteme de operare având structura de bază mai proprie (cum ar fi z/OS); dar majoritatea serverelor folosesc sisteme de operare, versiuni ale UNIX sau clonele acestuia. Chiar şi în cazul popularului sistem de operare GNU/Linux de tip UNIX, folosit frecvent pe servere, în această configuraţie fiind ideală pentru servere, dar poate fi nesatisfăcătoare pentru calculatoarele personale, iar o configuraţie care rulează ideal pe calculatoarele personale, poate să lase de dorit în cazul serverelor.
Apariţia serverelor bazate pe microprocesoare, a facilitat apariţia mai multor versiuni ale sistemului de operare UNIX care rulează pe microprocesoare de tip Intel x86, incluzând Solaris, GNU/Linux şi FreeBSD. De asemenea familia sistemelor de operare Microsoft Windows, rulează pe dispozitive de tip Intel, iar începând cu sistemul de operare Windows NT s-au încorporat anumite caracteristici, care fac posibilă utilizarea acestuia pe servere.
În timp ce rolul sistemelor de operare pentru servere şi cele pentru calculatoare persoanele rămân distincte, în ambele cazuri, îmbunătăţirea performanţelor şi siguranţei hardware, face neclară diferenţa dintre acestea, doar un criteriu de bază le mai separă, producătorii şi distribuitorii. În zilele noastre, unele sisteme de operare pentru calculatoare personale sau servere împart acelaşi cod sursă şi diferă doar la unii termeni de configurare. În plus raţionalizarea mai multor aplicaţii corporale spre platforme bazate pe reţea şi mediocre, diminuează cererea pentru aplicaţii speciale pentru servere.
[modifică] Aplicaţii pentru servere
Aplicaţiile pentru servere, sunt particulare, realizate pentru a executa numai operaţii de tip server, ca şi aplicaţiile pentru calculatoarele personale sau de tip mainframe care sunt proiectate pentru mediile respective.
Majoritatea aplicaţiilor server, se remarcă prin faptul că sunt total neinteractive, pe serverul local, cu ele însuşi; ele nu afişează informaţii pe ecran şi nici nu aşteaptă comenzi de la utilizator. De fapt ele lucrează discret cu serverul şi conlucrează doar cu staţiile de lucru care sunt legate la server. Aceste tipuri de aplicaţii se numesc daemoni în terminologia UNIX, iar servicii în terminologia Windows.
Aplicaţiile server pornesc, de obicei, în momentul pornirii serverului, continuând să ruleze pînă când serverul este oprit. Un server care primeşte numai cereri, foloseşte aceleaşi tipuri de aplicaţii tot timpul, nu poate comunica calculatorului care a formulat cererea, despre îndeplinirea cererii. Unele aplicaţii server din anumite sisteme de servere, pornesc doar în momentul cînd primesc o cerere de la un client, iar în momentul după ce au satisfăcut cererea se opresc din nou.
[modifică] Servere pe Internet
Aproape toată structura Internetului se bazează pe modelul de server client. Mai multe milioane de servere, toată lumea, sunt conectate la Internet şi rulează continuu. Majoritatea serviciilor oferite pe Internet, de servere sunt: Web; Domain Name System; electronic mail sau poştă electronică; file transfer sau transfer de fişiere; instant messaging sau mesagerie instantă; fişiere audio şi video, jocuri. Pentru orice acţiune care este iniţiată de un utilizator al Internetului, una sau mai multe servere interacţionează unul cu celălalt.
