Computer personal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Termenul computer personal (în engleză: personal computer sau PC, care se pronunţă pi-si.) are trei semnificaţii posibile:

1. Calculatoarele de tip IBM PC cu microprocesor de tip Intel 8088 (un Intel 8086 cu magistrala de date pe 8 biţi) sau altă versiune ulterioară, iniţial concepute pentru un singur utilizator, care au impus termenul; în ziua de azi IBM nu mai fabrică PC-uri.
2. Un termen generic care descrie calculatoarele compatibile cu specificaţiile IBM;
3. Un termen generic folosit uneori (dar impropriu) pentru a descrie toate computerele de capacitate şi performanţă relativ mici, de birou sau chiar portabile.

Prima generaţie de computere personale a fost cunoscută şi sub denumirea de "computere pentru acasă" (home computers).

Astăzi, majoritatea calculatoarelor mici sunt PC-uri, deci compatibile din punct de vedere hardware cu PC-urile iniţiale ale firmei IBM. Ele folosesc procesoare fabricate de firmele AMD sau Intel.

Prin contrast, există şi calculatoare mici care nu sunt PC-uri (au alte principii de funcţionare decât PC-urile). În ziua de azi (2007) ele sunt fabricate de firmele Apple (familia de calculatoare Macintosh), Hewlett-Packard, SGI, Sun Microsystems şi altele.

Numărul de computere personale aflate în uz în lume a depăşit pragul de 1 miliard în luna iunie 2008^[1].

[modifică] Piaţa şi vânzările de PC-uri

În anul 2008, piaţa de calculatoare personale a crescut cu 11,6% până la 299,4 milioane unităţi^[2].

În perioada ianuarie-septembrie 2008, asamblatorii locali de PC-uri din România au vandut aproximativ 325.000 de unităţi^[3].

[modifică] Note