Sculeni, Ungheni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sculeni
—  Comună  —
Sculeni se află în Ungheni
{{{alt}}}
Sculeni
Satul pe harta Republicii Moldova
Sculeni se află în Ungheni
{{{alt}}}
Sculeni
Satul pe harta raionului Ungheni
Coordonate: Coordonate: 47°19′31″N 27°37′24″E / 47.32528°N 27.62333°E / 47.32528; 27.6233347°19′31″N 27°37′24″E / 47.32528°N 27.62333°E / 47.32528; 27.62333

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Raion Ungheni

Localități componente Sculeni, Floreni, Blindești, Gherman

Guvernare
 - Primar Casian Vasile, 2007

Populație (2004)
 - Total 2.792 locuitori

Sculeni este o localitate-centru de comună în Raionul Ungheni, Republica Moldova, situat în nordul raionului, pe malul stâng al Prutului, la 24 km de centrul raional și la 7 km de stația de cale ferată Buciumeni.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune documentară datează din 1432.[necesită citare] Din 1812, Sculeni a devenit târg de frontieră, cu vamă și carantină. Potrivit recensământului din 1817 la Sculeni au fost înregistrați: 1 preot, 1 dascăl, 1 paraclisier și un ruptaș. În sat erau 94 de gospodării țărănești.[necesită citare] Proprietar al pământului din sat era boierul Nicolae Roseti. Satul mai avea 2 heleștee de pescuit, 2 vii, 3 livezi și 2 mori de apă pe Prut.[necesită citare] Avea o biserică de nuiele construită în 1790 cu hramul “Sf. Nicolae”. Conform inventarului așezărilor populate din Basarabia întocmit de A. Egunov, în 1875 la Sculeni au fost înregistrate 552 case cu o populație de 2.420 locuitori, care dețineau 86 cai, 280 vite mari cornute și 245 oi. În 1904 la Sculeni locuiau 3.270 suflete, inclusiv 1.300 evrei, 2.700 români, restul de câteva sute ruși, ruteni și alte grupuri etnice. În sat funcționa o biserică cu hramul “Sf. Nicolae”, o sucursală de poștă și telegraf, un spital, 2 școli elementare rusești și 2 evreiești; localitatea era punct vamal la granița Imperiului Rus cu România. Țăranii dimprejur posedau pământ de împroprietărire 547 desetine.[necesită citare] Satul Sculeni, din punct de vedere bisericesc, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, a jucat rol tot atât de însemnat ca și târgușorul Sculeni. Aici a fost și protopopia centrală, care avea în 1830 circa 119 parohii.[necesită citare] În 1822 în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică de cărămidă pe temelie de piatră, acoperită cu tablă, tot cu hramul “Sf. Nicolae”, ctitor, care a finanțat construcția – proprietarul baron Rozan.[necesită citare] Parohia Sculeni a fost întotdeauna independentă, fiind păstorită de următorii preoți:

  1. Timofei Șerban (1790 – 1817);
  2. Simion Munteanu (1800 – 1825);
  3. Mihail Sinacevschi (1825 – 1856);
  4. Iacov Cotiujinschi (1857 – 1867);
  5. Constantin Dimitriu (1868 – 1872);
  6. Filaret Raetchi (1872 – 1878);
  7. Antonii Ghirla (1878 – 1904);
  8. Vasilie Cazacu (1904 – 1923);
  9. Gheorghe Leovanu (1923 – 1930).

Populație[modificare | modificare sursă]

La recensământul din 1860, Sculenii erau oficial a 38-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (1291 locuitori)[1]. În 1930 satul Sculeni era împărțit în trei: Sculenii-Târg, Sculenii vechi de pe malul drept și Sculenii vechi de pe malul stâng al Prutului, care erau luate aparte în Recensământul din 1930.[2]

La 1 ianuarie 1997 la Sculeni au fost înregistrați 2.525 locuitori.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conform "Catagrafiei Moldovei", publicată la Iași în 1861
  2. ^ Harta etnică a zonei, 1930