Hram

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Hram este sfântul patron al unei biserici. Prin extensie, hramul, numit și „Praznicul Bisericii”, este serbarea din ziua patronului Bisericii, de obicei un Sfânt din calendarul ortodox sau catolic, de diferite rituri. Într-o oarecare măsură, acest tip de venerație este împărtășit și de anglicani. Cea mai mare parte a cultelor protestante resping această practică.

La sârbii ortodocși, există și un sfânt patron al familiei, sărbătorit potrivit calendarului iulian. Această tradiție este denumită slava.

Cuvântul hram[modificare | modificare sursă]

Cuvântul „hram” provine din limba slavonă și înseamnă „casă”.

După tradiția Bisericilor Ortodoxă și Catolică, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său.

Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Buna-Vestire, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc.

Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. După iconografia ortodoxă și greco-catolică, icoana hramului se așază în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de Sfintele Icoane Împărătești: Mântuitorul Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria.

Hramul Bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezența a sute sau mii de credincioși, care vin în pelerinaj de la mari depărtări.

Legături externe[modificare | modificare sursă]