Alunecare de teren
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată.
Procesul de alunecare include trei faze:
- faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);
- alunecarea propriu‑zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);
- stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag)
În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin:
- râpa de desprindere,
- corpul alunecării,
- fruntea alunecării și
- suprafața de alunecare.
Bibliografie [modificare]
- Grecu, Florina (2006),Hazarde și riscuri naturale, Editura Universitara, București.[1]