Alexandru al II-lea al Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru al II-lea
Împărat al Rusiei
Domnie	3 martie 1855-1 martie 1881 (~26 ani)
Încoronare	7 septembrie 1856
Născut	29 aprilie 1818
	Moscova
Decedat	13 martie 1881 (62 ani)
	St. Petersburg
Predecesor	Nicolae I
Succesor	Alexandru al III-lea
Căsătorit cu	Maria de Hesse
Urmaşi	Marea Ducesă Alexandra Alexandrovna Ţareviciul Nicolae Alexandrovich Alexandru al III-lea Marele Duce Vladimir Alexandrovich Marele Duce Alexei Alexandrovich Marea Ducesă Maria Alexandrovna Marele Duce Serghei Alexandrovich Marele Duce Paul Alexandrovich
Casa Regală	Casa Romanov
Tată	Nicolae I
Mamă	Alexandra Feodorovna
Înmormântat	Catedrala Petru şi Pavel

Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (rusă: Александр II Николаевич) (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Ţarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 şi până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost şi Mare Duce al Finlandei şi a revendicat titlul de rege al Poloniei.

Cuprins 1 Tinereţea 2 Domnia 3 Căsătorie şi copii 4 Cronologie 5 Note

[modifică] Tinereţea

Născut în 1818, Alexandru a fost fiul cel mare al Ţarului Nicolae I al Rusiei şi al Charlottei a Prusiei, fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei şi a Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Până a urcat pe tronul Rusiei la vârsta de 37 de ani, Alexandru a dat puţine semne legate de potenţialul său de lider.

În perioada vieţii sale de moştenitor al tronului, atmosfera intelectuală din St. Petersburg era nefavorabilă oricărei schimbări, libertatea de gândire şi iniţativele particulare erau suprimate energic. Critica autorităţilor era considerată un delict grav. Totuşi, la 26 de ani după ce Alexandru a implementat schimbările pe care le-a dorit, a fost asasinat în public de o organizaţie teroristă, Narodnaya Volya.

Educaţia sa ca viitor Ţar a fost realizată sub supravegherea unui poet liberal romantic şi talentat translator, Vasili Zhukovsky^[1]. Presupusa lui lipsă de interes în treburile militare detectate de istoricii de mai târziu ar putea fi doar reflecţia sa cu privire la rezultatele pe propria familie şi pe întreg spiritul ţării dat de războiul din Crimeea.

[modifică] Domnia

Alexandru al II-lea a urcat pe tron la moartea tatălui său în 1855. Primul său an de domnie a fost dedicat urmărilor războiului din Crimeea, a eşecului negocierilor de pace de la Sevastopol conduse de consilierul său de încredere prinţul Alexandru Gorchakov. Ţarul se gândea că Rusia era epuizată şi umilită de război. Încurajat de opinia publică a început o serie de reforme radicale.

Puterea autocrată era acum în mâinile cuiva care avea o gândire flexibilă, suficient de prudentă şi practică. Totuşi, creşterea mişcării revoluţionare "de stânga" a clasei educate a condus la un sfârşit abrupt pentru reformele lui Alexandru când a fost asasinat în 1881. Au existat mai multe tentative de asasinat a ţarului (1866, 1873, 1880).

[modifică] Căsătorie şi copii

La 16 aprilie 1841, la vârsta de 23 de ani, ţareviciul Alexandru s-a căsătorit cu prinţesa Maria de Hesse la St Petersburg, mai târziu cunoscută în Rusia ca Maria Alexandrovna.

Alexandru al II-lea şi Maria Alexandrovna au avut opt copii:

• Marea Ducesă Alexandra Alexandrovna (30 august 1842-10 iulie 1849) alintată Lina, a murit de meningită la vârsta de şsse ani
• Ţareviciul Nicolae Alexandrovich (20 septembrie 1843-24 april 1865), logodit cu Dagmar a Danemarcei
• Alexandru al III-lea (10 martie 1845-1 noiembrie 1894), căsătorit în 1866 cu Dagmar a Danemarcei (Maria Feodorovna); au avut moştenitori
• Marele Duce Vladimir Alexandrovich (22 aprilie 1847-17 februarie 1909), căsătorit în 1874 cu Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna); au avut moştenitori
• Marele Duce Alexei Alexandrovich (14 ianuarie 1850-14 noiembrie 1908)
• Marea Ducesă Maria Alexandrovna (17 octombrie 1853-20 octombrie 1920) căsătorită în 1874 cu Alfred, Duce de Saxa-Coburg şi Gotha; au avut moştenitori
• Marele Duce Serghei Alexandrovich (29 aprilie 1857-4 februarie 1905), căsătorit în 1884 cu Elisabeth de Hesse (Elizabeth Feodorovna)
• Marele Duce Paul Alexandrovich (3 octombrie 1860-24 ianuarie 1919), căsătorit în 1889 cu Alexandra a Greciei (Alexandra Georgievna); au avut moştenitori - a doua căsătorie în 1902 cu Olga Karnovich; au avut moştenitori

Alexandru a avut mai multe metrese în timpul căsătoriei şi a fost tatăl a 7 copii nelegitimi. Printre aceştia:

• Antoinette Bayer (20 iunie 1856-24 ianuarie 1948) cu metresa sa Wilhelmine Bayer;
• Michael-Bogdan Oginski (10 octombrie 1848-25 martie 1909) cu metresa sa contesa Olga Kalinovskya (1818-1854); şi
• Joseph Raboxicz.

La 6 iulie 1880, la mai puţin de o lună de la moartea ţarinei Maria, Alexandru a făcut o căsătorie morganatică cu metresa sa prinţesa Catherine Dolgorukov cu care avea deja patru copii:

• George Alexandrovich Romanov Yurievsky (12 mai 1872-13 septembrie 1913). S-a căsătorit cu contesa Alexandra Zarnekau şi au avut moştenitori. Mai târziu au divorţat.
• Olga Alexandrovna Romanov Yurievsky (7 noiembrie 1874-10 august 1925). S-a căsătorit cu contele Georg Nikolaus de Nassau.
• Boris Alexandrovich Yurievsky (23 februarie 1876 - 11 aprilie 1876).
• Catherine Alexandrovna Romanov Yurievsky (9 septembrie 1878-22 decembrie 1959) Primul ei soţ a fost al 23-lea prinţ Alexander Alexandrovich Bariatinski, (1870 - 1910) fiul celui de-al 22-lea prinţ Alexander Vladimirovich Bariatinski, (1848 - 1909). Al doilea soţ a fost prinţul Serge Obolensky. Mai târziu au divorţat.

[modifică] Cronologie

A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberaţi ţăranii de şerbie şi aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani). A continuat politica de cuceriri:

• 1858–anexează ţinutul Amuriei, care aparţinea Chinei
• 1859–supune Caucazul de răsărit, după un război care a durat aproape 50 de ani
• 1863–înăbuşeşte răscoala din Polonia, urmată de represalii sângeroase
• 1864–supune Caucazul de apus
• 1865–cucereşte Taşkentul
• 1867–cucereşte Turkestanul
• 1868–cucereşte Samarkandul şi Buhara
• 1873 şi 1876–cucereşte hanatele Hivei şi Kokand, din Asia Centrală
• 1877–1878–poartă războiul ruso-turc.

În martie 1881 este asasinat de anarhişti.

[modifică] Note

Predecesor: Nicolae I

Împărat al Rusiei 1855–1881

Succesor: Alexandru III