Carol al II-lea al României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol al II-lea
rege al României
Portret oficial, cu bastonul de mareșal.
Portret oficial, cu bastonul de mareșal.
Domnie 8 iunie 19306 septembrie 1940
Predecesor regele Mihai
Succesor regele Mihai
Căsătorit(ă) cu 31 august 1918 - Ioana Maria Valentina („Zizi”) Lambrino
10 martie 1921 - prințesa Elena a Greciei și Danemarcei
3 iunie 1947 - Elena Magda Lupescu
Urmași
Principele Mihai al României (legitim)
Mircea Grigore Lambrino (nerecunoscut)
Nume complet
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen
Carol al României
Carol Caraiman
Casa regală Casa Regală a României
Imn regal Trăiască regele
Tată Ferdinand I al României
Mamă Maria a României
Naștere 15 octombrie 1893
Sinaia, România
Deces 4 aprilie 1953 (59 de ani)
Portugalia

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 - d. 4 aprilie 1953) a fost Rege al României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la Tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand, în 1927.

În contextul politic creat de morțile Regelui Ferdinand și a lui Ionel Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a Regenței regale conduse de principele Nicolae, Carol s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. Carol a fragilizat sistemul de partide, numind adesea la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice și cochetând cu idea unor guverne de concentrație națională, precum guvernul Iorga-Argetoianu. De asemenea, a permis formarea unei camarilei corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârșitul anilor '30, situația politică internă s-a deteriorat sub influența situației internaționale și a acțiunilor Regelui, în 1938 fiind instaurată dictatura regală (prin înlăturarea constituției din 1923 și desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege).

Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a cochetat cu ideea de a se întoarce la cârma țării și a-și detrona din nou fiul, însă a evitat capcana întinsă de comuniști. S-a căsătorit în cele din urmă Elena Lupescu, murind în exil.

Dotat cu o inteligență extraordinară, autor de asasinate politice, cu o reputație pătată de escapandele sale amoroase, Carol rămâne o personalitate controversată și este probabil cel mai impopular dintre cei patru Regi ai României, chiar și istorici simpatizanți ai monarhiei contabilizând doar influența sa pozitivă asupra culturii printre realizările sale majore.[1] De altfel, nici Mihai nu a mai reluat vreodată legătura cu el, neluând parte nici la ceremonia de înhumare a rămășițelor lui Carol la Mănăstirea Curtea de Argeș, în 2003.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Carol s-a căsătorit pentru prima oară la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918, în contradicție cu statutul Casei Regale, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (1898-1953), fiica unui general român; căsătoria a fost anulată prin sentință a Tribunalului Ilfov în 1919 dar relația dintre cei doi a continuat și ulterior s-a născut un fiu considerat ca ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino. Carol s-a căsătorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu principesa Elena a Greciei și Danemarcei. În cadrul acestei căsătorii s-a născut, pe 25 octombrie 1921, prințul Mihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu (cunoscută ca „Magda Lupescu”, 1895-1977), fiică a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat creștin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost inițial soția ofițerului de armată Ion Tâmpeanu.

Carol a cauzat un alt scandal când a renunțat la tron în decembrie 1925. A profitat de o îndatorire dinastică, reprezentarea Familiei Regale la o înmormântare în Marea Britanie, pentru a rămâne în străinătate, unde s-a întâlnit cu Elena Lupescu. Întrucât a refuzat să se întoarcă, Regele Ferdinand a hotărât dezmoștenirea lui Carol și îndepărtarea lui Carol de la succesiune, în favoarea fiului minor al acestuia, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927. Carol și regina-mamă Elena au divorțat în 1928, la cererea soției. Carol a avut de asemenea un fiu cu o necunoscută, Maria Martini. Pentru toate aceste aventuri istoricii l-au supranumit regele-playboy. Martorii oculari afirmă chiar că ar fi avut o aventură și cu o faimoasă prostituată, Foamea Neagră, din cartierul Crucea de piatră, la București. Episodul este preluat de Petru Dumitriu în romanul Cronică de familie.

Domnia (1930–1940)[modificare | modificare sursă]

Întorcându-se inopinat în țară pe 6 iunie 1930, Carol poartă negocieri cu Iuliu Maniu, căruia îi promite să renunțe la relația cu Elena Lupescu, și este proclamat rege după două zile. El o aduce însă pe Elena Lupescu la București și în cele din urmă o exilează pe fosta lui soție.

Domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei, grup de influență implicat în acte de corupție, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda. Carol a încercat să influențeze cursul vieții politice românești, în primul rând prin manipularea partidelor Național Liberal și Național Țărănesc și a unor grupări anti-semite și din (ianuarie 1938) prin impunerea în 1938 a dictaturii regale. Pe 10 februarie 1938 a desființat partidele politice. Tot în 1938 a inițiat o reformă administrativă de inspirație fascistă, prin care a împărțit teritoriul României în zece ținuturi.


Vizita regelui Carol al II-lea la Bălți (2 iunie 1935)





În imagini regele Carol al II-lea, principele Mihai, premierul Tătărăscu, episcopul Visarion Puiu și alți demnitari, cu ocazia sfințirii catedralei Sfinții Constantin și Elena de la Bălți


Doi ani mai târziu, în anul 1940, forțat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei și a Ungariei horthyste să cedeze părți din teritoriul României Întregite, Carol a acceptat în consiliul de coroană cedarea teritoriilor și a fost mai târziu obligat să abdice în favoarea fiului său Mihai, care a avut până în 23 august 1944 un rol strict ceremonial sub administrația pro-germană a generalului Ion Antonescu,

Exil[modificare | modificare sursă]

Carol a rămas în exil tot restul vieții sale. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și în perioada postbelică, Carol a făcut anumite încercări de a-și recupera Tronul, dar nu a avut nici un sprijin politic intern sau extern. S-a stabilit în final în Portugalia. Carol și Elena Lupescu s-au căsătorit la Rio de Janeiro, în Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta în Prințesa Elena de Hohenzollern.

Carol a murit în Portugalia, fiind îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril.

Posteritate[modificare | modificare sursă]

În 13 februarie 2003 rămășițele sale au fost aduse în România, fiind reînhumate a doua zi la Mănăstirea Curtea de Argeș, în afara bisericii în care se odihnesc ceilalți Regi ai României.[2] Fiul său, Regele Mihai, nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de Principesa Moștenitoare Margareta și soțul acesteia, iar la ceremonie a participat și Paul Lambrino, fiul lui Mircea Lambrino.[2] Rămășițele Elenei Lupescu au fost separate de cele ale lui Carol, fiind îngropate în cimitirul unei bisericuțe de lemn.[2]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16.Karl, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
 
 
 
 
 
 
 
8.prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17.Marie Antoinette Murat
 
 
 
 
 
 
 
4.Leopold, prinț de Hohenzollern
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18.Karl, Mare Duce de Baden
 
 
 
 
 
 
 
9.prințesa Josephine de Baden
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19.Stéphanie de Beauharnais
 
 
 
 
 
 
 
2.Ferdinand I al României
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20.prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha
 
 
 
 
 
 
 
10.Ferdinand al II-lea al Portugaliei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21.Maria Antonia, prințesă de Koháry
 
 
 
 
 
 
 
5.Infanta Antónia a Portugaliei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22.Pedro I al Braziliei
 
 
 
 
 
 
 
11.Maria a II-a a Portugaliei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23.Maria Leopoldina a Austriei
 
 
 
 
 
 
 
1.Carol al II-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24.Ernest I, duce de Saxa-Coburg și Gotha
 
 
 
 
 
 
 
12.Albert, prinț consort
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25.prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg
 
 
 
 
 
 
 
6.Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26.prințul Edward, duce de Kent și Strathearn
 
 
 
 
 
 
 
13.Victoria a Regatului Unit
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27.prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld
 
 
 
 
 
 
 
3.Maria de Edinburgh
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28.Nicolae I al Rusiei
 
 
 
 
 
 
 
14.Alexandru al II-lea al Rusiei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29.Charlotte a Prusiei
 
 
 
 
 
 
 
7.marea ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30.Ludovic al II-lea, mare duce de Hesse
 
 
 
 
 
 
 
15.Maria de Hesse
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31.prințesa Wilhelmine de Baden
 
 
 
 
 
 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Andrei Pippidi, România regilor, Ed. Litera, București, 1994
  2. ^ a b c Carol al II-lea, înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș”, Curierul Național, 15 februarie 2003, http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-02-15/Carol+al+II-lea%2C+inmormantat+la+Manastirea+Curtea+de+Arges&hl=regele%20mihai&tip=fraza, accesat la 21 aprilie 2014 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Carol I
Regina soție
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soție
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol al II-lea
Soție
   Principesa Elena
Copii
   Prințul Mihai
Mihai I
Soție
   Principesa Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Nepoții
   Principele Nicolae


Carol al II-lea al României
Naștere: 15 octombrie 1893 Deces: 4 aprilie 1953
Titluri regale
Predecesor:
Mihai
rege al României
1930-1940
Succesor:
Mihai