Botez
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
(sacramente)  Botezul |
(sec. al III-lea)
Botezul este un ritual care - în creştinism - din perioada Noului Testament şi în aprope toate confesiunile creştine reprezintă modalitatea de intrare vizibilă în comunitatea creştină. În Biserica Catolică, în Biserica Ortodoxă şi în Bisericile Vechi Orientale botezul reprezintă una din cele şapte taine (sacramente).
Cuprins |
[modifică] Etimologia
Cuvântul grec folosit în Noul Testament pentru botez este baptízein (βαπτίζειν) iar acesta înseamnă atât a cufunda cât şi a scufunda. Pentru folosirea termenului cu acest sens în literatura greacă există nenumărate dovezi începând cu Platon (secolul 4 î. Hr.). În Septuaginta, traducerea greacă a Vechiului Testament, termenul baptízein (βαπτίζειν) apare doar de 4 ori. O singură dată IV Regi 5,14 se referă la scufundarea unui om în apă pentru o curăţire rituală.
Iosif Flaviu întrebuinţează termenul baptismós (βαπτισμός) - Botez - în cadrul relatării sale despre Ioan Botezătorul [1].
Cuvântul Botez a fost puternic impregnat de tradiţia creştină şi de aceea este aproape permanent echivalat cu expresia botez creştin. Deoarece există şi în alte religii ritualuri purificatoare cu apă trebuie ca termenul botez, să poată fi folosit doar cu prudenţă deosebită pentru curăţirile sau spălările rituale cu apă din exteriorul creştinismului.[2]
[modifică] Forme precreştine
Autorii Noului Testament pleacă de la supoziţia că botezul este un fenomen cunoscut. Punctele de plecare ale practicii noutestamentare sunt:
[modifică] Vechiul Testament
Neeman, căpetenia oştirii regelui Siriei care era bonlav de lepră, s-a cufundat de şapte ori în apele Iordanului împlinind porunca proorocului Elisei pentru a-şi vindeca boala şi a recâştiga curăţia trupească. (IV Regi 5, 1-16).
Şi proorocul David, autorul psalmilor aminteşte atât de o curăţire interioară de păcate prin stropirea cu isop cât şi de o spălare a trupului care au ca efect direct, după cum lasă să se înţeleagă versetul 8 al psalmului 50, iertarea efectivă a păcatelor.
[modifică] Iudaism
Comunitatea din Qumran[3] nu a fost singura comunitate iudaică care a prezentat similitudini practice faţă de botezul creştin în privinţa pocăinţei, a cureţiei exterioare, a purificării interioare şi a îndemnului spre înnoirea vieţii. Şi eseneni au cunoscut rituri asemănăoare. Spălările rituale au fost făcute în numele lui Dumnezeu şi aveau loc în mod regulat, din câte se poate presupune astăzi erau chiar zilnice[4] Riturile botezului din comunităţile iudaice a putut fi efectuat de oricine şi nu necesita o mărturisire publică. Totuşi prima dintre aceste spălări rituale reprezenta includerea oficială a unui novice în comunitatea respectivă. [5]
În Talmud este prescrisă obligativitatea unei spălări rituale mikweh pentru refacerea curăţiei rituale.[6] Iar începând cu a doua jumătate a primului secol creştin există dovezi despre un aşanumit botez al prozeliţilor.
Deosebirile botezului creştin faţă de practica iudaică constau în primul rând în unicitatea efectuării botezului cât şi în mărturisirea de credinţă publică faţă de Iisus Hristos. În afară de aceasta în spălarea rituală iudaică lipseşte persoana consacrată care efectuează spălarea. Deoarece Josephus Flavius foloseşte termenul βαπτισμός doar pentru botezul lui Ioan şi nu pentru spălarile rituale efectuate de sectele amintite de el se poate deduce că chiar din acea perioadă s-a văzut o deosebire esenţială între aceste rituri.
[modifică] Botezul în Noul Testament
[modifică] Aşanumitul botez al lui Ioan
Primul botez, care este menţionat în Noul Testament, este botezul lui Ioan. Ioan a prmit din acest motiv şi titlul de Botezătorul. Botezul efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului şi presupunea o mărturisire a păcatelor şi o pocăinţă interioară având ca scop iertarea păcatelor. (Mt, 3,16; Mc 1,4f; Lc 3,3ff)
Iisus s-a botezat de către Ioan după cum mărturisesc evangheliile. Chiar şi unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezaţi de către Ioan care i-a făcut atenţi asupra mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică pacatul lumii. În perioada următoare au botezat, după cum relatează Evanghelia sfântului Ioan(In 4, 1ff) atât Ioan cât şi o parte din ucenicii lui Iisus.
In Faptele Apostolilor(FA 19, 1-7) ni se relatează că Pavel din Tars întâlneşte în Efes pe ucenicii lui Ioan Botezătorul. După ce aceştia i-au relatat despre botezul săvârşit de ei în numele lui Ioan, Pavel le explică că Ioan a botezat cu un botez al pocăinţei şi că a arătat tuturora să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Iar acei ucenici ai lui Ioan s-au botezat în numele Domnului Iisus.
[modifică] Botezul în comunitatea primară din Ierusalim
Evanghelia Sfântului Matei se termina cu porunca de a propovădui şi răspândi credinţa creştină în toată lumea. Încununarea acestei activităţi fiind botezul în numele Sfintei Treimi:
-
- "Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. Evanghelia Sfântului Matei 28,18-20
Formula după care trebuie efectuat botezul apare doar în acest citat al Noului Testament. În pofida numeroaselor convertiri relatate de Faptele Apostolilor sau de scrisorile pauline această formulare nu mai este menţionată. Acolo unde actul botezului este descris mai amănunţit apare doar menţionarea că el este săvârşit "în numele lui Iisus Hristos" (FAp 2,38 8,16 10,48 19,5 Rom 6,3 Gal. 3,27).
Sfântul Petru cheamă oamenii la botez chiar în prima lui predică ţinută în ziua cincizecimii: el le făgăfuieşte darul Sfântului Duh acelora care se vor pocăi şi se vor boteza sprei iertarea păcatelor:
-
- "Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." (FAp 2, 38-9).
Filip l-a propovăduit pe Iisus Hristos şi cei care au crezut s-au lăsat botezaţi. (FAp 8,12). Faptele Apostolilor ne relatază că marele dregător al Candachiei, regina Etiopiei a fost întrebat despre despre înţelegerea corectă a scripturilor, iar după ce îi este propovăduită Evanghelia despre Iisus Hristos este botezat de către Filip. (Fa 8,27-39).
În Epistola către Romani Sfântul Pavel ne prezintă botezul ca fiind îngropare şi înnoire a vieţii. Botezul este în învăţătura lui o retrăire a îngropării şi învierii lui Hristos. In această relatare se găseşte şi o dovadă clară a ritualului iniţial al botezului săvârşit prin scufundare. (Romani 6).
Botezul este strâns legat de harul Sfântului Duh. Ioan Botezătorul l-a indicat pe Iisus Hristos ca fiind cel care botează cu Duhul Sfânt şi cu foc: Evanghelia Sfântului Matei 3,11. Sfântul apostol Petru a propovăduit primirea Sfântului Duh ca urmare a botezului. (FAp 2,38-39). Iar pogorârea Sfântului Duh peste Cornelius şi a altor neiudei i-a convins pe pe creştinii proveniţi dintre iudei că şi neiudeii pot fi botezaţi, căci Sfântul Duh se va revărsa şi asupra lor. ( FAp. 10,45)
[modifică] Sensul botezului
Conform învăţăturii Sf. Pavel cel care vine spre botez este făcut părtaş - prin taina botezului - morţii şi îngropării lui Hristos. Ritualul botezului arata prin aceasta schimbarea vizibilă care poate fi trăită de fiecare dintre existenţa "omului vechi" al păcatului şi cea o "omului nou" care îl urmează pe Hristos. Apa botezului omoară şi învie simultan. În botez cel botezat se face părtaş învierii lui Hristos(Romani 6). Simultan el devine prin lucrarea Sfântului Duh din Botez o parte a trupului universal al lui Hristos.(1 Cor 12,13) Botezul este simbolul împăcării dintre Dumnezeu şi oameni realizată prin moartea pe cruce şi prin învierea lui Iisus Hristos. Cum moartea şi învierea lui Hristos s-au petrecut doar o singură dată pentru mântuirea lumii, aşa şi botezul are loc doar o singură dată spre mântuirea celui ce vine la botez şi nu necesită repetare. Faptele Apostolilor (FA 19, 3-5) ne exemplifică necesitatea rebotezării dacă botezul nu a fost făcut în Numele lui Iisus Hristos. Credinţa este de asemenea necesară pentru dobândirea mântuirii. Aceasta, ca dar al Sfântului Duh, îl arată pe cel botezat ca părtaş al bisericii şi îl conduce pe drumul vieţii celei noi care îl eliberează pe cel botezat din robia păcatului şi îl conduce spre libertatea fiilor lui Dumnezeu.
[modifică] Dezvoltarea istorică
[modifică] Biserica veche
Cine s-a botezat în primele decenii de existenţă ale creştinismului a facut aceasta cu credinţa ca a doua venire a lui Hristos va avea loc imediat. Prin botez cel botezat era scos de din contextul păgân şi înglobat lui Iisus Hristos lucru exprimat prin formula εις χριστον ιησουν („în Hristus Iisus“). Şi era pecetluit de Hristos prin Duhul Sfânt (Efe. 4,30)şi integrat trupului acestuia(1 Cor 12, 12-14). Foarte des se botezau toţi membrii unei familii inclusiv slugile şi sclavii.
Legată de botez a fost întotdeauna şi mărturisirea credinţei care în forma ei cea mai veche este amintită în epistola către Romani: κύριος Ιἠσοῦς – Kyrios Iisus - Iisus [este] Domnul.(Rom 10,9).
Părinţii apostolici au considerat botezul drept poarta de intrare în religia creştină.[7] pe când relatările biblice fac referinţă doar la un botez în numele lui Iisus Hristos, Biserica primară a aplicat consecvent dispoziţia dată de Mântuitorul Hristos (Mt. 28,19) şi a botezat "în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". [8]
[modifică] Evul Mediu
[modifică] Reforma protestantă
[modifică] Botezul azi
[modifică] Particulariţăţi confesionale
[modifică] Botezul ortodox
[modifică] Botezul romano-catolic
[modifică] Botezul protestant
[modifică] Discuţiile ecumenice
[modifică] Literatură
[modifică] Note
- ^ Iosif Flaviu: Jüdischen Altertümern, Kapitel XVIII, Rândul 117
- ^ Carl-Martin Edsman: Artikel Taufe (Religionsgeschichte), in: Religion in Geschichte und Gegenwart (RGG), Bd. VI, Tübingen 1962, S. 626f
- ^ Qumran-Texte (1QS 3,6-8, 1QS 4,21f, 4Q 414, compară cu Klaus Berger Qumran und Jesus, Quell-Verlag Stuttgart 1993, ISBN 3-7918-1929-1, S. 73–76)
- ^ Josephus, Flavius: Geschichte des Jüdischen Krieges(Războaiele iudaice), II, 8
- ^ comp. Aşanumitele reguli sectare modelate de o puternică influenţă gnostică din Qumran (1QS 2,25 - 3,12)
- ^ Deosebiri şi asemănări între mikwe şi botez
- ^ Erich Dinkler: Taufe II Im Urchristentum in: RGG3 Band 6, Sp. 636
- ^ Didahia celor 12 Apostoli
Cuvântul “botez” vine din greacă şi înseamnă "scufundare în apă". Odată cu scufundarea în apă de trei ori (partea văzută a botezului): afundarea inchipuieste moartea,respectiv ingroparea Mantuitorului si moartea omului celui vechi al pacatului, iar ridicarea din apa inchipuieste invierea de a treia zi a Domnului si nasterea omului celui nou curat si drept in Hristos-Domnul. Omul nascandu-se astfel duhovniceste se face madular al trupului tainic al lui Hristos, adica se face membru al Bisericii, cum zice Sfantul Apostol Pavel: ,,Impreuna cu El (cu Hristos) ne-am ingropat prin botez intru moarte; pentru ca dupa cum Hristos a inviat din morti prin marirea Tatalui, asa si noi sa avem o viata noua" (Romam 6, 4). Botezul se face in Numele Sfintei Treimi, şi prin rostirea cuvintelor : «Botează-se robul lui Dumnezeu. În numele Tatălui, amin, şi al Fiului, amin, şi al Sfântului Duh, amin.; acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin», se coboară în mod nevăzut harul Duhului Sfânt asupra celui căruia i se administrează taina. Pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos a spus catre Nicodim: "nimeni nu va mosteni Impăratia cerurilor ,daca nu se va naste din apa si din Duh" (In. 3,5).
Botezul se bazează pe relatările a două evanghelii (Marcu 1,9 si Matei 28,18-20) despre botezul lui Iisus in apa râului Iordan, de catre Ioan Botezătorul. Sacramentul Botezului reprezinta cooptarea noului născut in comunitatea creştină, eliberând pe copil de „păcatul originar”, moştenit de la Adam şi Eva. A crede in necesitatea unui botez presupune credinţa in existenţa legendarilor Adam si Eva şi credinţa in "păcatul originar" făptuit de aceştia. Celui botezat i se iartă păcatul strămosesc şi toate păcatele personale dacă a fost botezat mai târziu de naştere. Practic botezul semnifică o renaştere duhovnicească, prin care cel botezat devine membru al Bisericii creştine.
Apa care se foloseste la Taina Sfântului Botez trebuie să fie naturală, curată, şi să nu fie amestecată cu nimic. Botezul poate fi înfăptuit numai de episcopi şi preoţi, deoarece lor le-a încredintat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârsi Sfintele Taine. Mantuitorul a asezat Sfanta Taina a Botezului, dupa invierea Sa din morti, atunci cand a poruncit Sfintilor Apostoli: ,,Mergand, invatati toate neamurile, botezadu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, si invatandu-i sa pazeasca toate cate am poruncit voua" (Matei 28, 19-20).
Sfanta Taina a Botezului nu se repeta niciodata asupra aceluiasi om, pentru ca numai odata se iarta pacatul stramosesc si intra omul in Biserica, pentru ca numai odata se naste omul duhovniceste, ca si trupeste. Iar pacatele savarsite dupa Botez se pot ierta prin Sfanta Taina a Pocaintei.
De la cel ce se boteaza, daca este in varsta, se cere primirea dreptei credinte si pocainta de pacatele savarsite, care prin botez se iarta, dupa cum zice Sfanta Scriptura: ,,Pocaiti-va si sa se boteze fiecare din voi intu numele lui Iisus Hristos spre iertarea pacatelor, si veti lua darul Sfantului Duh" (Fapt. Apostolilor 2, 38); ,,Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui" ('Marcu 16, 16). De aceea se rosteste la Botez Simbolul Credintei.
La botezul copiilor, credinta se marturiseste de catre nas, care fagaduieste ca se va ingriji ca pruncul sa fie crescut in legea ortodoxa. De aceea, nas nu poate fi decat un crestin ortodox. Datoria de a creste pe copii in legea ortodoxa o au si parintii.
Copiii trebuie sa fie botezati:
- pentru ca au pacatul stramosesc, de care nu se pot curati decat prin botez; pentru ca fara nasterea din nou, prin botez, nu se poate intra in Biserica, dupa cuvantul Domnului: ,,De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" (loan 3, 5);
- pentru ca si copiilor, nu numai oamenilor in varsta, le este data fagaduinta harului Duhului Sfant, care curata de pacate (Faptele Apostolilor 2, 38-39);
- pentru ca botezul a luat locul taierii imprejur, prin care a fost preinchipuit in Vechiul Testament, iar taierea imprejur se savarsea si asupra copiilor, cum trebuie savarsit si botezul, dupa cuvantul dumnezeiesc: ,,Intru carele (in Hristos) sunteti si taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, intru dezbracarea trupului pacatelor carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos, ingropati fiind impreuna cu El prin botez" (Coloseni 2,11-12).
- pentru ca asa au facut Sfintii Apostoli, care au botezat pe copii;
- pentru ca asa a facut Biserica totdeauna.
De aceea, cine nu boteaza pe copii si amana botezul lor pentru mai tarziu, iar copilul moare, parintii acestuia dobandesc un pacat foarte mare.
