Bagdad
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Baġdād بغداد |
|
| [[Image:|center|150px|Bagdad]] | [[Image:|center|150px|Bagdad]] |
| Harta | |
 |
|
| Date | |
| Statut | Capitala Irakului |
| Populaţie • Total () • Densitate |
4,5 milioane locuitori locuitori/km² |
| Suprafaţă | 204,2 km. km² |
| Altitudine | 30 m. m |
| Coordonate geografice | |
| Fus orar | UTC+3 |
| Primar | Sabir al-Isawi |
| www | [ ] |
| ' | |
| [[Image:|150px|]] | |
Bagdad (ar.: بغداد Baġdād; eng.: Baghdad) este cel mai mare oraş din Irak şi capitala acestuia. Se află pe ambele maluri ale râului Tigru în partea central-estică a ţării, în provincia cu acelaşi nume (44,5° E – 33,5° N). Este un punct de intersecţie al căilor de comunicaţie aeriene, rutiere şi feroviare ale ţării. Bagdadul, simbolul epocii de aur a civilizaţiei islamice, a fost în Evul Mediu, în timpul dinastiei abbaside cel mai mare centru meşteşugăresc, comercial şi cultural al Orientului Mijlociu. A fost ocupat în mod succesiv de selgiucizi (1055), de mongoli (1258) şi de otomani (1534). După Primul Război Mondial, a devenit capitala Irakului.
Cuprins |
[modifică] Istoria Bagdadului
[modifică] Întemeierea
În anul 762, califul abbasid al-Mansūr pune piatra de temelie a noii sale capitale, Bagdad, scena poveştilor Şeherezadei din O mie şi una de nopţi. În acel loc se afla o aşezare veche sasanidă cu acelaşi nume. După ce s-a gândit şi la alte posibile amplasări, al-Mansūr a ales-o pe aceasta din raţiuni strategice şi economice: era o câmpie fertilă, la intersecţia unor importante drumuri caravaniere. Potrivit cronicilor vremii, pentru construirea oraşului, care a durat patru ani, al-Mansūr a folosit 100 000 de arhitecţi, meşteri şi muncitori aduşi din Siria şi alte provincii ale imperiului. [1] Madīnat al-Salām („oraşul păcii”, ar.: مدينة السلام), cum numeşte al-Mansūr noul oraş, era situat pe malul vestic al Tigrului, în aceeaşi vale în care se aflaseră unele dintre cele mai puternice capitale ale lumii antice (Babilon, Ctesiphon, Ninive, Ur). Mult timp Madīnat al-Salām rămâne numele oficial al oraşului, utilizat în documentele oficiale, pe monede etc.
Numit datorită planului său şi „Oraşul Circular" (المدينة المدورة), Bagdadul avea un diametru de 2 km. şi era împrejumit de ziduri duble şi de un şanţ de apărare, iar zona centrală dispunea de un al treilea zid, înalt de aproape 15 metri. [2] Oraşul avea patru porţi de acces dinspre principalele regiuni ale imperiului: Khorasan, Siria, Basra şi Kufa. În numai câţiva ani, oraşul devine un important centru comercial şi politic şi câştigă un prestigiu neegalat în Evul Mediu decât de Constantinopol.
[modifică] Secolele VIII-XI („Epoca de aur")
[modifică] Centru cultural
În anul 830, califul al-Ma’mūn iniţiază la Bagdad una dintre cele mai importante instituţii culturale din istoria civilizaţiilor: celebra „Casă a înţelepciunii” (ar: baytu-l-hikma بيت الحكمة), care îndeplinea mai multe funcţii: bibliotecă, instituţie de învăţământ, oficiu de traduceri. Aici se desfăşoară o intensă activitate de traducere a moştenirii ştiinţifice şi filosofice a antichităţii. Se traduc lucrări de medicină (Galenus, Hippocrate, Dioscoride), astronomie, matematică, fizică, geografie (Ptolemeu, Euclid, Arhimede), drept. Epoca abbasidă a traducerilor, inaugurată în anul 750, a durat aproape un secol. În această perioadă, arabii au jucat un rol fundamental în transmiterea comorilor vechilor ştiinţe ale Occidentului şi Orientului.
Suveranii abbasizi, Hārūn al-Rašīd (ro: Harun al-Raşid, ar: هارون الرشيد) şi succesorul său, al-Ma'mūn, au încurajat aceste traduceri, mai ales în domeniul filosofiei, al medicinii, al astrologiei, al astronomiei. Se va crea o adevărată şcoală de traducători, care va traduce lucrări esenţiale ale moştenirii elenistice. În doar câteva decenii cărturarii arabi au asimilat tot ceea ce realizaseră grecii timp de secole. Această înfloritoare epocă de traduceri de la începutul domniei abbaside a fost urmată de contribuţiile originale ale cărturarilor musulmani. Limba arabă se impune în această periodă ca limbă ştiinţifică internaţională. Savanţii de la Bagdad (arabi, indieni, iranieni, creştini sau sabeeni) studiază diverse domenii ale ştiinţei, inventează instrumente de observaţie şi experimentare, întemeiază spitale. La Bagdad ia naştere algebra şi o nouă ştiinţă a opticii. În această epocă de aur, ştiinţele ajung în Europa de la Bagdad, iar araba este adoptată în lume ca limbă a ştiinţelor. Tot acum, arabii înregistrează o serie de progrese remarcabile în privinţa utilizării medicamentelor. Ei sunt cei care au înfiinţat primele farmacii, au întemeiat primele şcoli de farmacie şi au alcătuit prima farmacopee.
[modifică] Centru artistic
În atelierele curţii califale sunt inventate noi tehnici (în special în ceramică). Artiştii din alte regiuni sunt atraşi de faima şi măreţia Bagdadului şi vin aici în număr foarte mare, contribuind la dezvoltarea unor stiluri şi chiar arte noi. Competiţia cu obiectele de artă importate din China stimulează inventarea unor noi paste şi glazuri ceramice (printre care glazura metalizată).
Atelierele textile cunosc o dezvoltare fără precedent, se adoptă tehnici şi repertorii decorative noi. Prosperitatea şi fastul curţii califale determină înfiinţarea unor ateliere speciale (singular: tirāz, ar.: طراز) pentru producerea veşmintelor somptuoase ale demnitarilor şi ale familiilor lor. Hainele realizate aici constituiau un simbol politic, fiindcă pe ele se ţesea un semn distinctiv al suveranului. De aceea, administrarea tirāz-urilor era o prerogativă a califului.
[modifică] Centru comercial
Chiar dacă a cunoscut perioade de stagnare din cauza conflictelor interne din Califat, a mutării capitalei la Samarra (între 808–819 şi 836–892), a pierderii unor provincii, a dominaţiei politice exercitate de buwayhizi (945–1055) şi de selgiucizi (1055–1135), între anii 750 şi 1050, la Bagdad trăiesc şi creează savanţi, artişti şi meşteşugari, care fac oraşul vestit până în Europa. Bagdadul prosperă datorită exporturilor de produse din mătase, cristal turnat, sticlărie, medicamente, arme, pielărie. Punct de navigaţie avantajos, Bagdadul era accesibil din toate zonele cartografiate la acea vreme. Pe malurile lui acostau sute de ambarcaţiuni, de la cele venite din îndepărtata Chină, la cele locale, simple plute sau bărci “gonflabile” din piele de oaie, sosite aici de la Mosul.
Bazarurile oraşului erau animate de cei care cumpărau sau vindeau porţelan, mătase şi mosc din China, mirodenii, pietre preţioase şi vopsele din India şi Arhipelagul Malaezian, rubine, lazulit şi ţesături din ţinuturile central-asiatice, miere, ceară şi blănuri din Scandinavia şi Rusia, fildeş, praf de aur din estul Africii.
Provinciile imperiului îşi trimiteau la rândul lor produsele, cu caravane sau pe mare: orez, grâu şi in din Egipt, obiecte din sticlă sau metal şi fructe din Siria, brocard, perle şi arme din Arabia, mătase, parfumuri şi legume din Persia.
În secolele VIII-XI, Bagdadul se afla la apogeul prosperităţii comerciale: se situa în centrul multor drumuri comerciale între Orient şi Occident. Clădirile impresionante ale oraşului şi grădinile luxuriante aduseseră Bagdadului faima celui celui mai bogat şi mai frumos oraş din lume. Cu peste două milioane de locuitori, [3] Bagdadul devine în această perioadă unul dintre cele mai mari oraşe din epoca premodernă.
[modifică] Secolele XII-XVI
În 1066, vizirul Nidhām al-Mulk întemeiază al-Madrasa al-Nidhamīya (ar.: المدرسة النظامية), instituţie de învăţământ superior, al cărei model va fi urmat în scurt timp şi în alte oraşe importante ale Califatului. Aici a ţinut prelegeri timp de patru ani (1091-1095) celebrul teolog şi filosof al-Ġazzāli (1058-1111), cunoscut în Europa medievală sub numele de Algazel). Al-Nidhamīya a supravieţuit distrugerilor provocate la Bagdad de invazia lui Hulagu (1258), ca şi asediilor ulterioare ale tătarilor. La doi ani după ce Timur Lenk a cucerit Bagdadul, al-Nidhamīya a fuzionat cu o instituţie similară, al-Madrasa al-Mustansirīya.
Al-Madrasa al-Mustansirīya (ar.: المدرسة المستنصرية) a fost întemeiată în 1233 de califul abbasid, al-Mustansir (1226-1242). Potrivit relatărilor lui Ibn Battūta (1304-1368), care a vizitat Bagdadul în 1327, în clădirea al-Mustansirīyei se aflau, pe lângă săli de curs, băi, bucătării, un spital şi o bibliotecă. Unul dintre puţinele monumente păstrate din perioada abbasidă, al-Mustansirīya a fost renovată în 1961.
Bagdadul rămâne un important centru cultural şi comercial până în 1258, când este cucerit de mongolii conduşi de Hulagu. Oraşul este distrus şi populaţia masacrată. Invazia mongolă pune capăt Califatului abbasid. În anul 1401, Bagdadul este cucerit de Timur Lenk (Tamerlan).
În 1534, armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc şi sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porţile sale s-au ivit din nou turcii.
[modifică] Secolele XVII-XIX
În perioada dintre invazia lui Timur Lenk şi cucerirea definitivă de către otomani 1638, Bagdadul ajunge "capitala somnolentă a unei regiuni nesemnificative". [4]
[modifică] Secolele XX-XXI
După lupte crâncene cu trupele turceşti şi germane în timpul Primului Război Mondial, Irakul a intrat sub tutela Marii Britanii. În anul 1921, Bagdadul a fost proclamat capitala nou-înfiinţatului Regat al Irakului. După abolirea monarhiei în 1958, a fost creată Republica Irak. În 1979, Saddam Hussein a preluat puterea politică.Oraşul a suferit două serii de bombardamente între 1991 şi aprilie 2003 şi este parţial distrus. Deşi a suferit în timpul acestora şi mari pierderi de populaţie civilă, a rămas unul dintre cele mai mari oraşe din lume în privinţa populaţiei, având 5.772.000 de locuitori (potrivit estimărilor din 2003). Ca mărime, Bagdadul este al doilea oraş al Lumii Arabe (după Cairo) şi al doilea oraş din sud-vestul Asiei (după Teheran).
În paralel cu distrugerile cauzate de atacurile aeriene americane, viaţa din oraş a fost cuprinsă de haos după căderea regimului lui Saddam Hussein. Forţele armate şi poliţieneşti ale lui Saddam s-au destrămat, iar pe străzi şi-au făcut apariţia patrulele americane.
[modifică] Personalităţi din istoria Bagdadului
- Abū Hanīfa - juristconsult şi teolog (m. 767)
- Harūn al-Rašīd (al cincilea calif abbasid, a domnit în perioada 786-809)
- Abū Nuwās, poet (m. 810)
- Al-Khawārizmi, matematician şi astronom (m. 850)
- Al-Kindi, filosof (m. 873)
- Dawūd al-Isfahāni, juristconsult şi teolog, fondatorul şcolii juridice numite zahirism (m. 884)
- Ibn Kutayba, literat (m. 889)
- Al-Buhturi, poet (m. 897)
- Mansur Al-Hallaj, poet mistic (m. 922)
- Abul Faraj al-Isfahani, savant şi literat (897-967)
- Ahmad ibn Fadlan, scriitor şi călător (sec. X)
- Al-Gazali, filosof şi teolog (1058-1111)
[modifică] Monumente
- Palatul abbasid (secolul XII)
- Al-Madrasa al-Mustansirīya (ar.: المدرسة المستنصرية) – Cea mai importantă instituţie de învăţământ din perioada abbasidă. A fost întemeiată de califul al-Mustansir, în anul 1233. Aici se predau cursuri de matematică, astronomie, farmacologie şi medicină.
- Moscheea Marjan (ar.: مسجد مرجان Masğid Marğān), construită în 1356 şi parţial demolată în 1946; Hanul Marjan (ar.: خان مرجان Hān Marğān), construit în 1359 şi refăcut în secolul XX.
- Monumentul libertăţii, realizat în 1958 de artistul irakian Jawād Salīm (1921-1961)
- Murğāna al-Kahramāna (ar.: مرجانة الكهرمانة), monument realizat de artistul irakian contemporan Muhammad Ghāni (n. 1929). Statuia o reprezintă pe Murğāna al-Kahramāna, personaj din povestea „Ali Baba şi cei 40 de hoţi”, turnând ulei fierbinte peste hoţii ascunşi în urcioare.
- Monumentul soldatului necunoscut (ar.: نصب الجندي المجهول) realizat în 1982 de artistul irakian Khāled ar-Rahhāl (1926-1987) în memoria victimelor războiului dintre Iran şi Irak (1980-1988).
[modifică] Diviziuni administrative
[modifică] La est de râul Tigru (Rusafa)
- Rusafa (الرصافة)
- Adhamiyah (الأعظمية)
- Sadr City (مدينة الصدر)
- New Baghdad (بغداد الجديدة)
- Karadah (الكرادة)
[modifică] La vest de râul Tigru (Karkh)
- Karkh (الكرخ)
- Kadhimiya (الكاظمية)
- Al-Mansour (المنصور)
- Al-Rasheediya (الراشيدية)
[modifică] Cartiere
În cadrul celor nouă diviziuni administrative oficiale există o serie de cartiere renumite, printre care:
- Al-A'amiriya (العامرية)
- Dora (الدورة)
- Karrada (الكرادة)
- Al-Sayidiya (السيدة)
- Bab Al-Sharqi (باب الشرقي)
- Jamia (حي الجامغة)
- Zona verde
[modifică] Străzi
Printre cele mai renumite străzi se numără:[5]
- Haifa (شارع حيفا)
- Al-Mutanabbi (شارع المتنبي)
- Al-Rasheed (شارع الرشيد)
- Saadoun (شارع السعدون)
- Abu Nuwas (شارع أبو نؤاس)
[modifică] Oraşe înfrăţite
[modifică] Note
- ^ Philip K. Hitti, History of the Arabs, Palgrave Macmillan, 2002, p. 292.
- ^ Philip K. Hitti, op. cit., p. 293.
- ^ Cf. Enciclopedie de istorie universală, ALL DeAgostini, Bucureşti, 2003.
- ^ Gaston Wiet, "Bagdad", în Dictionnaire de l'Islam, religion et civilisation, Encyclopaedia Universalis & Albin Michel, Paris, 1998.
- ^ [http://www.stripes.com/02/dec02/baghdad.pdf Harta străzilor din Bagdad pe situl The Independent News Source for the U.S. Military Community]
- ^ Oraşe înfrăţite cu Beirutul pe situl oficial al Beirutului
- ^ Parteneriatul Bagdad-Denver pe situl organizaţiei Sister Cities
[modifică] Legături externe
en Electronic Iraq
en Bagdadul în revista National Geographic
en By desert ways to Baghdad, by Louisa Jebb, London, 1909
en A dweller in Mesopotamia, being the adventures of an official artist in the garden of Eden, by Donald Maxwell, London, 1921
fr Bagdad, epoca de aur
fr Patrimoniul universal al Bagdadului
