Snorri Sturluson
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Snorri Sturluson (1178 – 23 septembrie, 1241) , fiul lui Sturla Þorðarson şi al lui Gudny Bödvarsdóttir, este unul dintre cei mai importanţi politicieni şi cărturari din Islanda secolului al XIII-lea.
[modifică] Viaţa şi opera lui Snorri Sturluson
Tatăl lui Snorri este un politician abil şi intrigant, temut de marile familii dominante din Islanda. Într-o încercare de a câştiga bunăvoinţa unui adversar periculos, influentul goði Jón Loptsson se oferă să îl educe şi să îl crească pe fiul mai mic al lui Sturla. La curtea din Oddi a lui Jón Loptsson, Snorri învaţă să scrie şi să citească şi studiază latina, teologia, istoria, geografia şi dreptul islandez. Cunoştinţele sale în aceste domenii sunt reflectate în opera sa, care pe lângă Edda mai cuprinde şi Heimskringla, o istorie a regilor Norvegiei, şi probabil încă două saga, cea despre regele Óláfr cel Sfânt (Óláfs saga hins helga) şi cea despre poetul Egill Skallagrímsson (Egils saga).
Cunoştinţele juridice şi calităţile deosebite de politician [necesită citare] şi orator îi aduc de două ori investirea în cea mai înaltă funcţie în alþing, aceea de lögsögumaðr, proclamator al legii, funcţie echivalentă aceleia de preşedinte al adunării, care se acorda pe trei ani şi presupunea recitarea în fiecare an a unei treimi din corpusul de legi islandez. Snorri a fost lögsögumaðr prima oară între 1215 şi 1218. Calităţile sale de excepţie [necesită citare] fac să fie reînvestit de trei ori între 1222 şi 1231.
Între 1218 şi 1220 se află pentru prima oară în Norvegia, unde se împrieteneşte cu ducele Skúli, un om important de la curte, care îl introduce în cercul apropiaţilor tânărului rege Hákon Hákonarson. Între 1237 şi 1239, Snorri se află pentru a doua oară în Norvegia. Apropierea de curtea regală norvegiană i-a fost fatală: în 1241, în contextul încercărilor regelui Hákon de extindere a autorităţii sale asupra Islandei, Snorri a fost omorât la reşedinţa sa din Reykholt, din ordinul monarhului norvegian, fiind bănuit de implicare într-o revoltă condusă de ducele Skúli.
[modifică] Referinţe
Orlando Balaş, Reprezentări ale feminităţii în eposul germanic medieval, Cluj Napoca, Editura Echinox, 2007
 |
Acest articol care descrie un subiect despre Evul Mediu este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
