Încălzire centrală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prin încălzire centrală se înțelege un sistem de încălzire simultană, de la o singură sursă, a mai multor încăperi dintr-una sau mai multe clădiri, folosind în acest scop un agent termic (apă fierbinte, abur sau aer).
Sursa de căldură este de obicei un cazan de încălzire,[1] dar se poate folosi în acest scop și energia geotermală sau energia solară. Dacă sursa de încălzire este agentul termic livrat de o termocentrală, se vorbește despre termoficare.
În cazul folosirii apei fierbinți ca agent termic, încălzirea de poate realiza prin:
- radiatoare montate pe pereții încăperii;
- țevi montate sub podea (încălzirea în pardoseală).
[modificare] Note
- ^ Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, București: Editura Tehnică, 1957-1966.
 |
Acest articol din domeniul tehnologiei este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
