Raoul Wallenberg

Raoul Gustaf Wallenberg
Raoul Wallenberg în fotografia de pașaport din iunie 1944.
Născut(ă)	4 august 1912 Lidingö, Stockholms län, Suedia
Decedat(ă)	16 iulie 1947 (presupus) Moscova, Uniunea Sovietica (presupus)
Ocupație	diplomat
Părinți	Raoul Oscar Wallenberg Maria "Maj" Sofia Wising

Raoul Gustaf Wallenberg (n. 4 august 1912 în Kappasta, Lidingö - d. 16 iulie 1947, la Moscova, potrivit surselor sovietice controversate) a fost un diplomat suedez, membru al unei familii influente. Ca atașat la ambasada Suediei (țară neutră în cel de-al doilea război mondial) la Budapesta, a salvat de la o moarte cruntă în Holocaust mii de evrei unguri. Între iulie și decembrie 1944, a eliberat pașapoarte suedeze temporare, așa-zise "pașapoarte de protecție" (suedeză: skyddspass, germană: Schutzpass) și a găzduit evrei.

Moartea lui Wallenberg a fost controversată mult timp, fosta Uniune Sovietică negând cunoașterea sorții sale. La 15 ianuarie 1947 a fost arestat, sub acuzația de spionaj, de trupele sovietice care preluaseră controlul Budapestei. Potrivit unor surse, moartea i-ar fi survenit în martie același an. În 1957, autoritățile sovietice au susținut că Raoul Wallenberg ar fi murit în 1947, în vârstă de 35 de ani, cauza decesului fiind un atac de cord.

În 1991, Viaceslav Nikonov a fost însărcinat de guvernul Rusiei să afle adevărul, concluzia fiind că Wallenberg a murit într-adevăr în 1947, executat în timp ce era prizonier la Lubianka.

Wallenberg a fost onorat prin străzi și monumente ce-i poartă numele în întreaga lume și este cetățean de onoare al Statelor Unite, Israel, Canada și Ungaria. Comitetul Raoul Wallenberg al Statelor Unite a fost creat pentru "a perpetua idealurile umanitare și curajul nonviolent ale lui Raoul Wallenberg" și în acorda Premiul Raoul Wallenberg în acest scop.

Creștere și carieră

Tânǎrul Raoul Wallenberg

Raoul Wallenberg s-a născut în Kappasta, Lidingö, unde bunicii pe linie maternă construiseră o casă de vară în 1885, și a crescut în Stockholm. A fost fiul ofițerului de marină Raoul Oscar Wallenberg (1888–1912), căsătorit in 1911 cu Maria "Maj" Sophie Wising (1891–1979), cea mai mică fiică a profesorului Per Johan Wising. Bunicul lui Raoul pe linie paternă a fost omul de afaceri și diplomatul Gustaf Oscar Wallenberg (1863–1937), delegat la Tokio, Constantinopol și Sofia, care, la rândul său, a fost fiul lui André Oscar Wallenberg și fratele lui Knut Wallenberg și al lui Marcus Wallenberg senior.

Tatăl, bolnav de cancer, murise la 10 mai 1912, cu trei luni înaintea nașterii lui Raoul. Mama s-a recăsătorit în 1918 cu Frederik von Dardel, când Raoul avea șase ani și au avut un fiu, Guy von Dardel , și o fiică, Nina Lagregen. Sora sa vitregă, Nina, s-a căsătorit cu Kofi Annan. Mama lui Raoul și tatăl vitreg s-au sinucis cu o supradoză de pastile în 1979, la două zile distanță; Nina Lagergren le atribuie moartea disperării de a nu-l mai fi găsit pe Raoul .

Întrucât Raoul rămăsese fără tată, bunicul Gustaf Wallenberg a intervenit și a planificat cum aveau să decurgă studiile superioare ale tânărului. Când Raoul se născuse, Gustaf Wallenberg era ambasador în Japonia. Acesta dorea să-i ofere nepotului o educație internațională, să călătorească în diferite părți ale lumii și să-și însușească cunoștințe de limbă temeinice. Scopul educației lui Raoul era să primească o bună "cunoaștere a oamenilor și experiență de viață". Intenția lui Gustaf era să-l facă pe Raoul șeful unei companii de export în străinătate, cel mai probabil legată de afacerile bancare ale familiei.

Misiune diplomatică

Statuia lui Raoul Wallenberg pe strada Raoul Wallenberg, în Tel-Aviv, Israel

Memorialul lui Raoul Wallenberg, Great Cumberland Place, Londra

Cu câteva luni înainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, diplomatul suedez Raoul Wallenberg s-a urcat în mașina sa la Budapesta, capitala răvășită de rǎzboi a Ungariei. Trupele de ocupație germane se retrăseseră, iar armata victorioasă a Uniunii Sovietice pătrundea în oraș. Din momentul sosirii sale cu o vară înainte, Wallenberg se ocupase neobosit de salvarea evreilor din Budapesta. Dorind să le asigure în continuare siguranța, se îndrepta spre statul major al armatei sovietice din Debrețin, pentru a negocia cu mareșalul Rodion Malinovski. Aratând spre doi soldați ruși pe motociclete și ofițerul din ataș, Wallenberg i-a spus unui prieten că nu era lămurit de scopul escortei: ,,pentru protecție sau arest?’’. Comentariul său glumeț s-a dovedit a fi fost o premoniție sumbră: nici Wallenberg, nici șoferul său nu au mai fost văzuți vreodată în Occident. Ceea ce s-a întâmplat cu ei din acea zi a rămas un mister și obiectul zvonurilor, speculațiilor și afirmațiilor intenționat false venite din spatele Cortinei de Fier.

Născut la 4 august 1912, Wallenberg aparținea uneia dintre cele mai înstărite familii ale Suediei. Deși a studiat arhitectura la Universitatea din Michigan, Raoul a fost obligat să lucreze la banca familiei, iar în 1936 a fost trimis să studieze afacerile la Haifa, în teritoriul cunoscut la acea vreme ca Palestina. La Haifa a locuit într-un internat evreiesc cu regim alimentar kasher și, din cauza numărului mare de refugiați care sporiseră populația evreiască a orașului la 50.000, a devenit foarte conștient de amenințarea pe care nazismul o reprezenta pentru evreii europeni. Întorcându-se în Suedia în 1939, în pragul izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, Raoul a intrat în afaceri de export-import de alimente ca partener al unui refugiat evreu ungur, Koloman Hauer (Hauer Kálmán). Înspăimântat de lucrurile văzute în peregrinările sale, Wallenberg a devenit în cele din urmă nemulțumit de munca sa și nerăbdător să își dedice viața unui scop nobil. În 1942, după ce a vizonat un film britanic despre un profesor aparent senil care îi înșela pe naziști pentru a salva evrei, Raoul i-a declarat surorii sale că acesta era ,,exact acel lucru’’ căruia i-ar fi plăcut să se dedice.

Începând din 1944, folosindu-se de poziția de diplomat în capitala Ungariei, unde trăia o comunitate de 800.000 de evrei, Raoul Wallenberg a eliberat acte false, care atestau că purtătorii erau, de fapt, suedezi în așteptarea repatrierii. După ce le înmâna actele, închiria locuințe unde îi caza, iar pe ușa acestora punea plăcuțe ca "Biblioteca Suediei", sau "Institutul de Cercetare al Suediei". Potrivit instituției israeliene Yad Vashem, Raoul a convins un general german să ignore ordinele lui Hitler (care prevedeau condamnarea la moarte pe ultimii prizonieri din lagărele de concentrare din Budapesta), cu doar o zi înainte de eliberarea capitalei Ungariei. La sosirea trupelor sovietice, au fost găsiți, în cele două lagăre naziste din Budapesta, 97.000 de evrei. La început, permisele erau eliberate doar celor ce cu familie sau legături de afaceri în Suedia; mai târziu Wallenberg nu a mai ținut cont de aceste condiții. De cel puțin două ori s-a îmbarcat în trenurile ce se îndreptau către lagarele de exterminare, cerând aceste permise și eliberând sute de oameni.

Dar activitățile lui Wallenberg nu s-au limitat la distribuirea permiselor. Cu timpul a pus bazele unei organizații formate din 335 de persoane și 40 de medici, ce alcătuiau personalul a doua spitale, cantine, grădinițe, și, mai ales, a 32 de așezăminte aflate sub protecția suedeză. Când partidul pro-nazist "Crucea cu săgeți" a atacat unul dintre adăposturi, suedezul plin de inițiativă i-a îmbrăcat pe refugiații cu trăsăturile cele mai „ariene” în uniforme germane, postându-i în fața clădirilor. Până la începutul lui decembrie, 13.000 de evrei se aflau sub protecția sa.

Când forța lor militară a început să slăbească, Wallenberg i-a anunțat pe germani și pe aliații lor unguri că orice viitoare persecuție a evreilor ar duce la condamnarea agresorilor ca criminali de război. El, în schimb, nu putea fi amenințat: „Viața mea este una singură, dar aici se pune problema de salvat multe vieți.” La sfârșitul războiului rămăseseră 120.000 de evrei unguri, dintre care cu siguranță circa 20.000 au fost salvați personal de Wallenberg.

După război, el a fost arestat de sovietici, care l-au acuzat de spionaj pentru Statele Unite. Nici în prezent nu se cunoaște data exactă a morții sale, deoarece oficialitățile sovietice au anunțat presupusul deces din 1947 cu o întârziere de zece ani și după presiuni internaționale. Raoul Wallenberg a fost declarat, post-mortem, cetățean de onoare al SUA, Canadei, Israelului și al capitalei Ungariei, Budapesta.

Istoria eroului suedez a făcut subiectul unei expoziții organizate, luna trecută, la Muzeul Țăranului Român din București. Titlul expoziției a fost mai mult decât sugestiv: "Raoul Wallenberg - Un singur om poate face diferența". Deși moartea sa nu va fi poate niciodată elucidată, memoria faptelor sale eroice trăiește mai departe.

Vezi și

• Drept între popoare

Bibliografie

"Mari enigme ale trecutului" - Reader's Digest