Podul Øresund

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Podul Øresund
Podul Öresund
Podul ØresundPodul Öresund
Nume oficial Øresundsbron
Benzi de trafic Patru benzi de Drumul european E20
linie ferată dublă Oresund Railway Line
Traversează Strâmtoarea Oresund
Locație Copenhaga, Danemarca și Malmö, Suedia
Tip suspendat
Deschiderea principală 490 m
Lungime 7845 m
Lățime 23.5
Zona liberă dedesubt  57 metres (187 ft)
Media anuală a traficului zilnic circa 17.000 vehicule rutiere
Data deschiderii 1 iulie 2000
Coordonate 55°34′31″N 12°49′37″E / 55.57528°N 12.82694°E / 55.57528; 12.82694

Podul Øresund sau Öresund (daneză Øresundsbroen, suedeză Öresundsbron, nume oficial: Øresundsbron) este un pod-tunel feroviar și rutier peste strâmtoarea Øresund. Podul are o lungime de aproape 8 km (5 mile) de pe malul Suediei către insula artificială Pepparholm, care se află în mijlocul strâmtorii. De pe această insulă drumul continuă prin tunel 4 kilometri către insula daneză Amager. Podul Oresund este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa care conectează două zone metropolitane importante: cele ale capitalei daneze Copenhaga și ale orașului Malmö, al treilea ca mărime din Suedia. În plus, Podul Oresund leagă rețelele rutiere și feroviare din Scandinavia cu cele din Europa Centrală și de Vest.

Drumul european E20 traversează acest pod-tunel și împreună cu Storebæltsforbindelsen - podul care leagă insulele daneze Zealand, Funen și Peninsula Iutlanda – cele două construcții leagă Europa Centrală și de Europa de Vest cu Scandinavia. Podul Oresund a fost proiectat de firma arhitecturală daneză Dissing + Weitling.

Justificarea pentru cheltuielile ridicate și complexitatea de a săpa un tunel pentru o parte din drum este faptul că în apropiere se află Aeroportul Internațional din Copenhaga, iar din această cauză pentru a nu exista probleme cu traficul aerian a fost nevoie ca o parte din șosea să traverseze strâmtoarea pe sub apă. De asemenea, alte motive importante care au contribuit la construirea tunelului au fost pentru a oferi un spațiu mai mare navelor care traversează stramtoarea și pentru a evita iarna ca sloiurile de gheață să blocheze strâmtoarea. Podul Oresund trece frontiera dintre Danemarca și Suedia si în conformitate cu Acordul de la Schengen și Uniunea Nordică a Pașapoartelor există, de obicei, controale aleatorii vamale la intrarea în Suedia, dar nu și la intrarea în Danemarca.

Podul Oresund a primit în 2002 premiul Outstanding Structure Award.


Istorie[modificare | modificare sursă]

Construcția podului Øresund a început în 1995 și a fost finalizat 14 august 1999. Prințul Frederik al Danemarcei și Printesa Victoria a Suediei s-au întâlnit la jumătatea podului-tunel, pentru a sărbători finalizarea acestuia la 14 august 1999. Deschiderea sa oficială a avut loc la data de 1 iulie 2000, cu Regina Margrethe II și Regele Carl XVI Gustaf ca gazde ale ceremoniei. Podul-tunel a fost deschis circulației rutiere putin mai târziu în acea zi. La 12 iunie 2000, la două săptămâni de la inaugurare, 79.871 de alergători au concurat în Broloppet, un semi-maraton ce a avut startul în Amager, Danemarca si finalul în Skåne, Suedia. În ciuda a două situatii care au îngreunat constructia tunelului - descoperirea a 16 bombe neexplodate din Al Doilea Război Mondial situate pe fundul mării și construirea unui segment de tunel incorect - acesta a fost terminat cu trei luni înainte de termenul de finalizare. La început, numărul celor ce traversau podul nu a fost așa de mare cum se aștepta, probabil din cauza taxelor de trecere ridicate. Începând din anul 2005, a existat o creștere semnificativă a traficului. Acest lucru a fost cauzat în principal de danezii care s-au mutat în Malmö și care traversau zilnic podul pentru a ajunge la servici în Danemarca. În 2012, traversarea cu mașina costa 310 DKK, 375 SEK sau 43€ iar pentru călătorii ce traversau podul mai des existau reduceri de până la 75%. În 2007, aproape 25 de milioane de oameni au călătorit peste Podul Øresund: 15,2 milioane cu mașina și cu autobuzul și 9,6 milioane cu trenul. Până în anul 2009 cifra a crescut la un total de 35,6 milioane de călători cu mașina, autocarul sau cu trenul.

Nume[modificare | modificare sursă]

În Danemarca și Suedia, podul este adesea menționat ca Øresundsbroen, respectiv Öresundsbron. Numele oficial al podului-tunel este Øresundsbron, o combinație între suedeză si daneză.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Podul[modificare | modificare sursă]

Pe pod

Având 3.739 m, podul acoperă jumătate din distanța dintre Suedia și insula daneză Amager(Danemarca). Structura de rezistență are o masă de 82.000 de tone și susține patru benzi rutiere sub care se află două șine de cale ferată. La fiecare 140 m de pe tărm si până la 3000 m în larg podul este susținut de piloni de beton. Cele două perechi de turnuri care susțin cablurile de oțel ating înălțimea de 204 m și distanța dintre ele este de aprox 500m. Intervalul principal, de aprox. 500m lungime si 57 m înăltime permite vapoarelor să tracă pe sub pod. Chiar și așa, majoritatea căpitanilor preferă să treacă pe deasupra tunelului Drogden, ocolind podul.

Insula Pepparholm[modificare | modificare sursă]

Podul văzut de pe insula Pepparholm

Podul continuă prin tunelul Drogden de pe insulă artificială Pepparholm (Peberholm). Insula naturală Saltholm, ce avea dimensiuni foarte mici, a fost transformată în insula care astăzi face legătura dintre pod si tunel. Pepparholm are aproximativ 4 km (2,5 mile) lungime, o lățime medie de 500 m și înălțimea de 20 metri.

Tunelul Drogden[modificare | modificare sursă]

Sectiunile tunelului Drogden
Intrarea în tunel

Legătura dintre insula artificială Pepparholm și insula Amager - cea mai populată insulă a Danemarcei - este realizată prin tunelul Drogden (Drogdentunnelen). Tunelul are o lungime de 4050 m dintre care 3510 m sub apă și 270 m la porțiunile de intrare în tunel la fiecare capăt. Tunelul este realizat din 20 de segmente prefabricate din beton armat – cele mai grele din lume cu 55.000 tone fiecare - montate într-un șanț săpat pe fundul mării. Prin două secțiuni ale tunelului trec șinele de cale ferată, paralele cu cele două secțiuni prin care trec benzile rutiere. Intre cele două benzi rutiere există si o secțiune prevăzută pentru situații de urgență.

Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]

Transportul feroviar este gestionat în comun de către companiile SJ, SB, Skånetrafiken și Agenția de transport Daneză. O serie de trenuri de mari viteză au fost incluse pe traseele care duc de la Copenhaga în Malmö și sudul Suediei sau chiar până la Göteborg, Kalmar și Stockholm. SJ operează trenurile InterCity X2000 cu conexiuni către Göteborg și Stockholm. Prin gara de la Aeroportul Copenhaga trec la fiecare 20 de minute trenuri spre Suedia sau Danemarca în timpul zilei și o dată pe oră în timpul nopții în ambele direcții. Tronsonul de cale ferată de pe pod si de pe tunel are linie dublă, cu ecartament standard (1435 mm) și permite viteze mari de până la 200 de kilometri pe oră (120 mph). Trenurile care vin din Suedia spre Danemarca călătoresc pe linia stângă, iar cele dinspre Danemarca spre Suedia pe linia dreaptă.

Cost[modificare | modificare sursă]

Cabinele de taxare

Costul pentru întreaga construcție a fost calculat la 404 milioane de euro.

Taxele de trecere[modificare | modificare sursă]

Vehicul DKK SEK EUR
Mașină 310 375 43
Rulotă 620 750 86
Microbuz (6–9 metri) 620 750 86
Motocicletă 165 200 23
Autobuz 1500 1830 206
Camion (9–20 metri) 1050 1280 144
Camion (peste 20 metri) 1575 1920 216
Tren 78 110 9

Imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Podul Øresund


Coordonate: 55°34′N 12°51′E / 55.57°N 12.85°E / 55.57; 12.85