Istoria Suediei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

În secolul 8 Suedia era un stat puternic şi unitar. În secolul 11 Knud cel mare o cucereşte. Apoi după 1389 regi danezi devin stăpâni ai Suediei. În anul 1521 Suedia se proclamă independentă de Danemarca. Gustav 1 Eriksson Wasa, conducătorul revoluţiei devine rege al Suediei. Suedia stăpânea şi Finlanda (tara finezilor) la fel cum Danemarca stăpânea Norvegia. Confesiunea luterană asigura ţării prosperitatea. În anul 1626 regele Gustav Adolf al 2-lea intră în războiul de 30 de ani împotriva Habsburgilor şi câştigă. Suedia devine o mare putere europeană transformând Marea Baltică într-un "lac suedez". Însă în 1709 şi 1720 regele suedez Karl al 12-lea este înfrânt de Petru cel mare, ţarul rus. În 1808 hegemonia suedeză ia sfârşit prin cucerirea Finlandei de către ruşi. Dar regii suedezi nu se descurajează căutând să recucerească poziţia în Scandinavia. În 1810 Norvegia, aflată până atunci sub stăpânire daneză este încorporată statului suedez realizându-se o uniune dinastică suedezo-norvegiană. Însă în 1905, Norvegia devine independentă prin alegerea lui Haakon al 7-lea ca rege norvegian după 95 de ani de stăpânire suedeză.