Istoria Suediei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul Suedez în urma Tratatului de la Roskilde din 1658 (perioadǎ maximǎ expansiune)

În secolul al VIII-lea Suedia era un stat puternic și unitar. În secolul al XI-lea Knut cel Mare cucerește o parte a ei, inclusiv Sigtuna, capitala din vechime a Suediei. Apoi după 1389 regii danezi devin stăpâni ai Suediei. În anul 1521 Suedia se proclamă independentă de Danemarca. Gustav I Eriksson Wasa, conducătorul revoluției devine rege al Suediei. Suedia stăpânea și Finlanda (țara finezilor) la fel cum Danemarca stăpânea Norvegia. Confesiunea luterană asigura țării prosperitatea. În anul 1626 regele Gustav Adolf al II-lea intră în războiul de 30 de ani împotriva Habsburgilor și iese învingǎtor. Suedia devine o mare putere europeană transformând Marea Baltică într-un "lac suedez". Însă în 1709 și 1720 regele suedez Carol al XII-lea este înfrânt de Petru cel Mare, țarul rus. În 1808 hegemonia suedeză i-a sfârșit prin cucerirea Finlandei de către ruși. Dar regii suedezi nu se descurajează căutând să recucerească poziția în Scandinavia. În 1810 Norvegia, aflată până atunci sub stăpânire daneză este încorporată statului suedez realizându-se o uniune dinastică suedezo-norvegiană. Însă în 1905, Norvegia devine independentă prin alegerea lui Haakon al VII-lea ca rege norvegian după 95 de ani de stăpânire suedeză.


Flag of Sweden.svg Suedia --- Suedezi --- Limba suedeză

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
 • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
 • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •