Ienupăr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Juniperus

Arbust Juniperus communis
din Norvegia

Clasificare ştiinţifică
după Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000

Regn:	Plantae
Încrengătură:	Spermatophyta
Subîncrengătură:	Pinophyta
Clasă:	Pinopsida
Ordin:	Pinales
Familie:	Cupressaceae
Subfamilie:	Thujoideae
Gen:	Juniperus L.

Specii

Vezi în text

Ienuperii sunt conifere care aparţin genului Juniperus din familia Cupressaceae. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, şi ca ingredient la fabricarea ginului.

Partea folosita: Fructele, ca niste bobite.

Familia de plante: Cupressaceae (familia chiparosului).

Descrierea plantei si cultivare

Ienuparul este o tufa conifera sau un arbore columnar. In America de Nord creste ca o tufa ce ce se intinde pe pamant, de 20 cm inaltime si 20-30 cm intindere. In Europa, creste sub forma unui arbore. Frunzele sunt ascutite, tari si grupate in forma de pana, asemanator coniferelor, cu miros puternic. Cu cat frunzele sunt mai tinere, cu atat sunt au o forma mai ascutita, ca un ac. Cele mature au o forma mai lata. Coaja ienuparului este subtire, solzoasa, adesea exfoliindu-se in fasii subtiri. Fructele arata ca niste bobite rosii care, la coacere, vireaza spre o nuanta negru-albastruie.

Descrierea condimentului:

Boabele de ienupar se folosesc de obicei intregi. Ele sunt aromate, cu un usor gust dulceag, asemanator cu cel al piperului roz.

Intensitatea gustului: 1

Pregatire si depozitare Boabele de ienupar se depoziteaza la adapost de lumina, umezeala, caldura si aer.

Origine Cele cateva specii ale genului Juniperus cresc in climatul temperat din Europa, America de Nord si Asia.

Etimologie Numele din latina al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfacator. Posibil sa fie un imprumut din limba celta. Denumirile din multe limbi europene, in special cele romanice, deriva din latina: ”juniper” in engleza, ”jeneverrbes” in olandeza, ”ginepro” in italiana, ”enebro” in spaniola, ”genebre” in provensala, ”ienupar” in romana si ”juniper” in ebraica. Denumirea germana ”Wacholder” contine o radacina care poate fi legata de ”wachsen” a creste si deriva din indo-europeanul ”weg” ( impletitura, panza de paianjen) si face referire la modul in care planta se intinde pe pamant. Sufixul german ”der” apare si in alte denumiri de plante. El deriva din indo-europeanul ”deru” care inseamna arbore.