Martin de Tours

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sfântul Martin îşi împarte mantia cu un cerşetor. Vitraliu medieval (1220-1230). În prezent la Musée National du Moyen Âge, Paris

Martin de Tours sau Martin Milostivul (n. 316 sau 317 la Sabaria, astăzi Szombathely, Ungaria - d. 397, Candes-Saint-Martin, Franța) a fost, începând cu 371, al treilea episcop de Tours, unul din cei mai populari sfinți în Biserica Catolică, venerat de asemenea ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în Biserica Anglicană. În evul mediu mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Scriitorul bisericesc Gregor de Tours i-a atribuit mai multe minuni, iar regele franc Clovis I l-a proclamat sfânt protector al francilor și al dinastiei merovingiene. De la încăperea în care a fost păstrată mantia (în latină cappa) sfântului Martin, ca parte a tezaurului coroanei, provine termenul modern de capelă, respectiv capelan.

Originea[modificare | modificare sursă]

Pietro Bernini, Carità di San Martino, Napoli

Sfântul Martin s-a născut în anul 316 sau 317 în localitatea Sabaria din Panonia, ca fiu al unui tri­bun roman. A primit numele de Martinus, derivat de la cel al lui Marte, zeului războiului. La vârsta de 10 ani a intrat în contact cu creștinismul și s-a înscris în rândul catehumenilor. Conform unui decret al împăratului Dioclețian fiii ofițerilor romani erau obligați să îmbrățișeze cariera militară, așa încât Martin a intrat în cavalerie și a depus jurământul militar.

La vârsta de 18 ani a fost botezat de către episcopul Ilarie din Poitiers, cu care se întâlnise de mai multe ori în diferitele misiuni ostășești împlinite în Galia. Cererea sa de eliberare din serviciul militar i-a fost mult timp refuzată. De-abia în anul 356, după 25 de ani de serviciu militar, i-a fost aprobată cererea.

Din cauza frământărilor și certurilor provocate de către grupările favorabile arianismului, Martin trece în sudul Alpilor, unde, împreună cu un preot petrece un anumit timp în reculegere și rugăciune la o mănăstire din insula Gallinania, nu departe de Genova. Când Ilarie se reîntoarce la scaunul său episcopal, ucenicul său părăsește singurătatea insulei și revine la Poitiers. Învățatul și zelosul episcop, cunoscând calitățile și idealurile lui Martin, îi dăruiește locul numit Lacociagum - astăzi Liguge - unde el întemeiază prima mănăstire din Europa; după aceasta a ridicat o a doua la Marmoutiers. Istoria vieții sfântului Martin amintește cazul a doi morți, un catecumen și un sclav, pe care el i-a readus la viață prin rugăciunile sale; se istorisesc și nenumărate cazuri de vindecări minunate și intervenții ale puterii dumnezeiești atribuite mijlocirii sfântului Martin.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Copii cu lampioane, de Ziua Sfântului Martin

Aproximativ în anul 371 a fost ales episcop de Tours. Poporul încredințat păstoririi sale păstra încă multe din obiceiurile vechi, păgâne și Martin a trebuit să lupte energic pentru îndepărtarea lor, pentru dărâmarea locurilor de închinare către idoli și pentru desființarea cultului arborilor sacri. Deși investit cu demnitatea episcopală, și-a continuat felul de viață al unui pustnic, mâncând o singură dată pe zi, seara, dor­mind într-o chilie pe un sac cu cenușă, dăruind rugăciunii o mare parte din noapte. A străbătut dieceza în lung și în lat și a consolidat învă­țătura și viața creștină în centrul Franței. În cei douăzeci și șase de ani de păstorire și-a câștigat iubirea entuziastă a săracilor și a tuturor celor nedreptățiți. În schimb și-a atras împotrivirea și disprețul ace­lora din rândul clerului său care proferau odihna și bunul trai; un preot cu numele Brizio (Bălțatul) l-a dat în judecată. A devenit proverbial cuvântul rostit de Sfântul Martin în această împrejurare: «Dacă Isus Cristos l-a suportat pe Iuda, de ce nu ar trebui să-l suport și eu pe Brizio?»

A murit în ziua de 8 noiembrie 397, iar înmormântarea sa a avut loc la 11 noiembrie în Tours, ocazie cu care s-a adunat o mare mulțime de oameni. De atunci, sărbătoarea lui se ține la 11 noiembrie. Martin este primul sfânt care nu a murit moarte de martir, dar care cu toate acestea a fost venerat de popor. Numele său a devenit unul din prenumele cele mai răspândite în Europa Occidentală.

Locuri denumite în amintirea sa[modificare | modificare sursă]

Abaţia benedictină Sf. Martin din Pannonhalma (în germană Martinsberg), secolul al XI-lea

Sărbători[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]