Martin de Tours
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Martin de Tours sau Martin Milostivul (n. 315 sau 317 la Sabaria/Szombathely - d. 397, Candes), unul din părinţii Bisericii, episcop de Tours începând din 371, sfânt în Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Viaţa lui a rămas cunoscută din cartea Viaţa lui Martin de Sulpiciu Sever.
Cuprins |
[modifică] Originea
Sfântul Martin s-a născut în anul 315 în localitatea Sabaria din Panonia, actualmente Szombathel în Ungaria, ca fiu ai unui tribun roman. Deşi părinţii săi erau păgâni, ajungând să ia cunoştinţă de religia creştină, la vârsta de 10 ani s-a înscris în rândul catecumenilor, arătându-şi dorinţa de a se dărui cu totul slujirii lui Dumnezeu. Deoarece împăratul tocmai dăduse un decret prin care fiii ofiţerilor romani erau obligaţi să îmbrăţişeze cariera militară, Martin a intrat în cavalerie şi a depus jurământul militar.
[modifică] Către Dumnezeu
La vârsta de 18 ani, Sfântul Martin părăseşte armata şi este botezat de către Episcopul Ilarie din Poitiers, cu care se întâlnise de mai multe ori în diferitele misiuni ostăşeşti împlinite în Galia. Din cauza frământărilor şi certurilor provocate de către grupările favorabile arianismului, Martin trece în sudul Alpilor, unde, împreună cu un preot petrece un anumit timp în reculegere şi rugăciune la o mănăstire din insula Gallinania, nu departe de Genova. Când Sfântul Ilarie se reîntoarce la scaunul său episcopal, ucenicul său părăseşte singurătatea insulei şi revine la Poitiers. Învăţatul şi zelosul Episcop, cunoscând calităţile şi idealurile lui Martin, îi dăruieşte locul numit Lacociagum - astăzi Liguge - unde el întemeiază prima mănăstire din Europa; după aceasta a ridicat o a doua la Marmoutiers. Istoria vieţii Sfântului Martin aminteşte cazul a doi morţi, un catecumen şi un sclav, pe care el i-a readus la viaţă prin rugăciunile sale; se istorisesc şi nenumărate cazuri de vindecări minunate şi intervenţii ale puterii dumnezeieşti atribuite mijlocirii Sfântului Martin.
[modifică] Activitatea episcopală
Aproximativ în anul 371 este ales Episcop de Tours. Poporul încredinţat păstoririi sale păstra încă multe din obiceiurile vechi, păgâne şi Martin a trebuit să lupte energic pentru îndepărtarea lor, pentru dărâmarea locurilor de închinare către idoli şi pentru desfiinţarea cultului arborilor sacri. Deşi investit cu demnitatea episcopală, şi-a continuat felul de viaţă al unui pustnic, mâncând o singură dată pe zi, seara, dormind într-o chilie pe un sac cu cenuşă, dăruind rugăciunii o mare parte din noapte. A străbătut dieceza în lung şi în lat şi a consolidat învăţătura şi viaţa creştină în centrul Franţei. În cei douăzeci şi şase de ani de păstorire şi-a câştigat iubirea entuziastă a săracilor şi a tuturor celor nedreptăţiţi. În schimb şi-a atras împotrivirea şi dispreţul acelora din rândul clerului său care proferau odihna şi bunul trai; un preot cu numele Brizio (Bălţatul) l-a dat în judecată. A devenit proverbial cuvântul rostit de Sfântul Martin în această împrejurare: «Dacă Isus Cristos l-a suportat pe Iuda, de ce nu ar trebui să-l suport şi eu pe Brizio?»
[modifică] Decesul
Cu toate că se simţea foarte slăbit şi era convins că se apropie sfârşitul vieţii sale, auzind că în Biserica din Candes s-au produs unele neînţelegeri, Martin plecat acolo imediat. După ce a restabilit pacea şi buna înţelegere, se pregătea pentru întoarcere; deodată, puterile l-au părăsit şi el a rugat pe cei din jur să-l aşeze pe un pat presărat cu cenuşă, deoarece peste puţin va trebui să părăsească acest pământ. A murit în ziua de 8 noiembrie 397. După trei zile, la 11 noiembrie, a avut loc înmormântarea; a fost o adevărată apoteoză, o proclamare solemnă a sfinţeniei sale şi a veneraţiei unui întreg popor. De atunci, sărbătoarea lui se ţine la 11 noiembrie; el este primul sfânt care nu a fost martir şi totuşi i s-a acordat o cinstire din partea Bisericii. Sfântul Martin a fost ostaş fără voia lui, călugăr prin alegere şi Episcop din ascultare faţă de voinţa lui Dumnezeu, exprimată prin glasul poporului credincios şi al păstorilor Bisericii. Îndată după moarte, Sfântul Martin a devenit cel mai cunoscut şi mai venerat sfânt în Europa.
[modifică] Locuri denumite în amintirea sa
- Insula Sfântul Martin
- Biserica şi Academia St. Martin in the Fields
- Sânmartin
- Martin, până în 1950 Svätý Martin, oraş în Slovacia
- Diciosânmartin, azi Târnăveni
[modifică] Sărbători
- în calendarul romano-catolic: 11 noiembrie (vezi Ziua Sf. Martin)
- în calendarul ortodox: 13 februarie
- în calendarul greco-catolic: 13 februarie
