Curling
Curling-ul, născut în Scoția în prima jumătate a secolului al XVI-lea, se juca pe iazurile înghețate utilizând pietre simple.
[modificare] Istorie
Prima dovadă scrisă despre curling apare în faimoasa Stirling Stone din 1511.
Secvențe din acest sport au fost observate și în picturile artistului Pieter Bruegel. Câteva modificări importante în ceea ce privește pietrele de joc s-au făcut în secolul al XVIII-lea, tot în această perioadă jocul devenind foarte popular și în America de Nord, unde a fost introdus de către emigranți. În concordanță cu spiritul anglo-saxon, curling-ul a fost mereu caracterizat de spiritul de fair-play, de eleganță și de control.
Pasionații de curling au simțit ulterior nevoia de a se organiza în cluburi: astfel, primul club oficial, Curlers of Kilsit a fost fondat în 1716, la Stirlingshire. Crearea în 1838 a Royal Caledonian Club a însemnat și standardizarea regulilor de joc și a echipamentului folosit. Ulterior, în 1957, în Scoția, a fost manifestat pentru prima dată interesul pentru crearea unei federații internaționale. Au urmat o serie de cluburi importante înființate în SUA, Elveția, Franța, Germania, în perioada 1961-1967.
Primele olimpiade cu curling-ul pe lista sporturilor au fost cele de la Chamonix (1924) și Lake Placid (1932). După acestea, timp de 50 ani, sportul nu s-a mai aflat între disciplinele olimpice. A apărut dn nou ca disciplină demonstrativă la Calgary în 1988. Ca disciplina olimpică, a fost repus în drepturi la Nagano în 1998, an în care învingătorii au fost echipele naționale ale Elveției (masc.) și Canadei (fem.). Peste 4 ani, la Salt Lake City au câștigat norvegienii la masculin și britanicele la feminin.
[modificare] Regulament
Curling-ul este un sport de echipă, care se desfășoară pe o pistă înghețată, conceptul fiind similar cu cel de la bowls. Asadar, scopul jocului este de a pune în mișcare blocuri de piatra de 19,96 kg, prevăzute cu mâner, și de a le direcționa cât mai aproape de centrul țintei desenate pe gheață, denumita casa (house).
Fiecare echipă este compusă din 4 jucători. Liderul este cel care execută prima lovitură, secundul este specializat în eliminarea pietrelor adversarilor aflate pe pistă, cel de-al treilea este cel care își asumă "mișcările înșelătoare", în timp ce al patrulea echipier (the skip) este și cel mai experimentat, care stabilește tactica, își avertizează coechipierii la fiecare lovitură și care execută ultima lansare.
Lansările pietrelor se efectuează cu respectarea liniilor și marcajelor trasate cu acest scop.
Primele patru pietre sunt lansate de către cei doi lideri de echipă, urmate de alte 4 lansări ale secunzilor, apoi încă 4 ale celui de-al treilea echipier din fiecare echipă, pentru ca jocul să se încheie cu 4 lansări efectuate de către cei 2 skiperi. După fiecare lansare, intră în acțiune 2 jucători (sweepers) ai echipei care face lansarea. Aceștia, cu ajutorul unei mături din material sintetic sau din păr de cal, pot ajuta piatra lansată să alunece mai repede, ștergând porțiunea de pistă aflată în fața pietrei.
Odată ce piatra trece de centrul casei, pot intra pe pistă sweeperii adverși, care prin aceleași mișcări de ștergere a gheții din fața pietrei, pot determina piatra să iasă din casă. Exact ca la bowls, o piatră poate să lovească o piatră adversă, pentru a o scoate din aria de joc. Așadar, o echipă poate, la cererea căpitanului de echipă, să plaseze piatra în casă, acțiune denumita "draw", sau poate să lovească o piatră adversă pentru a o scoate din joc.
Aceste decizii sunt luate în funcție de strategia de joc, aleasă după diferitele situații care pot să apară pe timpul jocului. Punctele sunt acordate echipei care are una sau mai multe pietre mai apropiate de centrul casei, la sfârșitul tuturor lansărilor. În acest fel, la sfârșitul unui joc, numai una dintre echipe poate puncta. Se desfășoară 10 manșe, scorul final fiind determinat prin cumularea scorurilor fiecărei manșe. Dacă scorul este egal, se desfășoară o extra-manșă, pentru departajare.
[modificare] Legături externe
|
||||||||||||||
