Glosar de astronomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din domeniul astronomie și astronauticii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- titlul tradițional al lucrării de astronomie a lui Ptolemeu;
- (în Evul Mediu) culegere de observații astronomice, tratat de astronomie.
  • almucantarat - cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor.
  • Al Na'ir - steaua α Gruis.
  • Alnilam - steaua ε Orionis.
  • Alpahard - steaua α Hydrae.
  • alpha - simbol (α) pentru steaua cea mai strălucitoare din orice constelație. Vd. infra.
  • Alpha Centauri - (α Centauri) cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul; este de fapt un sistem triplu, din care una din stele, Proxima Centauri, este steaua cea mai apropiată de Soare (4,2 ani lumină).
- Alpha Centauri C (abreviat α Cen C, iar uneori ACC) - una din componentele sistemului de trei stele Alpha Centauri. Vd. infra: Proxima Centauri.
- an anomalistic - durata dintre două treceri succesive ale Pământului la periheliu.
- an besselian - intervalul de timp dintre doi ani tropici măsurați dintr-un punct în care ascensia dreaptă a Soarelui este de 280 de grade.
- an bisect - un an care numără 366 de zile în loc de 365 de zile pentru anii obișnuiți. Ziua suplimentară, 29 februarie, este plasată după ultima zi a lunii care numără, de obicei, 28 de zile, în calendarul gregorian. Cu excepția cazurilor particulare, anii sunt bisecți la fiecare patru ani.
- an iulian - unitate de timp definită ca fiind exact egală cu 365,25 de zile, sau 31.557.600 de secunde.
- an-lumină - unitate măsură a lungimii, folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de un foton, sau mai simplu, de lumină, în vid, într-un an iulian, adică circa 9.461 de miliarde de kilometri. Simbolul este a.l. (uneori a-l.)
- an sideral - intervalul de timp în care Pământul efectuează o revoluție completă pe orbită într-un sistem de referință fix.
- an tropic (sau an echinocțial sau an solar) - timpul necesar Pământului pentru a se roti în jurul Soarelui într-un reper de rotație legat de linia echinocțiului, punctul vernal.
- Anul calendaristic este format dintr-un număr natural de zile. În calendarul gregorian, anul calendaristic începe la 1 ianuarie (Anul Nou) și se încheie la 31 decembrie. Durata anului calendaristic este de 365 de zile în anii normali și de 366 de zile în anii bisecți.
  • anacustică, zonă ~ - spațiu cosmic (începând la peste 160 km înălțime de la suprafața Pământului) în care propagarea undelor sonore nu mai este posibilă.
  • Analemă sau analemmă - figură trasată pe cer prin diferite poziții ale Soarelui puse în evidență la o aceeași oră și din același loc, în cursul unui an calendaristic.
  • Andromeda - constelație din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea fiind Alpheratz.
  • Andromeda (galaxie) - o galaxie spirală, situată pe bolta cerească în constelația Andromeda, și care este cel mai mare membru al Grupului Local.
  • Andromedide - ploaie de meteori care cade pe la mijlocul lunii noiembrie, din direcția galaxiei Andromeda, corpul părinte fiind cometa Biela.
  • anomalie adevărată - unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect, măsurat în focarul elipsei (punctul în jurul căruia orbitează corpul).
  • anomalie excentrică - (notată, în general cu E) este unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect pe orbită, proiectată pe cercul exînscris perpendicular pe axa majoră a elipsei, măsurat la centrul acesteia.
  • anomalie medie - o măsură a timpului, specifică unui corp de pe orbită, care este egală cu un multiplu de 2π radiani la (și doar la) periapsidă. Vd. infra.
  • antapex - punct pe cer, diametral opus apexului. Vd. infra: apex solar.
  • Antares (α Scorpii / Alpha Scorpii) - stea dublă din constelația Scorpionul a cărei cea mai strălucitoare componentă (α Scorpii A / Antares A) este o supergigantă roșie aflată la sfârșitul vieții; este situată la circa 550 de ani-lumină de Terra.
  • antecedență - mers al planetelor, retrograd în aparență, de la răsărit la apus.
  • antelie - pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui, la aceeași înălțime. Vd infra: antiselenă.
  • Antipământ - presupusă planetă simetrică și opusă Pământului.
  • antiselenă - pată luminoasă, asemănătoare anteliei, care se formează pe cer în raport cu Luna.
  • apex solar - numele dat unui punct de pe sfera cerească apropiată spre care se deplasează întregul Sistem Solar, în mișcarea proprie prin Galaxia Noastră. Această deplasare, pusă în evidență prin aplicarea efectului denumit Doppler-Fizeau, s-ar face cu o viteză aparentă de circa 19,4 km.s-1.
  • apocentru - punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă; vezi și afeliu.
  • apogalaxie - poziție corespunzătoare celei mai mari distanțe față de galaxia noastră.
  • apogeu - (în opoziție cu perigeu) punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui astru, a unui satelit natural sau artificial.
  • apsidă - fiecare din cele două puncte extreme ale axei majore a orbitei a unui corp ceresc, pentru care distanța la corpul atractor, mai exact, la centrul de masă al celor două corpuri (vezi și linia apsidelor), este:
- fie minimă (apsidă inferioară, sau periapsidă, sau periapsă) - periheliu;
- fie maximă (apsidă superioară, sau apoapsidă, sau apoapsă) - afeliu.
  • Aquarius - denumirea latină a constelației Vărsătorul.
  • Arcașul - vezi Săgetătorul.
  • areografie:
- studiul descriptiv al planetei Marte;
- studiul descriptiv al răspândirii planetelor.
- (despre aștri) care se înalță deasupra liniei orizontului;
- (în astrologie) parte a cerului, aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere.
- vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor și a pozițiilor aștrilor.
- instrument modern care servește la observarea momentului în care o stea atinge o înălțime determinară.
- astronomie de amatori - o activitate de loisir care constă în observarea unor obiecte de pe cerul diurn și nocturn situate în afara globului terestru.
- domeniu de cercetare situat în interfața astrofizicii și a fizicii particulelor;
- particulă elementară care constitue un obiect de studiu în astrofizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- calendarul gregorian - calendar solar conceput la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru a corecta deriva seculară a calendarului iulian, în uz în vremea aceea.
- calendarul iulian - calendar solar creat de Iulius Caesar, în 46 î.Hr., pentru a înlocui calendarul roman republican. Vd. infra.
  • calendarul roman - termenul desemnează mulțimea calendarelor utilizate de către romani până la introducerea în uz a calendarului iulian, în 45 î.Hr. Anii sunt exprimați în ani AUC (ab Urbe condita), socotiți începând de la fondarea Romei, în 753 î.Hr.
  • Calul mic, uneori: Mânzul, iar în latină Equuleus - constelație din emisfera nordică, cea mai mică din această emisferă. Doar Crucea Sudului, din emisfera sudică, este mai puțin întinsă.
  • cameră de simulare spațială - incintă care permite simularea condițiilor mediului spațial.
  • cameră panoramică basculantă cu iluminare - cameră color plasată în așa fel încât să ofere o vedere de ansamblu a bazei mobile.
  • campanie de lansare - perioada de la pregătirea pe baza de lansare a sarcinii utile și a vehiculului său de lansare până la sfârșitul oricărei operațiuni care o privește.
  • Canes Venatici - denumirea latină a constelației Câinii de Vânătoare.
  • Canis Major - denumirea latină a constelației Câinele Mare.
  • Canis Minor - denumirea latină a constelației Câinele Mic.
  • Capricornul, uneori Capra - una dintre cele mai vechi constelații; constelație zodiacală, din emisfera australă, slab luminoasă, traversată de Soare din 19 ianuarie până la 15 februarie.
  • capsulă cosmică sau capsulă spațială - vezi: cabină spațială.
  • Carena (în latină Carina) - constelație australă, traversată de Calea Lactee; posedă un număr important de stele strălucitoare, între care Canopus este a doua, ca strălucire, după Sirius.
  • Carul Mare - asterism format din șapte stele luminoase, din constelația Ursa Mare.
  • Carul Mic - asterism din constelația Ursa Mică.
  • Cassiopeia - una dintre cele 88 de constelații de pe cerul nocturn, vizibilă în emisfera nordică. Este ușor de recunoscut mulțumită formei sale de „W”. Vârfurile, de la est la vest, sunt δ, γ, α și β Cassiopeiae, cele cinci stele cele mai strălucitoare ale constelației. Vârful central al lui W este îndreptat aproximativ spre Polaris, α Ursae Minoris.
  • Castor (Alpha Geminorum, α Gem / α Geminorum) - a doua cea mai strălucitoare stea din constelația Gemenii și una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul nocturn. Deși poartă denumirea Bayer Alpha Geminorum, este mai slab strălucitoare decât Beta Geminorum (Pollux). Se află la 49,8 ani-lumină de Soare.
  • catalog astronomic - bază de date științifică tabulată care recenzează date diferite privitoare la unul sau la mai multe tipuri de obiecte astronomice, în mare parte situate dincolo de Sistemul Solar.
  • catalog stelar - registru în care sunt indicate pozițiile, strălucirile și spectrele stelelor mai importante.
  • Câinele Mare - una din cele mai vechi constelații, prin prezența lui Sirius, cea mai strălucitoare stea (după Soare). Relativ departe de ecliptică, ea nu este vizibilă decât câteva luni pe an la latitudini vecine cu paralela de 45° Nord. Denumirea latină: Canis Major.
  • Câinele Mic - una din cele 88 de constelații moderne; o constelație mică din emisfera nordică. Era deja prezentă între cele 48 de constelații stabilite de Ptolemeu, în secolul al II-lea. Denumirea latină este Canis Minor.
  • Câinii de Vânătoare (în latină Canes Venatici, abreviat CVn) - constelație mică, din emisfera nordică, creată de astronomul Johannes Hevelius, din stele care făceau parte, până atunci, din constelația Ursa Mare. Stelele principale ale constelației sunt Cor Caroli, Beta Canum Venaticorum și La Superba.
  • ceas astronomic - ceas care afișează ora, minutul și secunda precum și informații relative la astronomie.
  • ceas solar - instrument fix care indică timpul solar prin deplasarea umbrei unui obiect de formă variabilă, pe suprafața unui cadran.
  • Cefeu - constelație din emisfera nordică. Denumirea populară în românește este Coasa.
  • cefeidă - stea variabilă, gigantă sau supergigantă galbenă, a cărei strălucire variază de la 0,1 la 2 magnitudini, într-o perioadă cuprinsă între 1 și 135 de zile, al cărei prototip, devenit standard, este steaua δ din constelația Cefeu.
  • Cele șapte surori - denumire a roiului deschis Pleiadele.
  • centaur - mic corp ceresc înghețat, care orbitează în jurul Soarelui, între Jupiter și Neptun.
  • Centaurul - constelație din emisfera sudică, una din cele mai vaste de pe cer. Conține un număr considerabil de stele strălucitoare, dintre care 10 depășesc magnitudinea aparentă 3. Denumirea latină este: Centaurus.
  • centrifugă - instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.
  • Centru Galactic - centrul de rotație al discului Căii Lactee, galaxie care cuprinde și planeta Pământ. Este situat la o distanță de 8kpc de Soare, în regiunea luminoasă cea mai întinsă a Căii Lactee, în direcția constelației Săgetătorul.
  • Centura de asteroizi - Vd infra: Centura principală.
  • Centura de radiații Van Allen (sau, mai simplu, Centura Van Allen) - zonă toroidală a magnetosferei Pământului, care înconjoară ecuatorul magnetic și care conține o mare densitate de particule energetice. Întâlnirea acestor particule cu moleculele din atmosfera terestră înaltă este la originea aurorelor polare.
  • Centura Kuiper - zonă a Sistemului Solar, care se întinde dincolo de orbita lui Neptun, între 30 și 55 de unități astronomice, care formează un inel similar cu centura principală, însă mult mai întinsă.
  • Centura lui Orion - asterism din constelația Orion, format din trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak, Alnilam și Mintaka.
  • Centura principală - o regiune a Sistemului Solar situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, care conține un mare număr de asteroizi. Uneori este cunoscută sub denumirea de Centura de asteroizi.
  • cerc azimutal - instrument pentru măsurători de unghiuri orizontale, având un cerc orizontal de diametru mult mai mare decât al teodolitului.
  • Ceres (1 Ceres) - cea mai mică planetă pitică recunoscută din Sistemul Solar precum și cel mai mare asteroid din centura principală; singura planetă pitică din centura principală.
  • Cetus - denumirea latină a constelației Balena.
  • Chara - vezi Beta Canum Venaticorum.
  • ciclu - perioadă continuă de timp în care unele fenomene astronomice revin în aceeași ordine; exemple: ciclul solar, ciclul lunar, ciclul anual.
  • ciclu anual - perioadă de un an în care Pământul face o rotație completă în jurul Soarelui.
  • ciclu lunar - perioadă de circa 19 ani care aduce aceleași faze de lună în aceeași ordine; alte denumiri: ciclu Meton, ciclu metonian.
  • ciclu Meton (sau metonian) - vezi ciclu lunar.
  • ciclurile lui Milankovici - modificări periodice ale geometriei Soare-Pământ: precesia echinocțiilor, înclinarea axei de rotație a Pământului și excentricitatea orbitală.
  • ciclu solar:
- variație periodică a radiației solare, variație care determină schimbări climatice pe Pământ; vezi și activitate solară;
- perioadă de 28 de ani, în care datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână.
  • Clasificarea spectrală Harvard atribuie un tip spectral unei stele și corespunde global unei scări de temperatură.
  • Clasificarea Yerkes atribuie o clasă de luminozitate unei stele și corespunde global unei scări de radiație (vd. legea Stefan-Boltzmann) pentru o temperatură dată.
  • Cloșca cu pui - denumire a roiului deschis Pleiadele.
  • coadă a unei comete - formațiune compusă din gaze și praf, uneori din ioni și electroni, și apare, de obicei, în direcția opusă Soarelui.
  • coamă (a unei comete) - gaze și praf care se degajă în jurul nucleului unei comete, la apropierea de Soare.
  • Coasa - vezi Cefeu.
  • combinezon spațial - îmbrăcăminte presurizată ermetic pe care astronauții trebuie să o poarte, pentru securitate, în anumite nave spațiale sau pentru asigurarea supraviețuirii lor în timpul ieșirilor extravehiculare.
  • comburant - substanță din compunerea unui combustibil destinat motoarelor cu reacție ale rachetelor, care conținând oxigen, întrețin arderea carburantului în motor.
  • Cometa lui Cezar - cea mai cunoscută cometă a Antichității. Vizibilitatea ei de șapte zile a fost luată de romani drept un semn al zeificării lui Iulius Caesar, asasinat cu puțin timp înainte ca această cometă să apară pe bolta cerească.
  • cometă - (cu simbolul astronomic Simbol astronomic al unei comete.) este, în astronomie, un mic corp ceresc, de aparență nebuloasă, constituit dintr-un nucleu din gheață, pulberi și roci, pe orbită, în jurul unei stele. Cel mai adesea este vorba despre steaua Sistemului nostru Solar, Soarele.
- cometă periodică - cometă care a fost observată la mai mult decât un periheliu și / sau care are o perioadă mai scurtă de 200 de ani.
- cometă stinsă sau cometă degazată - cometă care și-a pierdut majoritatea elementelor volatile devenind astfel un asteroid.
  • condiția "fără limită" - concepția că Universul este finit, dar nu are limită (în timpul imaginar).
  • conjuncție - Două corpuri cerești se află în conjuncție dacă, văzute de pe al treilea (în general Pământul), apar foarte aproape unul de celălalt, pe bolta cerească.
  • constanta cosmologică - un aparat matematic utilizat de Einstein pentru a da spațiu-timpului o tendință intrinsecă de expansiune.
  • constantă solară - cantitatea de energie solară pe care o ar primi o suprafață de 1 m2, situată la o distanță de 1 ua (distanța medie dintre Pământ și Soare), expusă perpendicular pe razele Soarelui, în absența atmosferei.
  • constelație - mulțime de stele ale căror proiecții pe bolta cerească sunt suficient de aproape pentru ca o civilizație să le lege prin linii imaginare, pentru a forma o formă oarecare. O constelație este, în general, mai complexă decât un asterism, care poate reprezenta o parte dintr-o constelație sau să aparțină mai multor constelații.
  • contracție gravitațională - reducerea volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.
  • coordonate astronomice - sisteme de coordonate sferice folosite pentru determinarea poziției stelelor sau a altor obiecte astronomice.
- coordonate astronomice orizontale - coordonate astronomice având la bază planul orizontal al observatorului.
- coordonate astronomice ecuatoriale - coordonate astronomice având la bază planul ecuatorului Pământului.
  • coroană solară - parte a atmosferei Soarelui situată dincolo de cromosferă și care se întinde pe mai multe milioane de kilometri, diluându-se în spațiu.
  • corp ceresc - vezi astru.
  • cosmodrom - vezi astrodrom.
  • cosmogonic - relativ la cosmogonia mitică sau la cosmogonia științifică.
  • cosmogonie:
- cosmogonie mitică - povestire mitică a formării Universului și, adesea, despre emergența societăților;
- cosmogonie științifică - știință a formării obiectelor cerești (planete, stele, galaxii etc.).
- Universul considerat în ansamblul său;
- Spațiul extraterestru.
  • Crab - nebuloasă cu structură filamentară, aflată în partea estică a constelației Taurul, fiind un rest al supernovei din 1054; conține un pulsar cu perioada de rotație de 0,033 s.
  • Crucea Sudului - constelație din emisfera sudică, cea mai mică dintre toate constelațiile, care conține un roi de stele denumit „Cutia de Bijuterii”.
  • cvadrant - vechi instrument de măsură a unghiurilor, a cărui plajă este de 90°, ceea ce reprezintă întinderea unui sfert de cerc, sau quadrant / cvadrant, de unde numele său de astăzi. Instrumentul permitea măsurarea înălțimii unui obiect vizat.
  • Cvadrantide, uneori Quadrantide - ploaie de meteori foarte activă, între 1 și 5 ianuarie, în fiecare an. Radiantul se află în constelația Bootes. Cvadrantidele au primit numele vechii constelații Cvadrantul, căzută în desuetudine, care ocupa o parte din actuala constelație Bootes. Corpul părinte al Cvadratidelor a fost identificat ca fiind probabil asteroidul 2003 EH1, despre care se crede că are originea în cometa C/1490 Y1.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

- unghiul pe care îl face raza vizuală care pornește de la un observator către un astru de pe bolta cerească cu verticala locului;
- arcul de pe cercul vertical al astrului respectiv cuprins între zenit și astru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echinocțiu - moment astronomic în care ziua este egală cu noaptea (în mod obișnuit, 21 martie și 23 septembrie). Vd. infra: linia echinocțiului.
  • Eclipsa de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra acestuia.
  • eclipsă de Soare - (mai precis ocultație solară) se produce atunci când Luna trece între Pământ și Soare prin fața Soarelui.
  • ecuatorul ceresc - cerc mare pe sfera cerească, proiecția ecuatorului terestru pe aceasta. Prin extensiune, ecuatorul ceresc corespunde, pentru un obiect ceresc dat, proiecția ecuatorului acelui obiect pe sfera cerească.
  • energie întunecată - formă ipotetică de energie care umple uniform întregul Univers și are o presiune negativă, ceea ce o face să se comporte ca o forță gravitațională respingătoare.
  • epiciclu (în sistemul geocentric) - parte a modelului geometric folosit pentru a explica variațiile vitezei și direcției în mișcările aparente ale Lunii, ale Soarelui și ale planetelor.
  • Equuleus - vezi Calul mic.
  • Eris (136199 Eris) - planetă pitică cunoscută ca fiind cea mai masivă din Sistemul Solar (cu 27 % mai masivă decât Pluto) precum și a doua cea mai voluminoasă, după Pluto. Eris este al noulea corp cunoscut cel mai masiv și al zecelea cel mai voluminos care orbitează în jurul Soarelui.
  • erupție solară - explozie uriașă în atmosfera Soarelui, care poate elibera chiar mai mult de 6 × 1025 J de energie. Termenul este, de asemenea, folosit pentru a desemna fenomenele similare din alte stele. Sinonimie: furtună solară.
  • EURONEAR, acronim al European Near Earth Asteroids Research - program de cercetări al cărui obiect este dezvoltarea unei rețele destinate descoperirii și urmăririi obiectelor care intersectează orbita Pământului, inclusiv obiectele clasificate potențial periculoase.
  • Excentricitatea orbitală definește, în mecanica cerească și în mecanica spațială, forma orbitelor obiectelor cerești. În mod curent este notată cu .
  • exobiologie - vezi astrobiologie.
  • exoplanetă - o planetă situată în afara Sistemului Solar; uneori este denumită planetă extrasolară.
  • evoluția stelelor - vezi faze stelare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

- galaxie cu disc - galaxie caracterizată prin prezența unui disc galactic în jurul unui bulb galactic care materializează centrul și conține în general o gaură neagră supermasivă.
- galaxie eliptică - concentrare elipsoidală (în formă de ou) a unor miliarde de stele, care se aseamănă cu roiurile globulare, la scară mare. Au o foarte mică structură internă, iar densitatea stelelor diminuează încet de la centrul foarte luminos spre margini difuze.
- galaxie inelară - galaxie având forma unui inel. Inelul este constituit din stele albastre masive și relativ tinere, care sunt extrem de strălucitoare. Regiunea centrală conține materie relativ puțin luminoasă.
- galaxie lenticulară - galaxie cu disc fără brațe spirale. Acest tip de galaxii reprezintă tranziția între o galaxie eliptică și o galaxie spirală în Secvența Hubble.
- galaxie neregulată - galaxie care nu prezintă nicio structură regulată sau discernabilă și care, pentru acest motiv, este clasată aparte în clasificarea lui Hubble a galaxiilor. Cele mai multe galaxii neregulate sunt pitice.
- galaxie peculiară - galaxie care are o formă neobișnuită, o dimensiune excepțională sau o compoziție diferită de alte galaxii.
- galaxie pitică - mică galaxie compusă din 100 de milioane până la câteva miliarde de stele, un număr relativ mic în raport cu cele 200 până la 400 de miliarde de stele ale Căii Lactee.
- galaxie satelit - galaxie care gravitează în jurul unei galaxii mai mari.
- galaxie spirală - galaxie care cuprinde mai multe sute de miliarde de stele, care ia o formă turtită de disc, cu o umflătură centrală sferică și luminoasă numită bulb galactic. Discul, în mod tipic, conține mai multe brațe luminoase, în care se află stelele cele mai tinere și cele mai luminoase. Aceste brațe se înfășoară în jurul centrului formând o spirală, dând numele galaxiilor.
- galaxie spirală magellanică - un tip de galaxie spirală care posedă doar un singur braț spiral.
- gaură neagră primordială - o gaură neagră creată în Universul foarte timpuriu.
- gaură neagră supermasivă - gaură neagră a cărei masă este de ordinul a unui milion de mase solare sau mai mult.
- gigantă albastră - stea foarte caldă, foarte strălucitoare și foarte masivă (mai mult de 18 mase solare), de culoare albastră și de tip spectral O sau B.
- gigantă luminoasă - stea de clasă de luminozitate II.
- gigantă roșie - stea care a evoluat dincolo de secvența principală, devenind astfel gigantă, însă de mai mică talie decât gigantele albastre.
  • granulație solară - structură de grăunți strălucitori și calzi, la suprafața Soarelui (pe fotosferă), înconjurați de zone mai întunecate și înguste.
  • grosisment optic - o mărime adimensională definită ca raportul dintre unghiul sub care este văzută imaginea formată de sistemul optic și unghiul sub care este văzut obiectul.
  • gunoi spațial - Vd. infra: resturi spațiale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • halou - cerc luminos (și colorat) care, din pricina unor condiții atmosferice, apare uneori în jurul unui astru; alte denumiri: aură, aureolă.
  • hartă a cerului - hartă folosită pentru determinarea pozițiilor corpurilor cerești.
  • heliocentrism - teorie fizică, opusă geocentrismului, care plasează Soarele (și nu Pământul) în centrul Universului. Potrivit variantelor mai moderne, Soarele nu se află în centrul Universului, ci este un punct relativ în jurul căruia se organizează propriul nostru Sistem Solar. Chiar dacă sensul acestei afirmații a variat de la primele teorii heliocentrice, acest model rămâne global acceptat pentru descrierea Sistemului Solar.
  • heliometru - instrument optic pentru măsurarea distanțelor unghiulare mici dintre aștri, precum și a diametrului aparent al Soarelui și al altor corpuri cerești.
  • heliopauză - limita în care vântul solar (produs de Soare) este oprit de mediul interstelar.
  • helioscop - aparat adaptat la o lunetă, care permite observarea fotosferei Soarelui, protejând vederea.
  • heliosferă - zonă în formă de bulă alungită în spațiu, produsă de vânturile solare. Limita sa este heliopauza, care delimitează zona de influență a vânturilor solare, când acestea întâlnesc mediul interstelar.
  • helioseismologie - știința care se ocupă cu studiul propagării oscilațiilor în Soare.
  • Hiade - roi deschis de stele, cel mai aproape de Sistemul Solar și unul dintre cele mai bine studiate, situat în constelația Taurul. Vd. infra. Este constituit din 300 până la 400 de stele care au caracteristici comune (vârstă, compoziție chimică).
  • hipernovă (mai recent, supernovă superluminoasă, abreviat SNSL) - o explozie care ar elibera energia a peste 100 de supernove, adică circa  1046 de jouli. Ar fi vorba de cele mai puternice explozii din Universul nostru după Big Bang. De la sfârșitul anilor 1990, termenul desemnează mai specific prăbușirea unei stele excepțional de masive, la sfârșitul vieții acesteia.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

  • Kaus Australis - steaua ε Sagitarii.
  • Kochab - Vd. supra: Beta Ursae Minoris (steaua β Ursae Minor).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

- librație lunară - balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei eliptice pe care o descrie în jurul Pământului. Librația permite îndeosebi unui observator aflat la suprafața Pământului să vadă mai mult de 50 % din suprafața Lunii.
  • limb - marginea discului unui astru.
- limb lunar - marginea discului Lunii.
- lună anomalistică - intervalul de timp dintre două perigee ale Lunii.
- lună draconitică - perioada dintre două treceri ale Lunii la același nod al orbitei sale.
- lună siderală - timpul necesar ca Luna să efectueze o revoluție completă a orbitei, măsurate într-un sistem de referință fix;
- lună sinodică - Vd. supra: lunație.
- lună tropică - timpul necesar ca Luna să-și regăsească aceeași longitudine ecliptică.
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • Nadir - punctul de pe sfera cerească reprezentativ al direcției verticale descendente, adică punctul de pe sfera cerească aflat chiar dedesubtul observatorului. Este opusul Zenitului.
  • navă cosmică (sau spațială) - vezi astronavă.
  • navigație spațială - vezi astronavigație.
  • Nebuloasa Cap de Cal - cunoscută oficial sub numele de Barnard 33 (IC 434 desemneză nebuloasa de emisie din ultimul plan), este o nebuloasă obscură din constelația Orion. Este situată chiar sub Alnitak (ζ Ori), steaua cea mai la est a Centurii lui Orion.
  • Nebuloasa Orion - cunoscută ca M42 sau NGC 1976, este un nor difuz care strălucește în emisie și în reflexie, în centrul constelației cu același nume.
  • Nebuloasa Sacul cu Cărbuni este regiunea cea mai întunecată a Căii Lactee. Este o nebuloasă obscură, un nor de gaz și de praf interstelar care se prăbușesc pe ele însele, când masa lor este suficientă, formându-se stele.
  • nebuloasă - obiect ceresc compus din gaz rarefiat, ionizat sau din praf interstelar.
- nebuloasă de absorbție - Vd. infra: nebuloasă obscură.
- nebuloasă de emisie - nor de gaz ionizat în mediul interstelar care absoarbe lumina unei stele calde apropiate și care o reemite sub forma unor culori variate cu energii mai joase.
- nebuloasă de reflexie - nor de praf interstelar care reflectă lumina unei sau mai multor stele vecine.
- nebuloasă întunecată - Vd. infra: nebuloasă obscură.
- nebuloasă obscură - regiune în care praful interstelar pare că se concentrează în nori mari care apar în regiuni sărace în stele. Nebuloasele obscure pot fi văzute dacă întunecă o parte a unei nebuloase de emisie sau de reflexie (cum este nebuloasa Cap de Cal, din constelația Orion), sau dacă blochează lumina emisă de stele din ultimul plan (cum este nebuloasa Sacul cu Cărbuni, din constelația Crucea Sudului). Alte denumiri: nebuloasă întunecată și nebuloasă de absorbție.
- nebuloasă planetară - nebuloasă de emisie constituită dintr-o cochilie de gaz în expansiune ejectat de o stea la sfârșitul vieții, în tranziție de la starea de gigantă roșie la starea de pitică albă în timpul ramurii asimptotice a gigantelor.
  • NGC 1432/35 - Vd. infra: Pleiadele.
  • Neptun - cea de-a opta planetă a Sistemului Solar, situată la o distanță medie de 4,4967 miliarde km de Soare și circa 4,347 miliarde km de Pământ.
  • nod lunar - punct pe orbita Lunii, în care acesta traversează ecliptica.
  • nod ascendent - punctul în care traiectoria aparentă unui astru traversează ecliptica din emisfera cerească sudică spre emisfera nordică.
  • nod descendent - punctul în care traiectoria aparentă unui astru traversează ecliptica de la nord la sud.
  • nopți albe - nopți luminoase, caracteristice zonelor subpolare (situate între 50 și 65° N și S), unde, în perioada solstițiului de vară, nu se produce noaptea o întunecare completă, deoarece Soarele nu coboară prea mult sub orizont.
  • nor molecular - nebuloasă interstelară care are o densitate și o talie suficientă pentru a permite formarea de H2, hidrogen molecular.
  • Norul lui Oort - vastă mulțime sferică ipotetică de corpuri situată aproximativ de la 20.000 - 30.000 de unități astronomice până la peste 100.000 ua, cu mult dincolo de orbitele planetelor cunoscute și Centura Kuiper.
  • novă - stea care devine, pe neașteptate, extrem de strălucitoare. Această luminozitate puternică nu durează decât câteva zile, după care steaua își reia apoi, în mod treptat, strălucirea inițială.
  • novă pitică - un tip de stea variabilă cataclismică constituită dintr-un sistem strâns de stele binare, dintre care una din componente este o pitică albă, care acretează materia companionului său.
  • Nucleul unei comete este partea solidă a acestui corp ceresc. În general este format din apă înghețată, roci, praf, gaze înghețate.
  • Numărul Wolf (cunoscut și ca Numărul Zürich) - metodă de determinare a numărului de pete solare și a grupurilor de pete solare de pe suprafața soarelui.
  • Nunki - steaua σ Sagitarii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

- ocultație solară - vezi: Eclipsă de Soare.
  • Omul cu Șarpele - Vd. infra: Ophiuchus.
  • Ophiuchus sau Ofiucus, cunoscută și ca Omul cu Șarpele, este o constelație din emisfera nordică; este traversată de Soare din 29 noiembrie până în 18 decembrie.
  • opoziție - termen utilizat în astronomie când două obiecte cerești, văzute de pe un al treilea, se află pe partea opusă a sferei cerești, unul față de celălalt.
  • orbită - traiectoria urmată de un corp prin spațiul cosmic, în jurul unui alt corp sub efectul gravitației.
- orbită circulară - orbită a cărei traiectorie este sub formă de cerc.
- orbită geocentrică - orbită a unui corp în revoluție în jurul Pământului.
- orbită geostaționară, abreviat GEO (în engleză, geostationary orbit) - orbită circulară în jurul Pământului, caracterizată printr-o înclinație orbitală nulă și o viteză orbitală identică cu aceea a Pământului.
- orbită geosincronă - orbită a cărei perioadă este egală cu o zi siderală. Aceasta implică o altitudine de circa 35.786km.
- orbită heliocentrică - orbită a unui corp în revoluție în jurul Soarelui.
- orbită selenocentrică - orbită a unui corp în rotație directă în jurul Lunii.
- linie care delimitează aparent sfera cerească de suprafața globului pământesc;
- porțiune a suprafeței globului terestru vizibilă pe un teren deschis.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • paleoastronomie - Vd. supra: arheoastronomie.
  • Parker (sondă spațială) - Sonda solară Parker (în engleză Parker Solar Probe, abreaviat PSP) este un observator solar spațial dezvoltat de NASA, a cărui lansare a avut loc la 12 august 2018. Obiectivul misiunii este studierea coroanei solare.
  • Parsec (simbol: pc) - unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 UA se vede sub unghiul de 1" sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1".
  • pată solară - o regiune întunecată pe suprafața Soarelui (fotosferă) care este marcată de o temperatură inferioară celei a mediului înconjurător și de o intensă activitate magnetică.
  • Pământ - planetă a Sistemului Solar, a treia de la Soare și a cincea cea mai mare, ca talie și masă, din acest sistem planetar, fiind cea mai masivă dintre planetele telurice. Altă denumire: Terra.
  • Părul Berenicei (în latină, Coma Berenices) - constelație puțin luminoasă care se află chiar la est de constelația Leul.
  • Pegas - constelație din emisfera nordică, situată la sud de constelația Andromeda, la nord de constelația Peștii și la nord-vest de constelația Vărsătorul. Este a șaptea constelație de pe cer, ca întindere.
  • periaps, periapsis, periapsidă, pericentru sau apsidă inferioară - punctul de pe orbita unui obiect ceresc, în care distanța este minimă în raport cu focarul acestei orbite.
  • perioadă - interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper.
  • periscop solar - periscop special cu care se fotografiază poziția față de orizont a discului solar.
  • perlele lui Baily (uneori mărgelele lui Baily, ori boabele lui Baily) - fenomen optic care poate fi observat în timpul unei eclipse totale de Soare; cu puțin înainte sau după totalitate, timp de câteva secunde, apar puncte luminoase pe limbul lunar, așa cum sunt înșirate perlele pe un colier. Diamantul (sau inelul de diamant) este un caz particular al perlelor lui Baily, când pe limb se observă doar un singur punct foarte strălucitor.
  • Perseide - ploaie de meteori al cărei corp părinte este cometa Swift-Tuttle. Radiantul Perseidelor se află în constelația Perseu. Vd. infra.
  • Perseu - constelație din emisfera nordică, relativ întinsă, care posedă multe stele strălucitoare, dintre care o stea variabilă, Algol (β Persei); denumire populară: Barda.
  • pilot automat - sistem de comandă, bazat pe principiul giroscopului, care conduce automat o navă spațială și care îndeplinește o parte din funcțiile pilotului uman.
  • Pi Puppide - ploaie de meteori al cărei radiant este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, însă doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a corpului părinte, cometa periodică 26P/Grigg-Skjellerup.
  • pitică albă - stea rece stabilă, susținută de repulsia dintre electroni datorată principiului de excluziune.
  • pitică cenușie - obiect substelar a cărui masă adevărată este inferioară masei minime necesare fuziunii termonucleare a hidrogenului, dar superioară celei necesare fuziunii termonucleare a deuteriului, corespunzând unei mase situate între 13 MJ și 75 MJ. Mai simplu, este vorba de un obiect insuficient de masiv pentru a fi considerat o stea, însă mai masiv decât o planetă gigantă.
  • pitică galbenă - stea de tip G V (citit: „G cinci”), adică stea galbenă din secvența principală, având clasa de luminozitate V și fiind de tip spectral G (stea galbenă). Masa unei pitice galbene este cuprinsă între 0,8 și 1,2 . Soarele este un exemplu tipic de stea pitică galbenă.
  • pitică neagră - evoluția ipotetică a unei stele pitice albe, care s-a răcit suficient pentru a nu mai emite lumină vizibilă.
  • pitică roșie - stea din secvența principală, de tip spectral M V (citit: „M cinci”), adică este de tip spectral M (stea roșie), clasa de luminozitate V.
- pitică orange - stea de tip K V (citit: „K cinci”), adică stea care aparține secvenței principale (clasă de luminozitate V) de tip spectral K (stea orange), denumită târzie (pitice orange, cele mai reci); aceste stele sunt uneori incluse printre piticele roșii. Ele se situează între piticele galbene (analoage Soarelui) și piticele roșii.
  • plajă solară - regiune luminoasă din cromosfera Soarelui, de obicei întâlnită în regiunile de lângă petele solare.
  • plan meridian - plan definit de verticala locului și de axa lumii.
  • Planeta Nouă - o ipotetică planetă gigantă, cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare ca cea a Pământului, aflată la marginea Sistemului Solar.
  • planetarium - încăpere (sală) cu tavanul sub formă de cupolă pe care sunt prezentate cerul cu corpurile cerești, cu ajutorul unui proiector; prin metonimie, proiectorul specific care permite simularea cerului pe un ecran emisferic, ca și sala unde funcționează proiectorul, chiar și structura organizată în jurul său.
  • planetă - corp ceresc care orbitează în jurul Soareui sau în jurul unei alte stele, care posedă o masă suficientă pentru ca gravitatea sa să o mențină în echilibru hidrostatic, adică sub o formă aproape sferică, nu suferă în interiorul său reacții de fuziune nucleară și și-a eliminat orice „corp rival” care se deplasase pe orbita sa sau pe o orbită apropiată.
- planetă de carbon - planetă ipotetică ai cărei compuși de carbon (carburi și carbonați) sunt principalii constituenți.
- planetă extrasolară - Vd. supra: exoplanetă.
- planetă gazoasă - planetă gigantă compusă îndeosebi din gaze ușoare, adică din hidrogen și din heliu. Uneori este denumită gigant gazos, planetă joviană, sau planetă gigantă.
- planetă inferioară - planetă a cărei orbită se află între Soare și orbita Pământului: Mercur și Venus.
- planetă pitică - obiect ceresc din Sistemul Solar, de clasă intermediară între o planetă și un obiect mic din sistemul solar.
- planetă superioară - planetă a cărei orbită este mai îndepărtată de Soare decât orbita Pământului: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
- planetă telurică - planetă compusă îndeosebi din roci și metal care posedă, în general, trei învelișuri concentrice (miez sau nucleu, manta și scoarță sau crustă). Uneori este denumită planetă terestră.
  • planetezimal - corp ceresc constituit într-un disc protoplanetar.
  • planul eclipticii - planul de referință al sistemului de coordonate cerești denumit sistem de coordonate ecliptice.
  • Pleiadele (denumit și Messier 45 / M 45 precum și NGC 1432/35) - roi deschis de stele care face parte din constelația Taurul. Vd. infra.
  • ploaie de meteori - eveniment ceresc în care mai mulți meteori (fenomen luminos) sunt observați pe cerul nopții, aparent radiind dintr-un punct fix (numit radiant).
  • ploaie de stele - vd. ploaie de meteori.
  • Pluto (134340 Pluto) - planetă pitică, cea mai voluminoasă cunoscută din Sistemul Solar și a doua cea mai masivă după Eris. Deseori este denumită Pluton.
  • pol - fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.
  • pol ceresc - fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie intersectată de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor.
  • polară (variabilă cataclismică) - sistem binar variabil cataclismic care posedă un puternic câmp magnetic.
  • Polaris - steaua cea mai strălucitoare din constelația Ursa Mică, cunoscută prin faptul că indică direcția polului ceresc, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. Este cunoscută și sub denumirea de Alpha Ursae Minoris.
  • Pollux (Beta Geminorum, β Gem / β Geminorum) - steaua cea mai strălucitoare din constelația Gemenii și una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul nocturn. Pollux este și prima stea vizibilă cu ochiul liberă cunoscută că posedă o exoplanetă pe orbită.
  • populație de stele - ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică.
  • principiul antropic - concepție conform căreia Universul este vizibil în forma cunoscută, în caz contrar omenirea nu ar exista pentru a-l observa.
  • proeminență solară - Vd. infra: proruberanță solară.
  • protuberanță solară - nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.
  • Proxima Centauri - pitică roșie cunoscută ca fiind cea mai apropiată stea de Sistemul nostru Solar, la 4,23 de ani-lumină de Terra, în constelația Centaurul. Vd. supra: Alpha Centauri C.
  • pulsar - obiect astronomic care produce un semnal periodic mergând de la o milisecundă la câteva zeci de secunde.
  • punct autumnal - punct de pe ecliptică prin care trece Soarele la echinocțiul de toamnă; vezi și punct vernal.
  • punct Lagrange - poziție din spațiu, în care câmpul de gravitație a două corpuri aflate în mișcare orbitală, unul în jurul celuilalt, și de mase importante, săvârșesc exact forța centripetă cerută pentru ca acest punct din spațiu să însoțească simultan mișcarea orbitală a celor două corpuri. Este notat de la L1 la L5.
  • punct echinocțial - unul dintre cele două puncte de intersecție ale liniei echinocțiale cu sfera cerească; vezi și punct autumnal.
  • punct vernal - punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Q[modificare | modificare sursă]

  • Quadrantide -Vd. supra: Cvadrantide.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

- mișcarea de revoluție a Pământului - mișcare care se conjugă cu rotația Pământului și care poate fi definită, în primă aproximare, ca o mișcare de translație eliptică a Pământului în jurul Soarelui.
  • Rigel (β Orionis) - cea mai strălucitoare stea din constelația Orion și una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer cu magnitudine vizuală de 0,12.
  • rotația Pământului - o mișcare a Pământului care poate fi definită, în primă aproximare, ca mișcarea de rotație a Pământului în jurul axei polilor geografici, care unește Polul Nord de Polul Sud.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • Sabia lui Orion - asterism în constelația Orion, compus din trei stele (42 Orionis, Theta Orionis și Iota Orionis), sub proeminentul asterism, centura lui Orion.
  • Sabik - steaua η Ophiuchi.
  • Sagittarius - vezi Săgetătorul.
  • sarcină utilă - în astronautică, element (sau ansamblu de elemente), pe care îl poate transporta un vehicul spațial și care este destinat să îndeplinească obiectivele misiunii.
  • satelit artificial - obiect fabricat de o ființă omenească, trimis în spațiu cu ajutorul unui lansator și care gravitează în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural, cum este Luna.
  • satelit natural - obiect ceresc care orbitează în jurul unei planete sau în jurul unui al obiect ceresc, mai mare decât el, care nu este creat de oameni, în opoziție cu sateliții artificiali.
- satelit coorbital - satelit natural al unei planete, aflat pe aceeași orbită cu un alt satelit al aceleiași planete.
  • Saturn - a șasea planetă a Sistemului Solar, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare și a doua, după Jupiter, ca talie. Este o gigantă gazoasă, alături de Jupiter, Uranus și Neptun.
  • Săgetătorul - constelație din Emisfera australă (și semn zodiacal cu simbolul Sagittarius.svg) compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber, având stelele Kaus Australis și Nunki; denumire latină: Sagittarius, denumire populară: Arcașul.
  • scut termic - dispozitiv destinat protejării părții anterioare a une nave spațiale contra încălzirii cinetice.
  • scintilație - modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă; sclipire a unei stele.
  • Scorpionul (în latină Scorpio) - constelație zodiacală traversată de Soare din 20 noiembrie până în 29 noiembrie. Este situată între constelațiile Balanța la vest și Ophiuchus la est. Aparține emisferei cerești sudice, iar cea mai mare parte a sa se află sub ecliptică. Scorpionul era una dintre cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu. Simbolul constelației este Scorpio.svg (unicode ♏).
  • Scutul - constelație mică, în apropierea ecuatorului ceresc; uneori este denumită Scutul lui Sobieski, în onoarea regelui polon. Denumirea latină este Scutum.
  • Scutul lui Sobieski - Vd. supra: Scutul.
  • Scutum - Vd. supra: Scutul.
  • secundă-lumină - distanța parcursă de lumină într-o secundă (vezi și an-lumină).
  • secvența Hubble - clasificare a tipurilor de galaxii bazată pe criterii morfologice, dezvoltată în 1936 de Edwin Hubble.
  • secvența principală - o bandă continuă și foarte distinctă de stele care apar pe diagrame, în care abscisa este indicele de culoare B-V , iar ordonata luminozitatea sau, în sens invers, magnitudinea absolută a stelelor. Aceste diagrame culoare-luminozitate sunt cunoscute sub numele de „diagrame Hertzsprung-Russell”, după coinventatorii lor, Ejnar Hertzsprung și Henry Norris Russell.
  • sednoid - obiect transneptunian din Sistemul Solar al cărui periheliu se află dincolo de 50 de unități astronomice de la Soare și a cărui semiaxă majoră este cuprinsă între 150 și 1.500 de unități astronomice. Sednoidele formează o submulțime a obiectelor detașate.
  • semiaxa majoră (notată: ) - jumătatea distanței care separă pericentrul de apocentru (cel mai mare diametru al elipsei). Acest parametru definește marimea absolută a orbitei.
  • semiaxa minoră (notată: ) - jumătatea axei mici; se întinde din centrul elipsei până la unul sau la celălalt punct dintre punctele cele mai apropiate de pe aceasta.
  • senzor - în teledetecție, instrument care culege energia radiantă din scena dorită și furnizează un semnal electric corespunzător pentru măsurare.
  • sextant:
- instrument optic format dintr-un arc gradat egal cu o șesime de cerc, prevăzut cu două oglinzi și cu o lunetă mică, care se întrebuințează la măsurarea distanței unghiulare dintre două puncte și se folosește în astronomie, navigație și aviație.
- arc sau sector de cerc egal cu 60°.
- stea Be - de tip spectral B, prezintă și linii spectrale de emisie. Au o foarte mare viteză de rotație; în jurul lor au un disc responsabil de liniile de emisie.
- stea binară - un tip de sistem binar compus din două stele care orbitează în jurul unui centru de gravitate comun; altă denumire: stea dublă.
- stea binară în contact - stea ale cărei componente umplu, în întregime, lobii lor Roche.
- stea binară spectroscopică - pereche de stele a căror mișcare orbitală este pusă în evidență prin variația vitezei radiale a uneia sau a celor două componente; această viteză este măsurată cu ajutorul unui spectrograf.
- stea binară detașată - stea ale cărei componente sunt suficient de îndepărtate una de cealalta în așa fel încât niciuna dintre ele să nu-și umple Lobul lui Roche.
- stea dublă - vezi stea binară.
- stea eruptivă - stea variabilă pitică roșie sau pitică cenușie, care poate manifesta o creștere spectaculoasă cât și imprevizibilă a luminozității, de o durată foarte variabilă (de la câteva minute la câteva ore).
- stea gigantă - Vezi: gigantă.
- stea gigantă luminoasă - Vezi: gigantă luminoasă.
- stea hiperdensă - stea cu densitate mult mai mare decât a celor considerate normale.
- stea neutronică - stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele.
- stea optic dublă - două stele fără legătură fizică între ele, dar care par apropiate, fiind observate de pe Terra.
- stea pitică - o stea este numită „pitică” atunci când clasa sa de luminozitate este V (citit: „cinci”). Acest lucru semnifică faptul că steaua este tânără și se află, în diagrama HR, încă în secvența principală.
- stea polară - termen generic care desemnează o stea vizibilă cu ochiul liber, care se găsește aproximativ pe aliniamentul axei de rotație a unei planete; în cazul particular al planetei Pământ, Steaua Polară este Polaris, cunoscută ca Alpha Ursae Minoris. (Vd. supra.)
- stea variabilă - o stea a cărei luminozitate variază în cursul unor perioade mai lungi sau mai scurte.
- stea variabilă Beta Cephei (denumită uneori stea variabilă Beta Canis Majoris) - un tip de stea variabilă pulsatorie: variațiile ei de strălucire sunt cauzate de pulsațiile suprafeței stelei.
- stea variabilă cataclismică - un tip de stea binară constituită dintr-o primară pitică albă și o secundară care-i transferă masa sa.
- stea variabilă cataclismică magnetică - un sistem binar variabil cataclismic care posedă un puternic câmp magnetic.
- stea variabilă luminoasă albastră (abreviat: LBV) - stea variabilă hipergigantă albastră și foarte luminoasă, care prezintă schimbări lente de luminozitate.
- stea variabilă Mira - clasă de stele variabile, gigante roșii, cu perioade de pulsație mai mari de 100 de zile și cu amplitudini ale luminozității superioare unei magnitudini, care se află în ultimele lor etape de evoluție stelară. Standardul acestor stele este steaua Mira (Omicron Ceti), din constelația Balena.
- stea variabilă RR Lyrae - stea variabilă al cărei prototip, RR Lyrae, este utilizat drept standard.
- supernovă superluminoasă, abreviat SNSL - Vd. supra: hipernovă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

- telescop newtonian - un tip de telescop inventat de omul de știință englez Sir Isaac Newton (1642–1727), compus, în principal, dintr-o oglindă primară concavă și o oglindă secundară plată.
- telescop Dobson - telescop newtonian așezat pe o montură azimutală simplificată, foarte folosit de astronomii amatori din America și Europa.
  • Tellus - Vd. supra: Pământ.
  • Terra - Vd. supra: Pământ.
  • tranzit astronomic - interpunerea unui corp ceresc (astru) între observator și un al doilea corp ceresc, atunci când corpul mai apropiat de observator are dimensiune aparentă mai mică, astfel încât acoperirea corpului mai depărtat este doar parțială.
- Tranzitul lui Mercur se produce atunci când planeta Mercur se situează între Pământ și Soare.
- Tranzitul lui Mercur de pe Marte se produce, văzut de pe Marte, când Mercur trece direct între Soare și Marte, întunecând o mică parte a discului solar.
- Tranzitul lui Venus se produce atunci când planeta Venus se situează între Pământ și Soare.
- asteroid a cărei orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu cea a planetei Jupiter și care se află în apropierea unuia dintre cele două puncte stabile Lagrange (L4 sau L5) al perechii Soare-Jupiter, adică se află la 60° în avans sau în urmă pe orbita acestuia.
- prin extensiune, troian este un obiect a cărui orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu aceea a oricărei planete din Sistemul Solar, și care este situat aproape de unul dintre cele două puncte stabile Lagrange (L4 sau L5) al perechii Soare-planetă.
- tot prin extensiune, un troian este un asteroid sau un satelit natural care posedă aceeași orbită cu o planetă sau un alt satelit mai masiv, dar care nu intră în coliziune cu acea planetă sau satelit dată fiind poziția sa aproape de unul din cele două puncte stabile Lagrange (L4 sau L5).
  • tsunami solar - Vd. infra: undă Moreton.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

- Universul observabil - totalitatea materiei (galaxii și alte obiecte cosmice) ce pot fi observate de pe Pământ în momentul de față.
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • vară - perioadă a anului solar cuprinsă, în emisfera nordică, între solstițiul din iunie și echinocțiul din septembrie, iar în emisfera sudică între solstițiul din decembrie și echinocțiul din martie.
  • variabilă luminoasă albastră - Vezi: stea variabilă luminoasă albastră.
  • variabilă Mira - Vezi: stea variabilă Mira.
  • variabilă RR Lyrae - Vezi: stea variabilă RR Lyrae.
  • Variațiile solare reprezintă schimbările în cantitatea de radiații emise de Soare și în distribuția spectrală a acestuia de-a lungul anilor/mileniilor.
  • Văcarul - denumire populară a constelației Boarul.
  • Vărsătorul - constelație zodiacală parcursă de Soare în a doua jumătate a lunii februarie și începutul lunii martie. Denumirea latină a constelației este Aquarius.
  • Vânătorul - denumire populară a constelației Orion.
  • vânt solar - flux de plasmă constituit îndeosebi din ioni și din electroni care sunt ejectați din atmosfera superioară a Soarelui.
  • Venus - a doua planetă de la Soare, a șasea ca masă și ca mărime, una din cele patru planete telurice din Sistemul Solar. alături de Mercur, Terra și Marte.
  • Vidul din Boarul - regiune sferoidă din spațiul intergalactic, de foarte mare dimensiune, care conține foarte puține galaxii, situată în constelația Boarul. Centrul său se situează aproximativ la 14h 50m ascensie dreaptă și la 46° declinație. Este cunoscut și sub denumirea de Marele Vid.
  • viteză areolară - mărime care exprimă limita raportului creșterii infinitezimale a unei arii măturate de raza vectoare a unui mobil pe o creștere infinitezimală de timp.
  • viteză orbitală - viteza cu care un obiect ceresc (planetă, satelit natural, asteroid, satelit artificial, cometă sau stea binară) orbitează în jurul baricentrului unui sistem format din două corpuri, fie, cel mai adesea, în jurul unui corp mai masiv.
  • viteză radială - componenta vitezei a unui corp ceresc în direcția dreptei care unește corpul cu observatorul.
  • Vizitiul (în latină: Auriga) - constelație boreală a cărei cea mai luminoasă stea este Capella.
  • vulcanoid - asteroid ipotetic care poate orbita Soarele într-o zonă de stabilitate dinamică, în interiorul orbitei planetei Mercur. Vd. supra.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de astronomie și astronautică, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1977

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.