Parametrul gravitațional standard
Parametrul gravitațional standard al unui corp, notat (mu), este produsul constantei planetare gravitaționale cu masa a acelui corp:
Parametrul gravitațional standard se exprimă în km3s-2 (kilometru la cub pe secundă la pătrat.)
În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare practică a diferitelor formule legate de gravitație.
Dacă desemnează masa Pământului sau a Soarelui, se numește constanta gravitațională geocentrică sau, respectiv, heliocentrică.
Pentru Pământ și Soare, acest produs este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori și . Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie, decât să se multiplice valorile celor doi parametri.
- Pentru Pământ: .
Mic obiect pe orbită stabilă
[modificare | modificare sursă]Dacă , adică dacă masa a obiectului pe orbită este foarte mică față de masa a corpului central:
Parametrul gravitațional standard pertinent este relativ la cea mai mare masă și nu la ansamblul celor două corpuri.
A treia lege a lui Kepler permite să se calculeze parametrul gravitațional standard, pentru toate orbitele circulare naturale stabile în jurul aceluiași corp central de masă .
Orbite circulare
[modificare | modificare sursă]Pentru toate orbitele circulare în jurul unui corp central:
cu :
- este raza orbitală,
- este viteza orbitală,
- este viteza unghiulară,
- este perioada orbitală.
Traiectorii parabolice
[modificare | modificare sursă]Pentru toate traiectoriile parabolice este constant și egal cu ;.
Pentru orbitele eliptice și parabolice, valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică.
Valori ale lui pentru câteva corpuri cerești
[modificare | modificare sursă]Valorile lui relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:
Corpul central | (km3s-2) | ||
---|---|---|---|
Soare | 132 712 440 018 | ||
Mercur | 22 032 | ||
Venus | 324 859 | ||
Pământ | 398 600 | ,4418 | ±0,0008 |
Luna | 4902 | ,7779 | |
Marte | 42 828 | ||
Ceres | 63 | ,1 | ±0.3[1][2] |
Jupiter | 126 686 534 | ||
Saturn | 37 931 187 | ||
Uranus | 5 793 939 | ± 13[3] | |
Neptun | 6 836 529 | ||
Pluto | 871 | ±5[4] | |
Eris | 1 108 | ±13[5] |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ en Elena V. Pitjeva, High-Precision Ephemerides of Planets — EPM and Determination of Some Astronomical Constants, Solar System Research, 2005, volume 39, nr. 3, p. 176 format PDF | doi= 10.1007/s11208-005-0033-2 Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ D. T. Britt et al Asteroid density, porosity, and structure, pp. 488 in Asteroids III, University of Arizona Press (2002).
- ^ en R.A Jacobson, J.K. Campbell, A.H. Taylor, S.P. Synnott, The masses of Uranus and its major satellites from Voyager tracking data and Earth-based Uranian satellite data, The Astronomical Journal, volume 103, nr. 6, pp. 2068–2078, 1992, doi=10.1086/116211 [1]
- ^ en M. W. Buie, W. M. Grundy, E. F. Young, L. A. Young, S. A. Stern, Orbits and photometry of Pluto's satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2, In: Astronomical Journal, 2006, vol. 132, p. 290 [2] doi = 10.1086/504422, arΧiv:astro-ph/0512491
- ^ en The Mass of Dwarf Planet Eris, autori: M.E. Brown și E.L. Schaller, In: Science, 2007, vol. 316, Nr. 5831, p. 1585, doi=10.1126/science.1139415 p. 1585, pmid=17569855