Parametrul gravitațional standard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Parametrul gravitațional standard al unui corp, notat (mu), este produsul constantei planetare gravitaționale cu masa a acelui corp:

Parametrul gravitațional standard se exprimă în km3s-2 (kilometru la cub pe secundă la pătrat.)

În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare pactică a diferitelor formule legate de gravitație.

Dacă desemnează masa Pământului sau a Soarelui, se numește constanta gravitațională geocentrică sau, respectiv, heliocentrică.

Pentru Pământ și Soare, acest produs este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori și . Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie, decât să se multiplice valorile celor doi parametri.

Pentru Pământ: .

Mic obiect pe orbită stabilă[modificare | modificare sursă]

Dacă , adică dacă masa a obiectului pe orbită este foarte mică față de masa a corpului central:

Parametrul gravitațional standard pertinent este relativ la cea mai mare masă și nu la ansamblul celor două corpuri.

A treia lege a lui Kepler permite să se calculeze parametrul gravitațional standard, pentru toate orbitele circulare naturale stabile în jurul aceluiași corp central de masă .

Orbite circulare[modificare | modificare sursă]

Pentru toate orbitele circulare în jurul unui corp central:

cu :

Traiectorii parabolice[modificare | modificare sursă]

Pentru toate traiectoriile parabolice este constant și egal cu ;.

Pentru orbitele eliptice și parabolice, valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică.

Valori ale lui pentru câteva corpuri cerești[modificare | modificare sursă]

Valorile lui relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:

Corpul central (km3s-2)
Soare 132 712 440 018
Mercur 22 032
Venus 324 859
Pământ 398 600 ,4418 ±0,0008
Luna 4902 ,7779
Marte 42 828
Ceres 63 ,1 ±0.3[1][2]
Jupiter 126 686 534
Saturn 37 931 187
Uranus 5 793 939 ± 13[3]
Neptun 6 836 529
Pluto 871 ±5[4]
Eris 1 108 ±13[5]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Elena V. Pitjeva, High-Precision Ephemerides of Planets — EPM and Determination of Some Astronomical Constants, Solar System Research, 2005, volume 39, nr. 3, p. 176 format PDF | doi= 10.1007/s11208-005-0033-2
  2. ^ D. T. Britt et al Asteroid density, porosity, and structure, pp. 488 in Asteroids III, University of Arizona Press (2002).
  3. ^ en R.A Jacobson, J.K. Campbell, A.H. Taylor, S.P. Synnott, The masses of Uranus and its major satellites from Voyager tracking data and Earth-based Uranian satellite data, The Astronomical Journal, volume 103, nr. 6, pp. 2068–2078, 1992, doi=10.1086/116211 [1]
  4. ^ en M. W. Buie, W. M. Grundy, E. F. Young, L. A. Young, S. A. Stern, Orbits and photometry of Pluto's satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2, In: Astronomical Journal, 2006, vol. 132, p. 290 [2] doi = 10.1086/504422, arΧiv:astro-ph/0512491
  5. ^ en The Mass of Dwarf Planet Eris, autori: M.E. Brown și E.L. Schaller, In: Science, 2007, vol. 316, Nr. 5831, p. 1585, doi=10.1126/science.1139415 p. 1585, pmid=17569855

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]