Lumină zodiacală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lumină zodiacală la est, înaintea răsăritului Soarelui

Lumina zodiacală este o porțiune luminoasă a cerului, de formă triunghiulară, care se ridică dinspre orizont după terminarea crepusculului de seară sau înainte de începerea crepusculului de dimineață. Urmează aproximativ ecliptica și se proiectează pe constelațiile zodiacale, de unde și denumirea sa. Se poate vedea cel mai bine spre apus în serile lunilor ianuarie, februarie și martie, în nopțile fără lună ale lunilor octombrie, noiembrie și decembrie. În partea sa interioară, lumina zodiacală se pierde în coroana solară exterioară, intensitatea sa micșorându-se spre zonele externe în lungul eclipticii și poate fi urmărită uneori până în partea opusă Soarelui (lumină antisolară). La 10-15° deasupra orizontului, lumina zodiacală ajunge la strălucirea Căii Lactee.

Spectrul luminii zodiacale este asemănător celui al luminii solare, acesta fiind produsă prin împrăștierea radiației solare pe particulele de praf interplanetar (de unde și polarizarea sa parțială). La sfârșitul primăverii, vara (în special) și la începutul toamnei, când Soarele coboară brusc sub orizont, lumina zodiacală nu poate fi deosebită de crepusculul de lungă durată.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de astronomie și astronautică, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1977