Navă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Navă (dezambiguizare).
Principalele părți componente ale unei nave:
1 - coş; 2 - pupă; 3 - elice; 4 - babord (tribord în partea opusă); 5 - ancoră; 6 - bulbul etravei; 7 - provă; 8 - punte; 9 - suprastructură.

O navă este o construcție plutitoare de dimensiuni superioare unei bărci (de exemplu vaporul), având formă, rezistență structurală, calități nautice și echipament care să-i permită navigația și utilizarea în transporturi de mărfuri și pasageri, în scopuri militare sau pentru agrement, cercetare științifică, lucrări tehnice etc., prin propulsie proprie. O navă poate ajunge într-o situație (de eșuare sau naufragiu) în care este imposibil de a naviga mai departe.

În construcțiile navale moderne, termenul navă presupune, fără limitare absolută, un deplasament peste 100 t; în limbajul curent se aplică însă cu titlu generic în clasificarea tuturor tipurilor de mijloace plutitoare apte atât pentru navigația la larg, cât și în ape interioare, cu excepția bărcilor.

Termenul „vas” (în curs de ieșire din uz) se utilizează în paralel, desemnând în special mijloacele auxiliare sau cele de ape interioare.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

O clasificare generală a navelor cuprinde nave civile și nave militare.

Tipuri de nave civile:

Alte clasificări existau în decursul istoriei, când navele, zise „corăbii" (ital. și sp. „caravela", gr. „karavi"), se împărțeau în monoreme, bireme, trireme, galere, ofiduse, liburne, pamfile, dromoane, usii, caravele, galease, galioane, bolozane, vase de linie, goelete, bricuri, barcuri, clipere, iahturi, iole, mahoane, lotci, luntre, bărci, baleniere, jonci, catamarane ș.a.m.d.

În România, Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval prevede că: Sunt nave, în înțelesul prezentei ordonanțe, navele maritime și fluviale de orice tip, propulsate sau nepropulsate, care navighează la suprafață sau în imersie, destinate transportului de mărfuri și/sau de persoane, pescuitului, remorcajului sau împingerii, aparate plutitoare cum ar fi: drage, elevatoare plutitoare, macarale plutitoare, graifere plutitoare și altele asemenea, cu sau fără propulsie, precum și instalațiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasării sau efectuării de lucrări speciale, cum ar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane, hangare plutitoare pentru nave, platforme de foraj și altele asemenea, farurile plutitoare, ambarcațiunile mici și cele destinate activităților de agrement.[2]

Caracteristici constructive[modificare | modificare sursă]

Caracteristicile constructive și de exploatare esențiale ale unei nave de transport sunt: deplasamentul, tonajul, capacitatea de încărcare (Deadweight), dimensiunile principale și viteza.

Din punct de vedere constructiv o navă are trei părți principale: corp, mașini și echipament sau instalații. Corpul navei este delimitat de bordajul exterior și bordajul punții. Partea afundată în apă este denumită operă vie, iar partea de la suprafața apei, operă moartă. Spațiul închis al corpului navelor moderne mari este împărțit în compartimente etanșe, după reguli stabilite prin C.I.O.V.U.M. (Convenția internațională pentru ocrotirea vieții umane pe mare). Aceeași convenție stabilește și principiile constructive și de dotare privitoare la siguranța navigației.

Orice navă trebuie să posede prin construcție calități nautice de: flotabilitate, stabilitate, insubmersibilitate, manevrabilitate și stabilitate de drum. O navă trebuie să dispună de un certificat de construcție și înregistrare și de alte acte care îi atestă siguranța în navigație și în exploatare.

Instalații[modificare | modificare sursă]

Instalațiile aferente unei nave sunt:

  • Instalația de balast: are rolul de a corecta asieta navei și de a asigura pescajul minim când aceasta este goală;
  • Instalația de santină: are rolul de a elimina acumulările de apă reziduală;
  • Instalația de stins incendiul: are în componență pompe, hidranți, furtune, valvule de închidere, tubulaturi etc.;
  • Instalații sanitare: aprovizionează echipajul și pasagerii cu apă potabilă, pentru spălat, și asigură evacuarea peste bord a apelor reziduale și a dejecțiilor;
  • Instalația de ventilație: asigură circulația aerului;
  • Instalația de guvernare: asigură stabilitatea de drum și manevrabilitatea;
  • Instalația de ancorare: fixează nava în raport cu fundul mării;
  • Instalația de încărcare: este alcătuită din bigi, macarale simple sau mecanizate;
  • Instalația de acostare-legare: servește la manevrarea navei în vederea acostării și fixarea navei de cheu, de altă navă sau de diverse construcții plutitoare.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lexicon maritim englez-român, București: Editura Științifică, 1971

Legături externe[modificare | modificare sursă]