Sari la conținut

Alnitak

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Zeta Orionis)
Alnitak Aa/Ab/B
Alnitak (în colțul din dreapta jos) și Nebula Flame
Alnitak (în colțul din dreapta jos) și Nebula Flame
Denumire Bayer ζ Orionis / ζ Ori / Zeta Orionis
Denumire Flamsteed 50 Ori
Date de observație
Constelație Orion
Magnitudine aparentă 1,70/ ~4 / 4,21
Magnitudine aparentă vizuală Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) -5,25
Clasificare spectrală O9Iab
Tipul de variabilă Variabilă Beta Cephei  Modificați la Wikidata
Declinație −01° 56′ 34″
Ascensie dreaptă 05h 40m 45.5s
Diametru angular
Adjectiv alnitakan
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π) 3,99
Eroare paralaxă 0,64
Distanța față de Terra ± 800 al
(250 pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche [stea pereche] nerecomandat
Perioadă orbitală
Axă semimajoră 2.728
Excentricitate 0,07
Înclinare
Detalii
Zeta Orionis Aa
Masă 28 M
Rază 20 R
Luminozitate 100,000/1,300/? L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură 31.500 ± 1000 K
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Zeta Orionis B
Masă 23 M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură temperatura la suprafață
Diametru D
Alte denumiri
ζ Orionis, 50 Orionis, 126 G. Orionis, HR 1948/9, BD−02°1338, HD 37742, SAO 132444, HIP 26727, TD1 5127, 參宿一.
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Alnitak (din arabă النطاق an-niṭāq: „centura”[1]) este denumirea tradițională a stelei Zeta Orionis (ζ Ori / ζ Orionis), din constelația Orion. Zeta Orionis este steaua cea mai la est, din Centura lui Orion. Celelalte stele din centură sunt Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis).

Alnitak / Zeta Orionis este un sistem stelar triplu aflat la 800 ani-lumină distanță. Steaua primară Zeta Orionis Aa este o supergigantă albastră de tip spectral O9Iab, de magnitudine absolută -5,25. Este de 28 de ori mai masivă decât Soarele și se estimează că raza sa este de 20 de ori mai mare decât raza Soarelui.[2] Are o viață scurtă, de ordinul a câtorva sute de milioane de ani, și va sfârși într-o supernovă.

Zeta Orionis B este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă B, care orbitează Zeta Orionis Aa în 1 500 de ani. Cea de-a treia stea, Zeta Orionis Ab, a fost descoperită în 1998.[3] Ea este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă O.

Sistemul Alnitak este cufundat în nebulozitatea IC 434.

Comparaţie între Zeta Orionis şi Soarele nostru (stânga jos), la aceeași scară
  1. ^ Richard Hinckley Allen, Star-names and their meanings (1936), pp. 314-315.
  2. ^ Remie H, Lamers HJGLM (). „Effective temperatures, and radii of luminous O and B stars - A test for the accuracy of the model atmospheres”. Astronomy and Astrophysics. 105 (1): 85–97. Accesat în . 
  3. ^ Hummel CA, White NM, Elias NM II, Hajian AR, Nordgren TE (). „ζ Orionis A Is a Double Star”. The Astrophysical Journal. 540 (2): L91–L93. doi:10.1086/312882. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]