Mintaka

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mintaka
Astrofotografia Centurii lui Orion. Mintaka este steaua mai luminoasă din dreapta sus.
Alte nume sau numere de catalog
Constelație: Orion; Ori
Denumire Bayer: δ Ori
Denumire Flamsteed: 34 Orionis
Catalog Bright Star: A: HR 1852
B: HR
C: HR 1851
Catalog Henry Draper: A: HD 36486
B: HD
C: HD 36485
Catalog SAO: A: SAO 132220
B: SAO
C: SAO 132221
Catalog Hipparcos: HIP 25930
Catalog Tycho: A: TYC 4766-2445-1
B: TYC
C: TYC 4766-2444-1
Ascensie dreaptă: 05h 32m 00,4s
Declinație: -00° 17′ 56,7″
Magnitudine aparentă: 2,23 / 6,85 / 14,0
Paralaxă: 3,56 ± 0,83 mas
Distanță: 900 AL (280 pc)
Magnitudine absolută: -4,99
Masă: 20 mase solare
Luminozitate: 90.000 L☉
Temperatură: 35.000K
Tip spectral: O9.5 II + B0.5III

Mintaka (δ Ori / δ Orionis / Delta Orionis) este una din cele trei stele ale asterismului Centura lui Orion, împreună cu Alnilam și Alnitak. Denumirea stelei își are originea în arabă منطقة mantaqah și semnifică „hamul”, „centura”.[1] Observată de pe Pământ, este situată foarte aproape de ecuatorul ceresc (la mai puțin de 18 minute de arc) și, prin urmare, poate servi la reperarea acestuia pe cer.

Mintaka este o gigantă albastră multiplă: ea posedă alte cinci tovarășe catalogate. Ele sunt numite:

  • Delta Orionis A/D
    • Delta Orionis A
    • Delta Orionis D
  • Delta Orionis B
  • Delta Orionis C.

Principala stea, cu magnitudinea aparentă 2,25, aparține tipului spectral O9 (temperatura la suprafață de ordinul a 35.000 K, magnitudinea absolută -4,99). Fiecare din aceste stele este de 90.000 de ori mai luminoasă decât Soarele.

Mintaka este doar a șaptea stea în ordine de luminozitate în constelația Orion, datorită bogăției de stele strălucitoare care-l caracterizează. Este cea mai slabă, ca strălucire, din cele trei stele ale Centurii lui Orion.

Este înconjurată de nebuloase, ca nebuloasa C 426, și, aparținând familiei Algol (adică este o variabilă cu eclipse), Mintaka suferă ocultația unui membru al acestui sistem.

Mintaka este steaua strălucitoare cea mai apropiată de ecuatorul ceresc, fapt ce o face vizibilă de pe indiferent care punct al Terrei.

Ca și celelalte stele din constelația Orion, (Beta Orionis / Rigel, Alfa Orionis / Betelgeuse, Kappa Orionis / Saiph, Gamma Orionis / Bellatrix, etc.) Mintaka va sfârși într-o supernovă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Allen, Richard Hinckley () [1899]. Star-names and their meanings. New York, NY: Dover Publications. p. 314. ISBN 1-931559-44-9. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]