Ecuatorul ceresc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ecuatorul ceresc est înclinat cu circa 23° 26' în raport cu planul eclipticii.

În astronomie, ecuatorul ceresc este un cerc mare trasat pe sfera cerească, care este proiecția ecuatorului terestru pe aceasta. Prin extensie, ecuatorul ceresc corespunde, pentru un obiect dat, proiecției ecuatorului acelui obiect pe sfera cerească.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Din cauza înclinației axei Pământului, ecuatorul ceresc este înclinat cu 23° 26' în raport cu planul eclipticii. Ecuatorul ceresc înțeapă ecliptica în două puncte opuse, între care unul este punctul vernal sau punctul Gamma, iar celălalt este denumit uneori punctul Omega.

În coordonate ecuatoriale, prin definiție, orice punct de pe ecuatorul ceresc are o declinație egală cu 0°.

Dacă un observator se află pe ecuatorul terestru, el percepe ecuatorul ceresc ca un semicerc care trece prin Zenit și înțeapă orizontul la Est și la Vest. Dacă se deplasează spre Nord (respectiv spre Sud), ecuatorul ceresc pare că se înclină spre orizontul sudic (respectiv nordic). Totuși, întrucât ecuatorul ceresc este o proiecție pe sfera cerească și aceasta este situată la infinit, extremitățile semicercului sunt întotdeauna situate la est și la vest pe orizont. Relativ la sfera cerească, axa de rotație a Pământului este denumită uneori Axa Lumii, iar aceasta înțeapă sfera cerească în două puncte opuse care sunt polii ecuatorului ceresc.

Constelații[modificare | modificare sursă]

Ecuatorul ceresc traversează constelațiile următoare:

Referințe și note[modificare | modificare sursă]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gh. Chiș, Astronomie. Manual pentru clasa a XII-a. Editura didactică și pedagogică, București, 1998.
  • Alexandru-Ioan Olteanu (2004), Astronomie, Editura Alma Mater, Sibiu, 370 de pagini, ISBN 973-632-166-5;
  • C. Folescu, Ce este Universul?, Editura Albatros, București, 1988
  • Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, ISBN 978-973-717-319-5
  • Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014, 216 pagini + CD ISBN 978-973-0-16848-8

Vezi și[modificare | modificare sursă]