Rigel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Rigel
Beta Orionis
Rigel / Beta Orionis în constelația Orion
Rigel / Beta Orionis în constelația Orion
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Orion
Magnitudine aparentă 0,13[1] (0,05 - 0,18[2])
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) -7,84[3]  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală
Tipul de variabilă Alpha Cygni variable[*]  Modificați la Wikidata
Declinație −08° 12′ 05,8981″[4]
Ascensie dreaptă 05h 14m 32,27210s[4]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: +1.31[4] msa/an
Dec.: +0.50[4] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra ~800
(240 pc) al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Periodă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 17 M
Rază 78,9 ± 7,4[5] R
Luminozitate 66.000 L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară +20,7 ± 0,9 km/s
Vârstă 8 ± 1 milioane de ani[6]
Temperatură 11.000K
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Rigel, Algebar, Elgebar, β Ori, 19 Ori, HD 34085, HR 1713, HIP 24436, SAO 131907, TD1 4253.[7]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.


Rigel (pronunțat în engleză /ˈraɪʤəl/) (β Orionis) este cea mai strălucitoare stea din constelația Orion și una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer cu magnitudine vizuală de 0,12. Deși Clasificarea Bayer i-a dat calificativul „beta”, este aproape la fel sau chiar mai strălucitoare decât Alpha Orionis (Betelgeuse).

Spectroscopie[modificare | modificare sursă]

Studiile făcute pe Rigel au arătat mari diferențe ale configurației. Ea variază de la emisii largi la absorbții largi. Pentru un moment studiile sunt făcute pentru a determina dacă există un model.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Imagine comparativă între Soare și giganta albastră Rigel(Beta Ori), stea care este de 60 de ori mai mare ca Soarele

Cu o magnitudine aparentă de 0,12, este a șasea cea mai strălucitoare stea de pe cer. Este chiar ușor mai strălucitoare decât steaua α, Betelgeuse (magnitudinile lor sunt foarte apropiate, de unde confuzia când s-a făcut clasamentul de către Johann Bayer).

Rigel se situează la o distanță de 790 până la 950 de ani-lumină de Terra, prea departe pentru a fi cunoscută cu precizie prin măsurarea paralaxei, chiar dacă satelitul Hipparcos dă 863 de ani-lumină. Se poate deduce de aici că magnitudinea absolută a stelei Rigel este de ordinul -6,7, ceea ce o face o stea extrem de luminoasă.

Steaua este de tip spectral B8Ia, o supergigantă albastră, de 40.000 de ori mai luminoasă decât Soarele în lumina vizibilă. Dacă se adaugă puterea de radiație în ultraviolet, puterea emisă este de 66.000 ori mai mare decât aceea a Soarelui.[TBS 1] Cu un diametru de 58 până la 74 de ori mai mare decât cel al Soarelui, Rigel s-ar întinde până la orbita lui Mercur, în Sistemul Solar.[SAC 1] Este un pic mai mare decât Canopus și nu este depășită în talie decât de Antares și Betelgeuse printre stelele de primă magnitudine.[TBS 1]

Ca multe supergigante, Rigel este ușor variabilă, neregulată, de 3 până la 30 % pe o perioadă medie de 25 de zile. Această variabilitate ar proveni din pulsațiile suprafeței stelei.

Rigel are masă de circa 17 mase solare[SAC 1], se va transforma într-o supernovă și-și va termina, probabil, viața sub forma unei găuri negre.

Sistem[modificare | modificare sursă]

Rigel este cunoscută ca și o stea dublă vizual încă din 1831 când pentru prima dată a fost măsurată de către F. G. W. Struve. Rigel B nu este bine vizibilă din cauză că are o magnitudine de 6.7 dar și pentru că este destul de apropiată de Rigel A care este de 500 de ori mai luminos. Cele două stele sunt estimate ca fiind la o distanță de aproximativ 2200 UA una de cealaltă.

De asemenea Rigel B este tot o stea dublă ale cărei componente se învârt în jurul centrului de masă o dată la 9.8 zile. Cele două stele aparțin clasei spectrale B9V. Componentele Rigel B au mase egale cu 2.5 și 1.9 mase solare.

La sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20 a fost o controversă privind Rigel B. Unii spuneau că este o stea dublă în timp ce alții nu puteau să demonstreze.

Având 21 de mase solare, Rigel va sfârși într-o supernovă și-și va termina probabil „viața” sub forma unei « găuri negre ».

Etimologie și semnificație[modificare | modificare sursă]

Numele stelei vine de la poziția sa în piciorul stâng din constelația Orion. Este o contragere a sintagmei arabe Riǧl Ǧawza al-Yusra, care semnifică „piciorul stâng de pe centru”. Un alt nume arab este رجل الجبار , transliterat: riǧl al-ǧabbār, care înseamnă „piciorul celui mare”, de unde provine denumirea Algebar, denumire populară, ca și Elgebar, dar acestea sunt rar folosite.

Numele în alte limbi[modificare | modificare sursă]

  • 参宿七 (Shēnxiù Qī, „a șaptea dintre cele trei stele”) în chineză.
  • 源氏星 (Genjiboshi, „Stea a clanului Genji”) în japoneză.[8][9]

Articolul a fost tradus în mare parte pe baza unui articol similar de pe wikipedia în limba engleză.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ducati, J. R. (). „VizieR Online Data Catalog: Catalogue of Stellar Photometry in Johnson's 11-color system”. CDS/ADC Collection of Electronic Catalogues. 2237: 0. Bibcode:2002yCat.2237....0D. 
  2. ^ Guinan, E. F.; Eaton, J. A.; Wasatonic, R.; Stewart, H.; Engle, S. G.; McCook, G. P. (). „Times-Series Photometry & Spectroscopy of the Bright Blue Supergiant Rigel: Probing the Atmosphere and Interior of a SN II Progenitor”. Proceedings of the International Astronomical Union. 5: 359. Bibcode:2010HiA....15..359G. doi:10.1017/S1743921310009798. 
  3. ^ http://arxiv.org/abs/astro-ph/0509669  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d van Leeuwen, F. (noiembrie 2007). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752Accesibil gratuit. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  5. ^ Moravveji, Ehsan; Guinan, Edward F.; Shultz, Matt; Williamson, Michael H.; Moya, Andres (martie 2012), „Asteroseismology of the nearby SN-II Progenitor: Rigel. Part I. The MOST High-precision Photometry and Radial Velocity Monitoring”, The Astrophysical Journal, 747 (1): 108–115, arXiv:1201.0843Accesibil gratuit, Bibcode:2012ApJ...747..108M, doi:10.1088/0004-637X/747/2/108 
  6. ^ Przybilla, N.; et al. (ianuarie 2006). „Quantitative spectroscopy of BA-type supergiants”. Astronomy and Astrophysics. 445 (3): 1099–1126. arXiv:astro-ph/0509669Accesibil gratuit. Bibcode:2006A&A...445.1099P. doi:10.1051/0004-6361:20053832. 
  7. ^ „SIMBAD Astronomical Database”. Results for Rigel. Accesat în . 
  8. ^ "en:Daijirin" p.815 ISBN:4385139024
  9. ^ en:Hōei Nojiri "Shin seiza jyunrei" p.19 ISBN: 9784122041288

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Coordonate: Harta cerului 05h 14m 32.272s, −08° 12′ 05.91″
Eroare la citare: Etichete <ref> există pentru un grup numit „TBS”, dar nu și o etichetă <references group="TBS"/> ori o etichetă </ref> de final lipsește
Eroare la citare: Etichete <ref> există pentru un grup numit „SAC”, dar nu și o etichetă <references group="SAC"/> ori o etichetă </ref> de final lipsește