Orbită (astronomie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Orbita unui corp ceresc este traiectoria urmată de acel corp prin spațiul cosmic, în jurul unui alt corp sub efectul gravitației. De regulă, termenul orbită se utilizează numai în cazul în care corpul se rotește în jurul unui corp mai masiv sau ansamblu de corpuri și atracția gravitațională a acestora face ca această traiectorie să fie o curbă închisă ori hiperbolică.

Un exemplu clasic este cel al Sistemului solar, în care Pământul, celelalte planete, asteroizii și cometele sunt pe orbită în jurul Soarelui. Tot așa, planetele pot poseda sateliți naturali pe orbită. În zilele noastre, se află pe orbită, în jurul Pământului mulți sateliți artificiali.

Cele trei legi ale lui Kepler permit determinarea, prin calcul a mișcarii orbitale.

Orbita Lunii în jurul Pământului

Forma orbitei[modificare | modificare sursă]

Considerăm în continuare cazul unui sistem format din două corpuri. În acest caz, traiectoria fiecăruia dintre corpuri, considerată în sistemul de referință în care centrul de masă al sistemului este fix, poate fi:

  • un cerc cu centrul în centrul de masă al sistemului;
  • o elipsă cu unul dintre focare în centrul de masă al sistemului;
  • o parabolă cu focarul în centrul de masă al sistemului;
  • una dintre ramurile unei hiperbole cu un focar în centrul de masă.

Într-o primă aproximație, traiectoria unui corp într-un sistem de mai multe corpuri dintre care unul îl influențează mult mai puternic decât celelalte este similară cu cazul unui sistem de două corpuri. Ca urmare, traiectoria unei planete în jurul Soarelui sau a unui satelit natural în jurul planetei este un cerc, o elipsă, o parabolă sau o hiperbolă.

Deoarece termenul de orbită se utilizează de regulă doar pentru orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz particular de orbită eliptică, prin orbită se înțelege de cele mai multe ori orbită eliptică

Elementele orbitei[modificare | modificare sursă]

Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropiat față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit periapsis sau pericentru iar punctul cel mai îndepărtat este apoapsis, apocentru sau apapsis.

Se folosesc termeni apropiați pentru a identifica corpul care este orbitat. Cei mai utilizați termeni sunt perigeu si apogeu, care se referă la orbitele din jurul Pământului și afeliu și periheliu, care se referă la orbitele din jurul Soarelui. O linie dreaptă trasă prin periapsis și apoapsis este linia apsidelor.