Cometă pierdută

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cometa Biela în februarie 1846, puțin după separarea sa în două fragmente.

O cometă pierdută este, în general, o cometă în prealabil observată și care a dispărut la ultima trecere a sa la periheliu, întrucât datele culese despre cometă sunt insuficiente pentru determinarea adecvată a traiectoriei și prezicerea poziției sale.

Cometele pierdute pot fi legate de asteroizii pierduți, deși calculele privitoare la orbitele diferitelor comete diferă prin prezența unor forțe non gravitaționale, cum sunt emisiile de gaze de către nucleul lor.

Unii astronomi s-au specializat în acest domeniu. Unul dintre ei, Brian G. Marsden, a prezis cu succes reîntoarcerea cometei care era considerată pierdută: Swift-Tuttle, în 1992.

Prin utilizarea de telescoape din ce în ce mai puternice, este acum posibil să se observe comete foarte îndepărtate și slab iluminate. De exemplu, cometa Hale-Bopp a fost vizibilă cu ochiul liber chiar și 18 luni de la trecerea sa în 1997[1]. Se estimează că va rămâne vizibilă cu cele mai puternice telescoape până în 2020, când va fi în jurul valorii de magnitudine aparentă de 30[2]. În orice caz, va fi considerată pierdută doar dacă la următoarea revenire, așteptată peste vreo 2300 de ani, nu va fi observată.

Alte fenomene pot conduce la pierderea unei comete.

Trecerea la periheliu[modificare | modificare sursă]

Când cometa trece foarte aproape de Soare, cum sunt cometele razante, aceasta poate să se evapore, să se fragmenteze sau să fuzioneze cu steaua.

Coliziune cu o planetă[modificare | modificare sursă]

Unele comete își termină cursa intrând în coliziune cu o planetă, îndeosebi Jupiter. Este ceea ce s-a întâmplat cu Shoemaker-Levy 9, în 1994.

Transformare în asteroid[modificare | modificare sursă]

Unele comete, după ce au făcut mii de tururi în jurul Soarelui, își pierd gazul și devin mici nuclee întunecate de piatră[3], care arată ca niște asteroizi. Este cazul lui Hypnos.

Comete pierdute și comete regăsite[modificare | modificare sursă]

Nume Anul / Anii
descoperirii
Anul / Anii
pierderii
Anul / Anii
regăsirii
Note
D/1770 L1 Lexell 1770 1770
226P/Pigott-LINEAR-Kowalski 1783 1783 (1995)
2009
3D/Biela (1772)
1826
1826
1852
În 1846 a apărut fragmentată
în două comete distincte care
s-au dezagregat probabil
dând naștere ploii de meteori
a Andromedidelor.
54P/de Vico-Swift-NEAT 1844 1844
1894
1965
1894
1965
2002
11P/Tempel-Swift-LINEAR 1869 1908 2001
27P/Crommelin 1818 1818
1873
1873
1928
5D/Brorsen 1846 1879
20D/Westphal 1852 1913
109P/Swift-Tuttle (68 î.Hr., în China)
1862
1862 1992 Cometa lasă o dâră de rămășițe pietroase
care formează un roi denumit Perseide,
pe care Pământul îl traversează,
în fiecare an,
între jumătatea lui iulie și jumătatea lui august.
D/1884 O1 Barnard 1884 1884
15P/Finlay 1886 1926 1953
D/1886 K1 Brooks 1886 1886
177P/Barnard 1889 1889 2006
113P/Spitaler 1890 1890 1993
206P/Barnard-Boattini 1892 1892 2008
17P/Holmes 1892 1906 1964
D/1894 F1 Denning 1894 1894
D/1895 Q1 Swift 1895 1895
205P/Giacobini 1896 1896 2008
18D/Perrine-Mrkos 1896 1909
1969
redescoperită
temporar
în 1955
69P/Taylor 1915 1915 1976
25D/Neujmin 1916 1927
D/1918 W1 Schorr 1918 1918
D/1921 H1 Dubiago 1921 1921
34D/Gale 1927 1938
73P/Schwassmann-Wachmann 1930 1930 1979 Începând de la trecerea din
1995 și continuând cu trecerea
următoare, din 2006, a început
să se fragmenteze, se pare, într-un număr
mare de fragmente.
107P/Wilson-Harrington 1949 1949 1979
75D/Kohoutek 1975 1988
D/1977 C1 Skiff-Kosai 1977 1977
D/1978 R1 Haneda-Campos 1978 1978
83D/Russell 1979 1985
D/1993 F2 Shoemaker-Levy 9 1993 1994 Intrată pe orbita în jurul
planetei Jupiter s-a fragmentat în
23 de bucăți principale care au intrat
în coliziune cu planeta.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en M.R. Kidger, G. Hurst, N. James, (2004), in: Earth, Moon, and Planets, vol. 78, Nr. 1–3, The Visual Light Curve Of C/1995 O1 (Hale-Bopp) From Discovery To Late 1997 Spre text online
  2. ^ en Comet Hale-Bopp (February 7, 1997), Richard M. West, 7 februarie 1997, European Southern Observatory Spre text online
  3. ^ en "If comets melt, why do they seem to last for long periods of time?", Scientific American, November 16, 199

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]