Vânt solar

Vânt solar în magnetosfera.

Vântul solar este un flux de particule încărcate electric emise de atmosfera superioară a Soarelui. În cea mai mare parte este format din electroni și protoni cu energia de 1,5 - 10 keV. Fluxul de particule variază cu temperatura și viteza în timp. Aceste particule pot scăpa de gravitația soarelui datorită energiei lor cinetice mari și temperaturii înalte a coronei.

Istorie

• Furtunile magnetice constituie indici care permit să se pună în evidență prezența vântului solar, așa cum o demonstrează observațiile lui Carrington din 1859.
• Un alt indice al existenței vântului solar este legat de cozile cometelor care sunt, în mod sistematic, orientate în direcția opusă Soarelui, când trec prin apropierea acestuia.. Cel mai târziu în secolul al VII-lea, probabil în secolul al VI-lea, cu alte cuvinte cu mult înainte de lucrările lui Biermann (1950), chinezii, obișnuiți să consemneze trecerea cometelor, încă din secolul al VIII-lea î.Hr., au notat deja acest fenomen.

Protecție naturală

Magnetosfera terestră se opune vântului solar așa cum o face o culee a unui pod față de curentul apei unui râu. Magnetosfera ne protejează contra vântului solar și acționează ca un scut. Ea, care ar trebui să se asemene cu un dipol, este deformată de vântul solar. Este compresată în timpul zilei și se întinde la mari distanțe în timpul nopții.

Legături externe

• en NASA: Ascultarea vântului solar
• en NOAA: Caracteristici ale vântului solar, în ultimele 24 de ore

Vezi și

• Ionosferă
• Magnetosferă
• Vânt stelar
• Câmp magnetic interplanetar
• Genesis
• Furtuna solară din 1859
• Furtuna solară din 1989
• Furtuna solară din iulie 2012