Arheoastronomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Arheoastronomia, denumită și paleoastronomie, rezultă din combinarea studiilor astronomice și arheologice. Ea îmbracă două fațete pe de o parte ea caută să explice observațiile astronomice din trecut, în lumina cunoștințelor actuale; pe de altă parte, asociată studiilor arheologice și etnologice, etnoastronomia încearcă să interpreteze și să precizeze o posibilă folosire astronomică a unor vechi construcții, așa cum sunt megaliții sau geoglifele Nazca. Într-un context invers, ea poate contribui la astronomia obișnuită care poate găsi în texte vechi mențiuni ale unor evenimente astronomice.

Observații astronomice din trecut[modificare | modificare sursă]

Nebuloasa Crabului, vestigiu al exploziei unei supernove, observate în 1054.

Supernove istorice, „stele invitate”[modificare | modificare sursă]

China: „Stelele invitate”, sau obiectele similare stelelor, care apar pe cerul nocturn, interesau mult pe chinezi, care le repertoriau conștiincios, iar mai târziu, toate civilizațiile se interesau de astronomie. Astronomia actuală a putut uneori să asocieze aceste obiecte unor evenimente cerești tranzitorii precum sunt cometele sau supernovele. Se cunosc, la ora actuală, opt evenimente istorice repertoriate care pot, în mod verosimil, să corespundă unor supernove, datând respectiv din anii 185, 386, 393, 1006, 1054, 1181, 1572, 1604, cărora li se adaugă o supernovă a cărei explozie s-a produs în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fără îndoială, în jurul anului 1667, dar care nu a fost observată.[1] Din aceste opt evenimente, cinci dintre ele (cele din anii 1006, 1054, 1181, 1572 și 1604) sunt considerate cu certitudine că au fost supernove, două dintre ele (cele din anii 185, 393) sunt considerate ca fiabile datorită identificării resturilor asociate cu supernovele, iar una (din anul 386) este considerată ca posibilă, rămășița supernovei nefiind identificată cu precizie din cauza incertitudinii poziției exacte a stelei invitate.

  • SN 185, în constelația Centaurul, este menționată doar în texte chineze. Poziția sa nu este dată cu mare precizie, dar se situează probabil între stelele α și β din Centaurul. Patru resturi strălucitoare de supernove au fost identificate în această regiune, printre care G315.4-2.3 pare cea mai probabilă.
  • SN 386, în constelația Scorpionul, și SN 393, în constelația Săgetătorul, au fost observate de astronomii chinezi, și ale căror resturi nu au fost identificate în mod sigur, îndeosebi pentru SN 386.
  • SN 1006, în constelația Lupul, este probabil supernova istorică cea mai strălucitoare din timpurile istorice. Strălucirea ei era atât de mare încât observarea ei a fost raportată de toți cei care trăiau suficient la sud pentru a o observa. A fost vizibilă mai mult de un an.
  • SN 1054, în constelația Taurul, este supernova care a dat naștere nebuloasei Crabului. Supernova observată în 1054 în China și în Europa, a fost regăsită în secolul al XVIII-lea de către Charles Messier care a făcut din ea primul obiect din catalogul său (M1). Cunoașterea exactă a vârstei Pulsarul Crabului / PSR B0531+21 permite confruntarea observațiilor actuale cu modele de pulsari tineri, îndeosebi prin măsurarea încetinirii rotației sale.
  • SN 1181, în constelația Cassiopeia, a fost observată în luna august 1181 de către astronomi chinezi și japonezi. A rămas vizibilă peste șase luni.
  • SN 1572, în constelația Cassiopeia, cunoscută ca supernova lui Tycho, a fost observată de Tycho Brahe la 11 noiembrie 1572, dar se pare că nu a fost primul care a observat-o, devansat cel puțin de către W. Schuler cu cinci zile.
  • SN 1604, în constelația Ophiuchus, cunoscută ca supernova lui Kepler, descoperită de Johannes Kepler la 9 octombrie 1604, rămâne până astăzi ultima explozie a unei supernove situate în Calea Lactee care a fost observată.
  • SN 1667, în constelația Cassiopeia, este cea mai misterioasă supernovă istorică... întrucât nu a fost observată în epoca exploziei sale. Abia în 1947 restul său a fost observat în domeniul radio, aceasta fiind de fapt una dintre sursele radio cele mai intense de pe cer. Cauza pentru care supernova nu a fost observată în domeniul vizibil în epoca exploziei sale (estimată în 1667, dar uneori datată în 1680 deoarece astronomul John Flamsteed ar putea face referire la acel an) nu este cunoscută acum.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Christine Kronberg, « Supernovae observed in the Milky Way: Historical Supernovae », (17 aprilie 2005) disponibil online

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Lequevre, Frédéric (), Galaxies à Lascaux, Book-e-book, ISBN 9782372460132 
  • Geoffrey Cornelius et Paul Devereux, Le langage des étoiles. Un guide illustré des mystères célestes (The language of Stars and Planets, 1996), Gründ, 2004.
  • Rita Gautschy, Michael E. Habicht, Francesco M. Galassi, Daniela Rutica, Frank J. Rühli, Rainer Hannig; A New Astronomically Based Chronological Model for the Egyptian Old Kingdom. Journal of Egyptian History 2017, Vol. 10 (2), 69-108. DOI: 10.1163/18741665-12340035
  • fr Richer, Jean (), Géographie sacrée du monde grec (în franceză), Paris: Guy Trédaniel, ISBN 2-85-707-123-X 
  • en F. Richard Stephenson & David H. Clark, Applications of Early Astronomical Record, Adam Hilger Ltd, Bristol, 1978 ISBN: 0-08-020914-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]