Aristotel
| Aristotel | |||||
 Bustul lui Aristotel de Lysippos la Muzeul Luvru | |||||
| Date personale | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Născut | 384 î.Hr.[1][2][3][4]  Stagira, Macedonia Centrală, Grecia[5] | ||||
| Decedat | 322 î.Hr. (62 de ani)[1][2][3][6] Stagira, Macedonia Centrală, Grecia[7][8][9][4] | ||||
| Cauza decesului | cauze naturale[10] (enteropatie[*][11]) | ||||
| Părinți | Nicomacus[*][10] | ||||
| Frați și surori | Arimneste[*][12] Arimnestus[*][12] | ||||
| Căsătorit cu | Pythias[*][10] | ||||
| Copii | Nicomachus[*][10] Pythias[*] | ||||
| Etnie | grec | ||||
| Ocupație | filozof | ||||
| Limbi vorbite | limba greacă veche[10] | ||||
| Filozofi greci Grecia clasică | |||||
| Școală/tradiție | Materialism și Empirism | ||||
| Interese principale | |||||
| logică, științele naturii, metafizica, etica, estetica | |||||
| Idei importante | |||||
| episteme, categorii | |||||
| |||||
Modifică date / text  | |||||
Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles; n. 384 î.Hr., Stagira, Macedonia Centrală, Grecia – d. 322 î.Hr., Stagira, Macedonia Centrală, Grecia) a fost un filosof al Greciei Antice, discipol al lui Platon și fondator al școlii peripatetice.
A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca logica, științele naturii, metafizica, etica și estetica. Organizarea cunoașterii în acest sistem a constituit un punct de referință în civilizația europeană până la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din Peninsula Calcidică, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, era medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru cel Mare. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt, acesta este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul formelor de stat și de conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., era chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare).
Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Referitor la viața sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților.
În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală – Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările.
În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea școlii îi succede Teofrast, cel mai important discipol al său.
Opera[modificare | modificare sursă]
Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (sau 145 după Diogenes Laertios), sunt cunoscute 47.
După moartea lui Teofrast, succesorul lui Aristotel la conducerea școlii, lucrările marelui filosof sunt duse în Asia Mică, de unde sunt readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse la Roma și ajung la Andronicus din Rhodos, care organizează prima ediție completă.
Copii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe prin traducerile siriene. Gânditorii arabi le-au reintrodus în civilizația europeană a evului mediu creștin în sec. XII – XIII.
Operele complete au fost re-editate de Academia de Științe din Berlin între 1831-70 și sunt tradițional împărțite în cinci domenii, care formează Corpus Aristotelicum.
| Domeniu | Titlu | Index și titlu în latină | |
| Logică sau Organon [13] | Categorii | (1a) Categoriae | |
| Despre interpretare | (16a) De Interpretatione | ||
| Analitica Primă | (24a) Analytica Priora | ||
| Analitica Secundă | (71a) Analytica Posteriora | ||
| Topica | (100a) Topica | ||
| Respingerile Sofistice | (164a) De Sophisticis Elenchis | ||
| Științe ale naturii | Fizica | (184a) Physica | |
| Despre cer | (268a) De Caelo | ||
| Despre generare și corupere | (314a) De Generatione et Corruptione | ||
| Meteorologicele | (338a) Meteorologica | ||
| Despre Univers | (391a) De Mundo | ||
| Despre suflet | (402a) De Anima | ||
| Despre simțuri și sensibile | (436a) De Sensu et Sensibilibus | ||
| Despre memorie și reamintire | (449b) De Memoria et Reminiscentia | ||
| Despre somn și veghe | (453b) De Somno et Vigilia | ||
| Despre vise | (458a) De Insomniis | ||
| Despre divinație | (462b) De Divinatione per Somnum | ||
| Despre lungimea și scurtimea vieții | (464b) De Longitudine et Brevitate Vitae | ||
| Despre tinerețe și bătrânețe | (467b) De Juventute et Senectute | ||
| Despre spirit | (481a) De Spiritu | ||
| Istoria animalelor sau Descrierea animalelor | (486a) Historia Animalium | ||
| Despre părțile animalelor | (639a) De Partibus Animalium | ||
| Despre mișcarea animalelor | (698a) De Motu Animalium | ||
| Despre deplasarea animalelor | (704a) De Incessu Animalium | ||
| On the Generation of Animals | (715a) De Generatione Animalium | ||
| Despre culori | (791a) De Coloribus | ||
| Despre lucruri auzite | (800a) De audibilibus | ||
| Fizionomica | (805a) Physiognomonica | ||
| Despre plante | (815a) De Plantis | ||
| Despre minuni auzite | (830a) Mirabilibus Auscultationibus | ||
| Probleme mecanice | (847a) Mechanica | ||
| Probleme sau Întrebări | (859a) Problemata | ||
| Despre liniile indivizibile | (968a) De Lineis Insecabilibus | ||
| Despre poziția și denumirile vânturilor | (973a) Ventorum Situ et nominibus | ||
| Despre Melissus, Xenophanes și Gorgias | (974a) De Melisso, Xenophane, Gorgia | ||
| Metafizică | Metafizica | (980a) Metaphysica | |
| Etică | Etica Nicomahică | (1094a) Ethica Nicomachea | |
| Etica Mare | (1181a) Magna Moralia | ||
| Etica eudemică | (1214a) Ethica Eudemia | ||
| Despre virtuți și vicii | (1249a) De Virtutibus et Vitiis Libellus | ||
| Politica | (1252a) Politica | ||
| Economicele | (1343a) Oeconomica | ||
| Estetică | Retorica | (1354a) Ars Rhetorica | |
| Retorica lui Alexandru | (1420a) Rhetorica ad Alexandrum | ||
| Poetica | (1447a) Ars Poetica |
Lucrearea Constituția atenienilor (Athenaion Politeia) nu este cuprinsă în Corpus Aristotelicum.
Concepte[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol are nevoie de atenția unui expert în domeniu. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
- Filosofia = știință a cauzelor prime, o cercetare a ființei ca ființă
- Substanță = Ființa în sine, imuabilă (identică cu sine). Acel tip de realitate a cărei existență nu este dependentă de altceva (v. Categorii, 2). În acest sens, substanța poate fi universală, adică substanță secundă (ca gen, specie, esență), respectiv particulară sau substanță primă (înțeleasă ca individual).
- Materia = "Forma în potență" sau "potențialitate pură". Ființa în potență, în stare nedeterminată (virtualitate).
- Forma = ființa în act, determină materia (energie)
- Primul Motor = cauza mișcării din lume; este mișcătorul nemișcat, Act pur, imaterial, gândire pură (divinitatea supremă)
- Omul = este un compus din materie și formă. Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanță primă, și corpul trebuie înțeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca și corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanță având ca formă sufletul intelectiv.
- = ființă morală, capabilă de acțiuni în vederea binelui
- = ființă socială "zoon politikon" (viețuitoare socială), tinde în mod natural să trăiască în stat și folosește statul drept mijloc pentru dobândirea autarhiei, adică a condiției necesare practicării virtuții dianoetice.
- = caută frumosul, arta fiind o imitație a realității cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)
- Statul = anterior familiei și individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate
- Statul = scopul său este fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt aristocrația (poate degenera în oligarhie), republica (poate degenera în demagogie – guvernarea celor inculți)
- Științele = sunt:
- Teoretice (matematică, fizică, metafizică)
- Practice (etică, politică, economie)
- Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)
- Adevărul = corespondența conceptelor cu realitatea
- Logica = introducere și pregătire a tuturor științelor, analiză a legilor gândirii (care sunt și legi ale realității)
- Categoriile = modalitățile de exprimare a ființei: Substanța, Cantitatea, Calitatea, Relația, Locul, Timpul, Poziția, Averea, Pasiunea, Acțiunea. Substanța semnifică faptul de a fi (ființa nedeterminată), în timp ce restul de nouă categorii exprimă determinații ale substanței. Substnța este o realitate care nu are nevoie de altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează realități a căror existență depinde de substanță ("nu pot fi în afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2).
- Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d „Aristotel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
- ^ a b c d A Short History of Astronomy[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c RSKD / Aristoteles[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Aristotle (în engleză), Biography.com, accesat în
- ^ a b IeL / Aristotel[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Arithmetizations of Syllogistic à la Leibniz (în engleză),
- ^ OUTLINES OF GREEK AND ROMAN MEDICINE (în engleză)
- ^ Isocrates and Aristotle on Rhetoric (în engleză)
- ^ a b c d e Aristotle (în engleză), accesat în
- ^ Aristotle (în engleză), Biography.com, accesat în
- ^ a b Arimnestos 7 (Pauly-Wissowa)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ În lucrările de logică a analizat exemple de demonstrație din matematici ca și condițiile construirii unui sistem deductiv, conditii folosite de Euclid în Elementele (Mihăileanu, vol I, p. 102-103).
Traduceri în română[modificare | modificare sursă]
- Categorii, traducere de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994.
- Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971.
- Organon, traducere de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957, 1958, 1961, 1963 (reeditate la IRI, 1997).
- Fizica, traducere de N. I. Barbu, Editura Științifică, București, 1966 (reeditare Moldova, Iași, 1995).
- Fizica, ediție bilingvă, traducere de Alexander Baumgarten, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2018.
- Despre cer, traducere de Șerban Nicolau, în Revista de filosofie, Editura Academiei, București, numerele 3/1989, 2/1990, 2/1992 (ediție incompletă).
- Despre cer, traducere de Șerban Nicolau, Editura Paideia, București, 2006.
- Despre suflet, traducere de N. I. Ștefănescu, Editura Științifică, București, 1969.
- Parva Naturalia. Scurte tratate de științe naturale, traducere de Șerban Mironescu și Constantin Noica, Editura Științifică, București, 1972.
- De anima. Parva naturalia, traducere de N. I. Ștefănescu, Șerban Mironescu și Constantin Noica, Editura Științifică, București, 1996.
- Despre suflet, traducere de Alexander Baumgarten, Editura Humanitas, București, 2005.
- Metafizica, traducere de Șt. Bezdechi, editura Academiei, București, 1965. Reeditare, IRI, 1996, 1999.
- Metafizica, traducere de Gh. Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 1998.
- Metafizica, traducere de Andrei Cornea, Editura Humanitas, București, 2001.
- Etica nicomahică, Editura Casa Școalelor, București, 1944.
- Etica nicomahică, traducere de Stella Petecel, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1988 (ediția a II-a, IRI, 1998).
- Politica, ediție bilingvă, traducere de Alexander Baumgarten, Editura IRI, București, 2001.
- Politica, traducere de El. Bezdechi, Editura Cultura Națională, 1924. Reeditare Antet, 1996.
- Retorica, ediție bilingvă, traducere de Maria-Cristina Andrieș, Editura IRI, București, 2004.
- Poetica, traducere C.I. Balmuș, Editura Științifică, București, 1957.
- Poetica, traducere de D. M. Pippidi. Editura Academiei, București, 1965 (reeditare, IRI, 1998).
- Statul atenian, traducere de Ștefan Bezdechi, Editura Casa Școalelor, București, 1944 (reeditare Agora, Iași, 1992).
- Protrepticul, ediție bilingvă, traducere de Bogdan Minică și Cătălin Partenie, Editura Humanitas, București, 2005.
- Aristotel, Plotin, Augustin, Ioan Filopon, Toma din Aquino, Alkindi, Avicenna, Avencebrol, Algazel, Averroes, Albert cel Mare, Henri din Gand, Siger din Brabant, Boethius din Dacia, Despre eternitatea lumii. Fragmente sau tratate, traducere din limba latină de Alexander Baumgarten, Editura Iri, București, 1999.
- Aristotel, Alexandru din Afrodisia, Plotin, Themistius, Averroes, Albert cel Mare, Sf. Toma din Aquino, Siger din Brabant, Despre unitatea intelectului. Fragmente sau tratate, traducere de Alexander Baumgarten, Editura Iri, București, 2002.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Constantin Noica, Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel, ed. Academiei. București, 1968
- Anton Dumitriu, Logica lui Aristotel, în Istoria logicii, ed. Tehnică, București, 1993
- Alberto Jori, Aristotele, ed. Bruno Mondadori, Milano 2003.
- Sorin Vieru, Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai „Categoriilor”, ed. Academiei, București, 1972
- Mircea Florian, Cosmologia elenă în Revista de filozofie, nr.1,2,3/1929
- Anghel, E., Substanță și devenire la Aristotel, în Revista de filozofie, nr.2/1995
- Gheorghe Vlăduțescu, Experiență și inducție la Aristotel, ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975
- Windelband, W., Istoria filozofiei grecești, ed. Moldova, Iași, 1995
- Martin Heidegger, Despre esența și conceptul lui ΦYΣΙΣ, în Repere pe drumul gândirii, ed.Politică, București, 1988
- Cosma, D., Socrate, Bruno, Galilei în fața justiției, Editura Sport-Turism, București, 1982
- Bernal, J. D., Știința în istoria societății, Editura Politică, București, 1964
- N. N. Mihăileanu, Istoria matematicii, vol I-II, Editura Enciclopedică Română, 1974, 1981
- A-A. Iușchevici, Istoria matematicii în Evul Mediu, Editura Stiințifică, 1963
- E. Kolman, Istoria matematicii în Antichitate, Editura Științifică, 1963
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Lista cronologică completă a traducerilor în limba română din opera lui Aristotel
- Platonismul și aristotelismul românesc - Lista cărților publicate despre Platon și Aristotel
- ro Pagină dedicată filosofiei lui Aristotel
- ro Pagină despre gândirea economică a lui Aristotel
- en fr ro Opera lui Aristotel
- en The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Nicomachean Ethics by Aristotle Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Large collection of Aristotle's texts, presented page by page
- Aristotel, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Opera lui Aristotel, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Logica aristotelica, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Metafizica lui Aristotel, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Fizica aristotelica, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Psihologia aristotelica, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Etica aristotelica, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
| |||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||