Stea Be

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O stea Be, Achernar, turtită din cauza extremei sale viteze de rotație

O stea Be este de tip spectral B și, în plus, arată linii spectrale de emisie. Stelele Be sunt stele care au o foarte mare viteză de rotație (mai multe sute de kilometri pe secundă la ecuator), și care au un disc în jurul lor. Acest disc este responsabil de liniile de emisie.

Stele ca γ Cassiopeiae, λ Eridani, α Eridani (Achernar), sau ο Puppis sunt exemple de stele Be.

O stea Be poate face parte dintr-o binară X. În acest caz este considerată ca fiind o binară X foarte masivă. Perioada sa orbitală cu companionul său compact este în acest caz mai mare de 15 zile, iar excentricitatea sa orbitală foarte slabă (cu alte cuvinte, orbita sa este cvasicirculară). În cazul în care obiectul compact însoțitor al stelei Be este o stea neutronică detectată sub forma unui pulsar X, se observă empiric o relație de proporționalitate între perioada orbitală a sistemului și perioada de rotație a pulsarului.

Stelele Be: de la descoperirea lor la primul model[modificare | modificare sursă]

Descoperirea stelelor Be[modificare | modificare sursă]

Pe când dezvolta o clasificare a spectrelor stelelor (1863-1866), părintele Angelo Secchi, director al Observatorio del Collegio Romano al Vaticanului, a remarcat că linia H a stelei Cassiopeiae era în emisie. A publicat această descoperire în jurnalul Astronomische Nachrichten în 1866 și a calificat această emisiune drept „particularitate curioasă a stelei Cassiopeiae” (Secchi, 1866). Această descoperire marchează începutul căutării unor noi stele Be și a primelor modele pentru explicarea particularităților lor.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Deși marea majoritate a stelelor Be sunt în secvența principală, acestei categorii îi aparțin și o heterogenitate de alte tipologii stelare, între care, stele din pre-secvența principală (îndeosebi stele Be Herbig), gigante și supergigante albastre post-secvența principală, nuclee de nebuloase protoplanetare și planetare.[1]

Principalele stele Be[modificare | modificare sursă]

Tabelul care urmează reunește cele mai strălucitoare stele Be de pe cerul nocturn, în ordinea descrescătoare a magnitudinii lor aparente.

Nume Denumirea
Bayer / Flamsteed
Clasă spectrală Viteza de rotație
(km/s) -limită inferioară-
Magnitudine aparentă
media
Achernar Alpha Eridani B3Ve 251 +0,45
Tsih Gamma Cassiopeiae B0.5IVe 300 +2,15
Eta Centauri B1Vne 333 +2,23
Phecda sau Phad Gamma Ursae Majoris A0Ve 168 +2,41
Delta Centauri B2IVne 263 +2,58
Alpha Arae B2Vne 298 +2,85
Alcyone Eta Tauri B7IIIe 215 +2,85
Gomeisa Beta Canis Minoris B8Ve 276 +2,89
PP Carinae p Carinae B4Vne 285 +3,36
Electra 17 Tauri B6IIIe 170 +3,72
Kappa Draconis B6IIIpe 250 +3,88
48 Persei B3Ve 190 +4,00
Merope 23 Tauri B6IVe 282 +4,14
Theta Coronae Borealis B6Vnn 393 +4,14
Psi2 Aquarii B5V 332 +4,39
Fum al Samakah Beta Piscium B6Ve 104 +4,49
Omicron Puppis B1IVnne 440 +4,50
Phi Andromedae B6IVe 81 +4,54
Seat Pi Aquarii B1Ve 300 +4,79
Psi1 Orionis B1Ve 310 +4,87
Pleione 28 Tauri B8Vpe 329 +5,05

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Baade, D. 2000, in Astronomical Society of the Pacific Conference Series, Vil. 214, IAU Colloquium 175 : The Be phenomenon in Early-Type Stars, ed. M.A.Smith, H.F. Henrichs, & J. Fabregat, 178
  • Baade, D. & Balona, L.A. 1994, in IAU Symposium, Vol. 162, Pulsation ; Rotation ; and Mass Loss in Early-Type Stars, ed. L.A.Balona, H.F. Henrichs, & J.M. Le Contel, 311
  • Bidelman, W. P. & Weitenbeck, A. J. 1976, in IAU Symposium, Vol. 70, Be and Shell Stars, ed. A. Slettebak, 29
  • Bohlin, R.C. 1970, Astrophysical Journal, 162, 571
  • Castor, J.I., Abbott, D.C., & Klein, R.I. 1975, Astrophysical Journal, 195, 157
  • Collins, II, G.W. 1987, in IAU Colloquium 92 : Physics of Be Stars, Ed. A. Slettebak & T. P. Snow, 3-19
  • Grady, C.A., Bjorkman, K.S. & Snow, T.P. 1987, Astrophysical Journal, 320, 376
  • Hubert, A.M. 2007, in Astronomical Society of the Pacific Conference Series, Vol. 361, Active OB-Stars : Laboratories for Stellar and Circumstellar Physics, ed. A.T. Okazaki, S.P. Owocki & S. Stefl, 27
  • Jaschek, M. Slettebak, A. & Jaschek, C. 1981, Be star terminology
  • Jeans, J. 1928, Astronomy & Cosmology, 257
  • Porter, J. M. & Rivinius, T. 2003, PASP, 115, 1153
  • Secchi, A. 1866, Astronomische Nachrichten, 68, 63
  • Slettebak, A. 1949, Astrophysical Journal, 110, 498
  • Slettebak, A. 1979, Space Science Reviews, 23, 541
  • Snow, T.P. 1981, Astrophysical Journal, 110, 498
  • Snow, T.P. 1987, in IAU Colloquium 92 : Physics of Be Stars, ed. A. Slettebak & T.P. Snow, 250-260
  • Stee, P. 1996, Astronomy & Astrophysics, 311, 945
  • Struve, O. 1931, Astrophysical Journal, 73, 94
  • Waters, L.B.F.M. 1986, Astronomy & Astrophysics, 162, 121.

Legături externe[modificare | modificare sursă]