Carul Mare (asterism)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Asterismul Carul Mare (prezentat în această hartă a stelelor, în verde) se află în constelația Ursa Major.

Carul Mare este un asterism de șapte stele care a fost recunoscut, din toate timpurile, ca o grupare distinctă de stele. Stelele care îl constituie sunt cele șapte mai strălucitoare din constelația Ursa Mare.

Romanii denumeau această grupare de stele Septentrion. În latină ,Septemtriones semnifică „cei șapte boi”. Asterismul era altădată o constelație de sine stătătoare denumită „constelația celor șapte boi”.

Termenul septentrion este un sinonim livresc al cuvântului nord, făcând referință la această constelație care indica romanilor Nordul, dar adjectivul septentrional, care este un derivat al cuvântului septentrion, rămâne foarte folosit.

Carul Mare este un asterism semnificativ, care permite găsirea cu ușurință, pe cerul înstelat, a Stelei Polare din emisfera nordică (Polaris).

Stele[modificare | modificare sursă]

În constelația Ursa Mare, stelele din Carul Mare poartă nume provenind din Denumirea Bayer. Ele sunt numite în ordinea alfabetului grec, pornind de la stelele care formează spatele carului până la oiște.[1]

Nume
propriu
Denumirea
Bayer
Magnitudinea
aparentă
Distanță
(al)
Dubhe α UMa 1,8 124
Merak β UMa 2,4 79
Phecda γ UMa 2,4 84
Megrez δ UMa 3,3 81
Alioth ε UMa 1,8 81
Mizar ζ UMa 2,1 78
Alkaid η UMa 1,9 101

Carul Mare, ghid pentru recunoașterea altor stele[modificare | modificare sursă]

Principii de recunoaștere a Stelei Polare[modificare | modificare sursă]

Cele șapte stele principale ale asterismului, ce alcătuiesc oiștea și fața Carului Mare, au aproximativ aceeași strălucire.
Deoarece este ușor de recunoscut, pe baza lui este dată frecvent o metodă de găsire a Stelei Polare: se prelungește linia trasată imaginar pornind de la β Ursae Majoris (Merak) prin α Ursae Majoris (Dubhe), cele două stele care formează spatele Carului Mare [...], cu „de cinci ori distanța dintre stelele α și β Ursae Majoris.”[2][3] Locul astfel găsit este foarte aproape de Polaris (Steaua Polară).

Găsirea stelelor Arcturus și Spica[modificare | modificare sursă]

Pe cerul înstelat este ușor să se găsească steaua Arcturus (Alpha Bootis) din Bootes / Boarul: trebuie urmată curba oiștii Carului Mare, trecând prin Aliot (ε), Mizar (ζ) și Alkaid (η), până la Arcturus. Continuând curba, se ajunge la steaua Spica, din Constelația Fecioara.

Distanța unghiulară dintre stelele oiștii Carului Mare și Arcturus este de 31°, în timp ce distanța unghiulară dintre Arcturus și Spica este de 34°.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Informații despre stelele care formează Carul Mare (în engleză)”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Dicționar enciclopedic, vol. I, A-C (1993),
  3. ^ Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund (2014), p.129.
  4. ^ F. Schaaf, The Brightest Stars: Discovering the Universe through the Sky's Most Brilliant Stars, p. 208.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar enciclopedic, vol. I, A-C, Editura Enciclopedică, București, 1993 ISBN-973-45-0046-5
  • Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014, 216 pagini + Atlas stelar + CD; pp.103-107. ISBN 978-973-0-16848-8
  • Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, 512 de pagini; pp.344-345. ISBN 978-973-717-319-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Vezi și[modificare | modificare sursă]