1566 Icarus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
1566 Icarus
1566 Icarus orbit.gif
Denumiri alternative149 MA
Numit dupăIcar, din Mitologia greacă
Date generale
Descoperire27 iunie 1949,
Walter Baade
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare1,0779034528 u.a.
Distanța la periheliu0,18665203 u.a.
Distanța la afeliu1,96915487u.a.
Excentricitatea0,82683789
Argumentul periheliului31,350320°
Perioada sinodică1,1191234523 de ani
(408,7598409 zile)
Înclinarea față de ecliptică22,82825°
Longitudinea nodului ascendent88,027986°
Anomalie medie254,29362°
Date fizice
Raza medie0,7 km
Masa2,9×1012 kg
Densitatea medie2 ? g/cm3
Accelerația gravitațională la suprafață0,000 39 m/s2
Viteza de eliberare0,000 74 km/s
Perioada rotației siderale0,094.71 de zile
Albedo0,4
Temperatura la suprafață~ 242K
Magnitudine absolută16,9
Tip spectralU

1566 Icarus este un asteroid Apollo, care intersectează orbita planetei Mercur, a planetei Venus și a planetei Marte.

Descoperirea asteroidului[modificare | modificare sursă]

Asteroidul a fost descoperit de astronomul Walter Baade, la 27 iunie 1949.

Denumirea asteroidului[modificare | modificare sursă]

Obiectul astronomic a primit numele personajului din Mitologia greacă, Icar, care construindu-și aripi de ceară și pene, s-a apropiat prea mult de Soare, fapt ce a provocat topirea aripilor și căderea lui Icar în Marea Egee și înecarea sa.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Diametrul mediu al asteroidului este de circa 1 km.
Orbita lui Icarus este caracterizată de un periheliu mai aproape de Soare decât cel al planetei Mercur.

Pe orbita sa, Icarus trece în apropierea Pământului, în luna iunie, la intervale de 9, 19, sau 28 de ani. Rar, acesta se apropie la 6,4 gigametri (16 distanțe lunare), așa cum a făcut-o la 14 iunie 1968. Următoarea apropiere va fi la data de 16 iunie 2015, la 0,05383 u.a. (8.053.000 km).[1]

Icarus în science-fiction[modificare | modificare sursă]

  • În nuvela sa, O vară pe Icarus[2], Arthur C. Clarke povestește întâmplările unui astronaut eșuat pe fața nocturnă a asteroidului, în timp ce acesta se afla cel mai aproape de Soare. Supraviețuitorul se vede nevoit să se deplaseze continuu pentru a rămâne în umbră, de teamă să nu moară din cauza căldurii intense a Soarelui.
  • În romanul lui Gregory Benford, În oceanul nopții (titlul original, în engleză In the Ocean of Night (1976)), Icarus începe să se degazeze, fapt ce-i modifică orbita și-l pune pe o traiectorie de coliziune cu Terra. Astronautul însărcinat să-l mineze descoperă că era vorba, de fapt, despre o epavă extraterestră.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „JPL Close-Approach Data: 1566 Icarus (1949 MA)” (last observation: 2014-06-24; arc: 64.99 years). Accesat în . 
  2. ^ Titlul original, în engleză: Summertime on Icarus (1960)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]