Ofiucus (constelație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ophiuchus)
Salt la: Navigare, căutare
Ofiucus
Ophiuchus constellation map.png
Harta constelației Ofiucus (click pentru mărire)
Denumire
Nume latin Ophiuchus
Genitiv Ophiuchi
Abreviere Oph
Observație
(Epoca J2000.0)
Ascensie dreaptă Între 16h 01m 33s și 18h 45m 50s
Declinație Între −30° 12′ 44″ și +14° 23′ 15″
Suprafață 948 grd² (Locul 11)
Vizibilitate Între 80° N și 80° S
Trecere la meridian 25 iulie, 21h00
Stele
Strălucitoare
(m≤3,0)
5 (α, β, δ, η, ζ)
Vizibile cu ochiul liber 175
Bayer / Flamsteed 62
Apropiate
(d≤16 al)
2
Cea mai strălucitoare α Oph (Ras Alhague) (2,08m)
Cea mai apropiată Steaua lui Barnard (5,98 al)
Obiecte
Obiecte Messier 7 (M9, M10, M12, M14, M19, M62, M107)
Ploi de meteori Ofiucidele
Ofiucidele boreale de mai
Ofiucidele australe de mai
Theta Ofiucidele
Constelații învecinate Hercule
Șarpele
Balanța
Scorpionul
Săgetătorul
Vulturul


Ophiuchus sau Ofiucus este una dintre cele 88 de constelații moderne și una dintre cele 48 de constelații amintite de Ptolemeu. Mai rar, este denumită constelația Omul cu șarpele, similar cu denumirea în latină: Serpentarius

Astrologie[modificare | modificare sursă]

Grupul zodiacal, care, în opinia astrologilor, ne influențează în mare măsură viața, a fost stabilit încă din cele mai vechi timpuri ca fiind alcătuit din 12 zodii. Denumirea fiecăreia a fost dată după constelațiile pe care le străbate Soarele în mișcarea sa aparentă de rotație în jurul Pământului. Astrologii au considerat că aceste constelații influențează atât planeta cât și ființa umană. Ca întindere temporală, fiecare zodie corespunde aproximativ unei luni a anului, sistem adoptat astronomic când s-a realizat calendarul. Babilonienii cunoșteau existenta acestei constelații , oarecum aceasta fiind prea departe de ecliptica, fusese omisa din zodiac. Există 12.5 luni. Până la ora actuala, zodiacul nu s-a împărțit în 13 sectoare și nici nu existau 13 luni ale anului. Oamenii de știință au tendința să argumenteze că Ofiucus este o descoperire recentă pentru a contra-ataca astrologia.

În astrologia siderală Ofiucus este recunoscută, oarecum absorbita. Deja exista o constelație care globalizează calitățile Ofiucus, aceasta fiind constelația Scorpionului.

De fapt, astrologic vorbind, constelația Ofiucus nu aduce nicio schimbare sau cel puțin nu a fost recunoscută până la ora actuală.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Legenda constelației spune că Ophiucus este de fapt spiritul lui Imhotep, renumit înțelept, cu vaste cunoștințe în ale medicinei și cu puteri tămăduitoare, care a trăit în vechiul Egipt, în secolul al 27-lea î.e.n.. Imhotep era considerat pe jumătate zeu, datorită puterilor sale miraculoase și darului de a vindeca și cele mai grave boli. El a fost venerat atât de egipteni cât și de greci, mii de ani după moartea sa. Legenda spune că în onoarea sa, Zeus i-a găsit un loc pe cer, printre alte constelații și i-a dat denumirea grecească de Ophiucus, care s-ar traduce prin „Purtătorul de șerpi”. Șarpele era cunoscut la egipteni ca simbol al tămăduirii. Ptolemeu a fost acela care a menționat existența lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelații.

Se considera ca echivalentul lui Ofiucus este Asclepios.

Astronomie[modificare | modificare sursă]

Cel mai important eveniment care s-a produs în constelația Ophiucus a fost explozia unei supernove, care a avut loc pe 10 octombrie 1604. Ea a fost observată de Johannes Kepler, de unde i-a venit și denumirea steaua lui Kepler (SN 1604). Kepler și-a publicat descoperirea în cartea „De Stella Nova in pede Serpentarii”, iar după Kepler nu au mai fost observate explozii ale unei supernove până în 1987.

Observarea stelelor[modificare | modificare sursă]

Constelația Ophiuchus

Localizarea constelației[modificare | modificare sursă]

Ophiuchus nu are stele preeminente: Rasalhague, principala sa stea, este de magnitudine +2,08, iar restul constelației se desenează între 3 și 4. Aceste stele servesc pentru reperarea aliniamentelor locale, dar nu sunt niște „faruri” imediat reperabile cum sunt vecinele lor Arcturus la vest, Vega la nord, Altair la est, sau Antares la sud.

Global, Ophiuchus este situat pe aliniamentul dintre Antares (la marginea inferioară a figurii) și Vega (10° în afara figurii, mai la Nord). Acest arc de 60° trece aproape de Rasalhague, cam la mijlocul ei, la 30° de aceste două „faruri”.

În alt sens, Ophiuchus și Capul Șarpelui conțin patru stele relativ mai strălucitoare în aliniamentul dintre Arcturus și „gâtul” Săgetătorului, Nunki (σ Sgr), aliniament care trece prin vârful arcului Săgetătorului și se prelungește mai la Sud spre Fomalhaut.

Stele principale[modificare | modificare sursă]

Ras Alhague (α Ophiuchi)[modificare | modificare sursă]

Ras Alhague (α Ophiuchi) este steaua cea mai strălucitoare din constelație. Este o stea alb-albastră de tip spectral A, situată la 47 de ani-lumină. Magnitudinea sa aparentă este de 2,08; ea strălucește de 26 de ori mai mult decât Soarele, ceea ce îi oferă o magnitudine absolută de 1,3.

Posedă un mic companion la distanța de 7 u.a., care orbitează în 8,7 ani.

Alte stele[modificare | modificare sursă]

Steaua Magnitudine Magnitudine
absolută
Distanța de Terra
(ani-lumină)
Clasă spectrală
Ras Alhague (α Oph) 2,08 1,30 47 A5 III
Sabic (η Oph) 2,43 0,37 84 A2.5 Va
ζ Oph 2,54 -3,20 458 09.5 V
Ied Prior (δ Oph) 2,73 -0,86 170 M1 III
Ceb alrai (β Oph) 2,76 0,76 82 K2 III
κ Oph 3,19 1,09 86 K2 IIIvar
Ied Posterior (ε Oph) 3,23 0,64 108 G8 III
θ Oph 3,27 -2,92 563 B2 IV
ν Oph 3,32 -0,03 153 K0 III
72 Oph 3,71 1,69 83 A4 IVs
γ Oph 3,75 1,43 95 A0 V
Marfic (λ Oph) 3,82 0,28 166 A2 V
67 Oph 3,93 -4,26 1418 B5 Ib
70 Oph 4,03 5,50 17 K0 V SB
44 Oph 4,16 2,11 84 A3 IV:m
χ Oph 4,22 -1,66 489 B2 Vne
45 Oph 4,28 1,61 111 F3 III
φ Oph 4,29 0,25 210 G8/K0 III
HR 6401 4,33 5,44 20 K2 III:
σ Oph 4,34 -3,44 1173 K3 II var
ι Oph 4,39 0,11 234 B8 V
ξ Oph 4,39 3,19 57 F2/F3 V
68 Oph 4,42 -0,13 265 A2 Vn
ω Oph 4,45 0,80 175 A p
ψ Oph 4,48 0,79 178 K0 III
HR 6493 4,53 2,14 98 F3 V
ρ Oph 4,57 -0,84 394 B2 V
μ Oph 4,58 -1,55 549 B8 II-III MNp
υ Oph 4,62 1,75 122 A3 m
71 Oph 4,64 0,33 238 G8 III-IV
20 Oph 4,64 1,80 121 F7 IV
41 Oph 4,72 0,60 218 K2 III
τ Oph 4,77 1,19 170 F5 V +...
51 Oph 4,78 -0,80 426 A0 V
66 Oph 4,79 -1,79 677 B2 Ve
30 Oph 4,82 -0,63 402 K4 III
74 Oph 4,85 0,27 269 G8 III
58 Oph 4,86 3,64 57 F6/F7 V
HR 6196 4,91 -0,48 391 G8 II/III
e Oph 5,03 -1,60 691 K4 II-III
ο Oph 5,14 -0,09 363 K :...
23 Oph 5,23 0,82 248 K2 III
HR 6128 5,24 -0,72 507 M2 comp
43 Oph 5,30 -1,02 600 K4/K5 III
HR 6516 5,31 4,23 54 G8 IV-V
37 Oph 5,32 -1,56 777 M2 III
HR 6985 5,38 2,43 127 F5 III
HR 6136 5,41 -0,15 423 K4 IIIp
HR 6857 5,41 2,15 147 K2 III
HR 6507 5,41 1,41 206 A8 V
HR 6987 5,43 2,92 103 F3 V
HR 6375 5,43 2,40 132 F5 IV
HR 6686 5,44 -0,14 426 G9 III
HR 6800 5,50 -0,01 412 K2 III

Obiecte cerești[modificare | modificare sursă]

Ophiuchus conține șapte roiuri globulare, M9, M10, M12, M14, M19, M62 și M107, roiurile deschise NGC 6633 și IC 4665, nebuloasele IC 4603-4604, nebuloasa planetară NGC 6572, Nebuloasa Fluturele M2-9, care este o stea simbiotică, și Barnard 68, un nor de praf întunecat.

Descoperirea celei de-a 13-a zodii[modificare | modificare sursă]

În urmă cu peste 60 de ani a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de-a 13-a zodii. Mai mulți astrologi din cadrul Uniunii Astrologice Internaționale au observat atent constelațiile străbătute de Soare în rotația în jurul Terrei și au demonstrat că Soarele traversa și constelația Ophiucus. Ophiucus este situată între constelațiile Scorpion și Săgetător, iar în opinia astrologilor, zodia ce poartă denumirea constelației ar trebui să urmeze imediat Scorpionului, fiind de fapt a 11-a din grupul zodiacal. Această idee nu a fost însă acceptată de majoritatea astrologilor. Aceia care au susținut-o s-au intitulat „astrologi moderni”. În 1995, ipoteza existenței zodiei a fost lansată din nou și a fost considerată drept scandaloasă, nefiind acceptată de specialiștii renumiți în domeniu. Părerile privind perioada zodiei Ophiucus, adică atunci când constelația este traversată de Soare și devine mai vizibilă pe cer, sunt împărțite chiar și printre „astrologii moderni”. Unii dintre ei susțin că Ophiucus strălucește mai puternic la începutul lui decembrie până la sfârșitul lunii, estimând că persoanele născute între 6 și 31 decembrie ar trebui să facă parte din această zodie. Ipoteza acceptată de cei mai mulți dintre ei a fost aceea că, zodia Ophiucus este cuprinsă între 29 noiembrie și 18 decembrie. Acest lucru ar face însă ca zodia Scorpionului să fie doar foarte scurtă, de 6 zile. Mai precis, prin acceptarea celei de a 13-a zodii, perioadele tuturor zodiilor s-ar modifica cu mult.

Această reorganizare a zodiacului este principalul motiv pentru care astrologii adepți ai teoriilor tradiționale au refuzat să accepte ipoteza celei de-a 13-a zodii. Ei au susținut că este imposibil ca numărul zodiilor să fie mai mare decât cel al lunilor anului și că o asemenea reorganizare a perioadelor ar da peste cap întreg sistemul zodiacal. Astrologii tradiționali preferă să se bazeze pe evidențele predecesorilor lor din timpuri străvechi, care au fixat grupul zodiacal de 12 semne, observând și „înregistrând” atent perioada în care fiecare dintre constelațiile traversate de Soare era mai vizibilă pe cer.

Având în vedere apariția acestei a 13-a zodii, intervine decalarea întregului grup zodiacal.

Noua delimitare a zodiilor se pare că este:

Berbec 19.04-13.05
Taur 14.05-19.06
Gemeni 20.06-20.07
Rac 21.07-09.08
Leu 10.08-15.09
Fecioară 16.09-30.10
Balanță 31.10-22.11
Scorpion 23.11-28.11
Ophiucus 29.11-17.12
Săgetător 18.12-18.01
Capricorn 19.01-15.02
Vărsător 16.02-11.03
Pești 12.03-18.04

- Notă: aceste constelații pot fi decalate câteva ore sau chiar zile depinzând de rotația aparenta a soarelui pe modelul geocentric.

Coordonate: Harta cerului 17h 00m 00s, +00° 00′ 00″