Structuralism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teorie lingvistică contemporană care susţine că limba este un sistem autonom, că alcătuieşte o structură în care diversele părţi se află în relaţii şi se condiţionează reciproc. Orientare teoretică şi metodologică în ştiinţele contemporane care studiază structura, funcţiile şi sistemele de relaţii ce caracterizează obiectele şi procesele.

