Literatura română modernă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiţionalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeţi - Eseişti Nuvelişti - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Toate articolele din serie

editează

În literatura română, modernismul a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind prefigurat de creatorii afiliaţi simbolismului şi naturalismului, între primii interesaţi de experienţa subiectivă şi de studiul psihologiei personajelor.

[modifică] Încadrare

Curentul include tendinţe foarte diverse, care-i dau o consistenţă eterogenă; naşterea modernismului coexistă cu „epigonii” romantismului târziu, cu simboliştii (încadraţi de unii critici laolaltă cu moderniştii), iar de-a lungul existenţei sale va avea parte de mai multe curente formate ca reacţii la estetica sa: tradiţionalismul, semănătorismul ş.a.

[modifică] Componente

Modernismul în literatura română a durat până la încheierea perioadei interbelice şi a cuprins tendinţe şi concepţii noi, între care: expresionismul (astfel de tendinţe pot fi recunoscute în scrierile de Lucian Blaga), ermetismul (Ion Barbu), experimentele avangardiste (dadaismul lui Tristan Tzara, suprarealismul) ş.a. Acestora se adaugă estetica urâtului, iniţiată de poetul Tudor Arghezi.

[modifică] Neomodernism şi postmodernism

După încheierea perioadei proletcultiste din anii cinzeci, regimul politic a dorit atragerea autorilor către un stil asemănător celui din anii interbelici; noi „modernişti” au construit ceea ce va fi mai târziu intitulat literatura neomodernă, o poetică fundamentată în jurul conceptelor-cheie (un reprezentant de seamă a ei este poetul Nichita Stănescu). În acelaşi timp, mulţi alţi creatori de literatură au preferat să se păstreze în zona experimentului, dând naştere unor scrieri incomode pentru regimul comunist de atunci (pentru o descriere mai amănunţită a grupurilor în care au activat aceşti autori, vezi literatura română postmodernă).