Emil Gârleanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emil Gârleanu
Emil Girleanu.jpg
Naștere 5 ianuarie 1878(1878-01-05)
Iași, România
Deces 2 iunie 1914 (36 de ani)
Câmpulung, România
Ocupație prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist
Naționalitate român
Activitatea literară
Specie literară poezie, nuvelă

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipa. Începe liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu. A fost sublocotenent în armata română dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878. Părinții locuiau în apropierea Copoului, în fața grădinii lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare priveliște de care scriitorul își va aminti. Copil ciudat, de o prea mare sensibilitate și concentrare, își îngrijorează mama prin îndelungile lui stări de visare. Se juca de-a soldații și citea cu nesaț "Povățuitorul copiilor", editat de Creangă.[necesită citare] După ani, când îl află printre cărți uitate, manualul e întreg, nemâzgălit.

Părinții, locotenent colonelul Emanoil Gârleanu, aparținând unei familii de răzeși din Bacău și mama, Pulheria Antipa, de origine greacă, se despart, lăsând copilul în grija unor mătuși din Iași, care i-au cultivat înclinarea spre duioșie și frumos.

Doi factori l-au îndrumat însă spre cariera armelor: influența tatălui, precum și faptul că locuind în aproprierea cazărmilor a avut deseori ocazia să vadă armele.

Publicistica literară[modificare | modificare sursă]

A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și colaborator la „Convorbiri critice”. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut, apoi devine discipol al lui Mihail Dragomirescu.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • A debutat cu volumul Bătrânii (1905), în care sunt evocați boieri de viță veche, patriarhali și visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat.
  • Cel mai cunoscut volum a lui Emil Gârleanu este Din lumea celor care nu cuvântă (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor.
  • Un alt volum, Nucul lui Odobac (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă: dispariția țărănimii patriarhale și a obiceiurilor tradiționale.

Alte opere[modificare | modificare sursă]

  • Cea dintâi durere, 1907
  • Odată!, 1907
  • Într-o zi de mai, 1908
  • 1877. Schițe din război, 1908
  • Punga, 1909
  • Trei vedenii 1910
  • Amintiri și schițe 1910
  • Visul lui Pillat, 1915
  • O lacrimă pe-o geană, 1915
  • Povești din țară, 1916
  • Culegătorul de rouă, 1919

Opere alese

  • Opere alese, îngrijite de I.Negoiescu, 1955, postum
  • Scrieri alese, îngrijite de T. Vârgolici, 1964, postum

Scenarist si regizor

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Emil Gârleanu