Literatura română realistă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
Realismul este curentul literar în care se susţine crezul că arta este chemată să reflecte realitatea obiectiv, veridic, fără să o înfrumuseţeze. Ca doctrină estetică şi modalitate artistică, realismul s-a născut ca o reacţie împotriva romantismului. În literatura română, creaţia de tip realist corespunde celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului XX (parţial).
Realismul literar românesc este inaugurat în proză şi dramaturgie de către scriitori paşoptişti (Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) şi postpaşoptişti (Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Haşdeu). Acest stil a fost adoptat şi folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George Călinescu şi Marin Preda.
 |
Acest articol despre literatură este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
