Literatura română naturalistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiţionalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeţi - Eseişti Nuvelişti - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Toate articolele din serie

editează

În literatura română, se poate vorbi de naturalism încă de la Ioan Slavici, în Moara cu Noroc, curentul definitivându-se prin semnalarea şi notarea senzaţiilor fizice şi fiziologice (transpiraţie, "inima care bate gata să-i sară din piept").

Naturalismul în literatura română va conduce la naşterea realismului.^{[necesită citare]}

Un alt scriitor român care a fost apropiat de estetica naturalismului este Ion Luca Caragiale. În nuvelele sale Păcat, În vreme de război, Grand Hotel Victoria Română sau O făclie de Paşte, Caragiale a folosit numeroase procedee naturaliste.

Alte influenţe naturaliste în literatura română întâlnim în operele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) - îndeosebi în nuvela Hagi-Tudose şi în cea a lui Liviu Rebreanu (1885-1944) - pasajele naturaliste din romanele Ion şi Răscoala.