Literatura română naturalistă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
În literatura română, se poate vorbi de naturalism încă de la Ioan Slavici, în Moara cu Noroc, curentul definitivându-se prin semnalarea şi notarea senzaţiilor fizice şi fiziologice (transpiraţie, "inima care bate gata să-i sară din piept").
Naturalismul în literatura română va conduce la naşterea realismului.[necesită citare]
Un alt scriitor român care a fost apropiat de estetica naturalismului este Ion Luca Caragiale. În nuvelele sale Păcat, În vreme de război, Grand Hotel Victoria Română sau O făclie de Paşte, Caragiale a folosit numeroase procedee naturaliste.
Alte influenţe naturaliste în literatura română întâlnim în operele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) - îndeosebi în nuvela Hagi-Tudose şi în cea a lui Liviu Rebreanu (1885-1944) - pasajele naturaliste din romanele Ion şi Răscoala.