Literatura română umanistă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
Literatura din Ţările Române consemnează manifestări ale umanismului decalate temporal faţă de apusul Europei.
Astfel, curentul se dezvoltă începând cu secolul al XVII-lea, atunci când apar primii cărturari cunoscători ai limbilor greacă, slavonă şi latină: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Udrişte Năsturel, stolnicul Constantin Cantacuzino. Prin lucrarile lor, cronicarii moldoveni contribuie la dezvoltarea istoriografiei, dar si a literaturii romane (Ion Neculce).
Imediat după apariţia tiparului, s-au înfiinţat centre de tipărire a cărţilor laice şi religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit şcoli sau biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu sau Dimitrie Cantemir.
Activitatea cronicarilor moldoveni şi munteni înscrie prima pagină în cultura română. În concepţia lor, istoria este purtătoarea unor valori educative şi de aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.
 |
Acest articol despre literatură este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
