Pitești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Piteşti)
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Municipiul Pitești. Pentru alte sensuri, vedeți Pitești (dezambiguizare).
Pitești
—  Municipiu  —
Centrul municipiului Pitești
Centrul municipiului Pitești
Stema Pitești
Stemă
Poreclă: Orașul lalelelor
Pitești se află în Romania
{{{alt}}}
Pitești
Localizarea orașului pe harta României
Pitești se află în Județul Argeș
{{{alt}}}
Pitești
Localizarea orașului pe harta județului Argeș
Coordonate: Coordonate: 44°51′38″N 24°52′4″E / 44.86056°N 24.86778°E / 44.86056; 24.8677844°51′38″N 24°52′4″E / 44.86056°N 24.86778°E / 44.86056; 24.86778

Țară  România
Județul Argeș

SIRUTA 13169
Prima atestare 1388

Guvernare
 - Primar Tudor Pendiuc (Partidul Social Democrat)

Suprafață
 - Municipiu 40,73  km²
 - Urbană 40,73 km²
Altitudine maximă 406 m.d.m.
Altitudine minimă 250 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Municipiu 155.383 locuitori
 - Densitate 4.163,6 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 168.458 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 11xxxx
Prefix telefonic +40 248
Plăcuțe de înmatriculare AG

Site: Primăria Municipiului Pitești

Pitești este reședința și cel mai mare oraș al județului Argeș din regiunea istorică Muntenia, România. Localitatea are statutul de municipiu și renumele de orașul lalelelor[3], aici fiind găzduit anual un important festival intitulat Simfonia Lalelelor. La recensământul din anul 2011, Pitești avea o populație de 155.383 de locuitori, fiind al treisprezecelea cel mai mare centru urban al României din punct de vedere demografic.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Timpuri străvechi[modificare | modificare sursă]

Piteștiul este una dintre cele mai vechi așezări umane din România. Urme ale existenței omului în această arie datează din paleolitic, fiind cel mai puternic centru al activității umane din paleoliticul inferior în Europa, principala verigă de legătură dintre Africa și Asia de sud-est, care erau, până nu demult, zone în care se cunoștea cultura de prund.[4] Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia tribul condus de Dromihetes (sec. IV-III î.e.n.) și-a avut rădăcinile în această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populație de pe malurile Argeșului) [5]. În perioada daco-romană, orașul a făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează și numeroasele fragmente de zidărie, ceramică și monede. Cel mai important monument din județ, datând din acea perioadă, este Castrul roman de la Albota care era o tabără militară fortificată construită pe granița estică a Daciei. În epoca medievală, Piteștiul desfășura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunăre, în special cu Imperiul Bizantin.

Istorie medievală și modernă[modificare | modificare sursă]

Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Pitești, alături de Câmpulung, Curtea de Argeș, Brăila și Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menționare a Piteștiului ca oraș apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduț. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov în care este semnalată existența curților domnești la Pitești. Hrisovul se încheia astfel: Și eu Moisi scriitor, care am scris în noile curți din orașul Pitești… [6].

Ea mai este confirmată, la 27 august 1582, atunci când se face referire la organizarea orășenească a comunității, condusă de un județ și de 12 pârgari. În oraș au avut proprietăți numeroși boieri și dregători, dintre aceștia cei mai de seamă au fost Goleștii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveștii, dar și doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) și Neagoe Basarab, acesta din urmă construind între 1512 și 1521 la Pitești curtea voievodală. Pe baza unei mărturii scrise, datând din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar și de cele 200 de case care adăposteau circa 1.000 de suflete. În anul 1656, sub domnia lui Constantin Șerban și a doamnei Bălașa, se construiește pe fundațiile unui vechi lăcaș, Biserica Domnească Sfântul Gheorghe. Aflată în inima orașului, biserica a fost prima compoziție supraetajată pe coloane de cărămidă din Țara Românească.

Pitești în anul 1793

Între 19 octombrie și 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Ștefan Cantacuzino, Piteștiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman și se întorcea spre Pomerania suedeză și era însoțit de numeroase trupe. În toată această perioadă, piteștenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiți să-i hrănească în condițiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz și furaje.

Până în 1746, Piteștiul, avea șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza orașul ca pe un târgușor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boierești și locuințele ispravnicilor de district. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter [7] s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a fost reconstruită, cu toate că în 1848 aceasta a mai fost distrusă de un incendiu.

Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraș erau 1.011 familii, circa 700 de case și aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numărul caselor de locuit la 773, ele fiind împărțite în 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însuma numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodării. La recensământul din 1859, Piteștiul avea 7.229 de locuitori și 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populația era formată din agricultori și liber-profesioniști (65%), meseriași (20%), comercianți (15%) și fabricanți (0,2%).

Etimologie[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Iorga consideră ca numele Pitești provine de la antroponimul „Pitul”, „Ca să se ajungă la Câmpulung, cine vrea să se coboare la satul Pitului, de unde Piteștii (cf. Pitulescu, Titu, Titești), care, fiind la răscruce, a devenit mai târziu târg si la urmă oraș, trebuie să încalece spinările de dealuri …” [8]
  • Aurelian Sacerdoteanu arăta că „în nume trebuie admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul Pit intrat în toponimie trebuie să fie foarte vechi, de vreme ce i s-a pierdut sensul. Adăugarea sufixului -ești arată de asemenea o perioadă străveche. Raritatea toponimului Pitești impune concluzia că nu provine prin fenomenul de roire a satelor”[9].
  • Iorgu Iordan arăta următoarele: „Pitea = pită, pâine, cu sufixul –ea[10].

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbări, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Stema orașului medieval, descoperită recent de un muzeograf de la Muzeul Pitești, avea reprezentată o cruce, care pare latină. Stema din perioada interbelică avea forma unui scut albastru și un turn medieval pe care se află un vultur ce ține în gheare steagul României. Turnul medieval simbolizează dinastia Basarabilor, cei cărora li se datorează organizarea Țării Românești. Vulturul este simbolul latinității, fiind întâlnit pe mai multe steme din România; acesta întruchipează curajul, puritatea, libertatea, hotărârea și puterea. Scutul albastru simbolizează cerul.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul Pitești este situat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în nord-vestul regiunii informale Muntenia. Orașul se află la confluența râului Argeș cu Râul Doamnei, în punctul de intersecție al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică.

Municipiul Pitești se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeș (sud), și de 356 m, în cartierul Trivale (vest). La nord-vest de terasa Trivale-Papucești se află cota de 373 m, iar la est de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găsește cota de 439 m (Pădurea Bogdăneasa). Suprafața municipiului Pitești este de 4.073 ha (calculată în anul 2003).

Orașul propriu-zis, așezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeș, are un topoclimat de vale, calm și moderat. Temperatura medie anuală variază între 9° și 10 °C, media lunii ianuarie fiind de -2,4 °C, iar cea a lunii iulie de +20,8 °C. Precipitațiile atmosferice depășesc media pe țară, oscilând între 680 și 700 mm anual.

În nordul orașului se termină și Autostrada A1 ce leagă Bucureștiul de Pitești și este, de asemenea, și centură ocolitoare a municipiului în partea de est a acestuia.

Distanțe față de orașe[modificare | modificare sursă]

Ilustrată poștală cu Biserica „Sfântul Nicolae” sau „Biserica cu ceas”

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Pitești

     Români (93.87%)

     Necunoscut (5.3%)

     Altă etnie (0.81%)




Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Pitești

     Ortodocși (93.26%)

     Necunoscută (5.21%)

     Altă religie (1.52%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Pitești se ridică la 155.383 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 168.458 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,88%). Pentru 5,31% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,26%). Pentru 5,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[11]

Evoluția demografică la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

Pitești este unul dintre cele mai industrializate orașe ale României, fiind centrul industriei de autoturisme din țară. Uzinele Automobile Dacia S.A. se află în orașul Mioveni, situat la doar 15 km de Pitești. Câteva întreprinderi de piese auto funcționează în aria urbană a Piteștiului: Dräxlmaier Group, Lear Corporation și Valeo. De asemenea, orașul reprezintă locul unde își desfășoară activitatea rafinăria de petrol Arpechim, parte a grupului Petrom. Rafinăria a fost înființată în perioada regimului comunist, având statutul de companie de stat, și a reprezentat de-a lungul timpului centrul mai multor controverse în ceea ce privește poluarea pe care o generează asupra aerului. În anul 2007, Ministerul Mediului și schimbărilor climatice a retras certificatul de funcționare a Arpechim-ului, însă Petrom a contestat decizia în instanță.[12] Este planificat ca rafinăria să își reducă gradual activitatea pe o perioadă de câțiva ani, iar în final să existe posibilitatea încheierii totale a activității acesteia.

Municipiul Pitești este înconjurat de dealuri, unde se găsesc suprafețe întinse pe care se cultivă viță de vie și pruni. „Țuica de Pitești” este produsă din culturile de prun din zonă. De asemenea, vinurile de Ștefănești (oraș situat în imediata vecinătate a Piteștiului) sunt printre cele mai cunoscute din România.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Cartierele Municipiului Pitești [13]

Pitesti Map.png
  1. Banat
  2. Calea București (Ceair)
  3. Calea Câmpulung
  4. Central
  5. Craiovei
  6. Găvana
  7. Negru Vodă (Nord)
  8. Prundu
  9. Războieni
  10. Mărășești
  11. Traian
  12. Trivale
  13. Tudor Vladimirescu

Consiliul local[modificare | modificare sursă]

Pentru mandatul 2008-2012, Consiliul Local Pitești este compus din 23 de consilieri, împărțiți astfel:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Social Democrat 14                            
  Partidul Democrat Liberal 6                            
  Partidul Național Liberal 3                            

Transport și telecomunicații[modificare | modificare sursă]

Pitești este nod feroviar cu stație de triaj în satul Golești din imediata vecinătate. Orașul are două gări: Gara de Sud (principală) și Gara de Nord.

Transportul public de persoane este bine dezvoltat în municipiul Pitești, diferitele cartiere și zone de interes ale orașului fiind legate între ele prin intermediul a 14 linii de autobuz:

Autobuz în municipiul Pitești circulând pe traseul 19: Alprom - Găvana
  • Linia A: Teatru - Carrefour
  • Linia 1: Tudor Vladimirescu - Novatex
  • Linia 2: Arpechim - Bascov
  • Linia 2B: Trivale - Arpechim
  • Linia 3B: Războieni - Arpechim
  • Linia 5: Trivale - Alprom
  • Linia 5B: Trivale - Găvana
  • Linia 7: Gheorghe Doja - Alprom
  • Linia 7B: Gheorghe Doja - Găvana
  • Linia 8: Trivale - Gara de Sud
  • Linia 13: Războieni - Alprom
  • Linia 13B: Războieni - Găvana
  • Linia 19: Alprom - Găvana

Mai există o linie nou înființată care încă nu are număr și care face legătura între Centru și Cimitirul „Sfântul Gheroghe”. Traseul liniei 2 de autobuz este cel mai lung din oraș, oprind în 25 de stații și având o durată medie de 40 de minute, însă la orele de vârf o călătorie pe această linie depășește 50 de minute.

Cultură și educație[modificare | modificare sursă]

Universități[modificare | modificare sursă]

Colegiul Național „I.C. Brătianu”
Colegiul de Artă „Dinu Lipatti”

Licee[modificare | modificare sursă]

  • Colegiul Național „I.C. Brătianu”
  • Colegiul Național „Alexandru Odobescu”
  • Colegiul Național „Zinca Golescu”
  • Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”
  • Colegiul de Artă „Dinu Lipatti”
  • Liceul Sanitar „Dr. Ion Cantacuzino”
  • Liceul Teoretic „Ion Barbu”
  • Colegiul Tehnic „Armand Călinescu”
  • Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu”
  • Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima”
  • Grupul Școlar „ASTRA”
  • Grupul Școlar de Construcții de Mașini „Dacia”
  • Grupul Școlar „Mihai Viteazu”
  • Grupul Școlar „Constantin Brâncuși”
  • Grupul Școlar de Construcții
  • Liceul cu Program Sportiv
  • Liceul de Teologie „Elim”

Festivaluri[modificare | modificare sursă]

  • Simfonia Lalelelor
  • Festivalul Național Studențesc de Modă „Culorile Toamnei”
  • Festivalul Fanfarelor

Sport[modificare | modificare sursă]

FC Argeș a fost cel mai important club de fotbal din oraș până la desfințarea acestuia din 2013. Clubul a avut un excelent centru pentru copii și juniori care a dat României mulți jucători importanți, cum ar fi Adrian Mutu, Nicolae Dică, Adrian Neaga, Dănuț Coman, aceștia numai în ultimii ani. Cel mai important jucător al argeșenilor a fost Nicolae Dobrin. În semn de admirație față de acesta stadionul echipei îi poartă numele. În prezent există o echipă de fotbal a primărie denumită FCM Argeș Pitești care evoluează în liga a III-a.

De asemenea, orașul mai are două echipe de baschet, BCA Pitești și BCMUS Pitești, dar și de o echipă de volei feminin, Argeș Volei Pitești. CSM Pitești dispune de o Piscină de înot Olimpică, iar în Cartierul Tudor Vladimirescu se mai găsește o piscină de înot în aer liber. Pe terenul de tenis din cartierul Bascov se desfășoară anual Turneul challenger feminin Pitești.

Turism[modificare | modificare sursă]

Lăcașe de cult[modificare | modificare sursă]

Poarta Eroilor din Pitești, monument istoric
  • Mănăstirea Trivale
  • Biserica „Sfântul Nicolae”
  • Catedrala Domnească „Sfântul Gheorghe” (Centru)
  • Biserica „Sfânta Vineri” („Cuvioasa Paraschiva”)
  • Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”
  • Biserica „Sfântul Haralambie (Mavrodolu)”
  • Biserica „Sfânta Treime”[14]
  • Biserica „Sfântul Ilie”
  • Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Trivale)
  • Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” (Găvana III)
  • Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” - biserica Garnizoanei Pitești (Trivale)
  • Biserica „Sfântul Ierarh Spiridon” (Prundu)
  • Biserica „Sfântul Mucenic Mina”
  • Biserica „Sfântul Pantelimon” (Spitalul Județean Argeș)
  • Biserica „Sfintele Mironosițe” (Găvana)
  • Biserica „Sfânta Mare Muceniță Filofteia” (Războieni)
  • Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (Nord)
  • Biserica „Sfântul Apostol Andrei” (Trivale)

Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

  • Galeria de Artă
  • Galeria de Arta Naivă
  • Grădina Zoologică - este situată în Pădurea Trivale și este întinsă pe o suprafață de 300 m2. Grădina Zoologică a fost inclusă într-un program de modernizare fără de care ar fi trebuit să fie închisă, deoarece țarcurile animalelor nu îndeplinesc standardele europene.[15]
  • Muzeul Județean Argeș[16] - situat în centrul orașului, în clădirea fostei Prefecturi Argeș, construită între 1898 și 1899. Dispune de numeroase colecții: arheologie (tezaure din epoca romană de la Rociu și Bălănești); istorie; numismatică; artă modernă și contemporană (picturi din secolele XIX și XX și grafică locală); științele naturii, dar și de o colecție de cărți formată din 18.000 de volume.
  • Teatrul Alexandru Davila
  • Fântâna Muzicală - este situată în Centrul Orașului. A fost terminată în anul 2008 și este cea mai importantă manifestare de la Pitești dedicată Zilei Europei. Fântâna arteziană din Pitești este unică în Europa de Est, are 1.000 de guri de apă, fixe și mobile, orgă de lumini; presiunea apei se mișcă în funcție de tonalitățile muzicii.
  • Fosta Cameră de Comerț și Industrie Argeș clădire ce adăpostește astăzi o parte a Liceului „Dinu Lipatti”, este situată în spatele cinematografului „București”.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Cetățeni de onoare[modificare | modificare sursă]

  • 1993:
    • Ilie Ilașcu;
    • Andrei Ivantoc;
    • Tudor Petrov Popa;
    • Alexandru Lesco;
    • Petre Godiac.
  • 1995:
    • Nicolae Dobrin
    • Ion Dumitru;
    • Ion Focșa;
    • Gheorghe Ghencea;
    • Ion Ignat.
  • 1996:
  • 1998:
    • Emil Constantinescu;
    • Scott Johnson;
    • Constantin Stroe;
    • Ruxandra Dragomir;
    • Larisa Lăcustă.
  • 1999:
    • Lucian Cristian Gava;
    • Crinu Raicu;
    • George Olteanu.
  • 2000:
    • Alexandru Puiu;
  • 2001:
    • Gheorghe Pacea;
    • Eugeniu Dumitrache;
    • Valeriu Nicolescu.
  • 2003:
    • Marius Gane);
    • Marian Popescu; campion mondial la aeromodelism
    • Vasile Ion Radu.
  • 2004:
    • Adrian Mutu;
    • Ion Barbu;
    • Leonte Ianovschi;
    • Petre Deac;
    • Nicolae Bănică.
  • 2005:
    • Ion Pantilie.
  • 2006:
    • Neacșu Cătălin Florin.
  • 2007:
    • Felicia Filip.
  • 2008:
    • Ion Dobrin;
    • Gică Pantilie;
    • Constantin Stana.
  • 2009:
    • Fracois Fourmont, directorul general al Dacia - Renault[18];
    • Constantin Nicolescu.
  • 2010:
    • Doina Anton;
    • Marian Oprea;
    • Ilie Bărbulescu.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Municipiul Pitești este înfrățit cu următoarele localități:

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Festivalul pitestean 'Simfonia Lalelelor', editia a XXXII-a | Pitesti | Ziare.com
  4. ^ Nania, I., Aria culturii de prund în România, în „Studii și comunicări”, Muzeul din Pitești, Pitești, 1968, pag. 17-19.
  5. ^ Istoria României, vol.I, Editura Academică, București, 1960, pag 23
  6. ^ Centrul Cultural Pitesti - RESEDINTA DOMNEASCA TEMPORARA DE LA PITESTI
  7. ^ http://www.cutremur.net/cutremurele-din-regiunea-vrancea/ Cutremurele din regiunea Vrancea
  8. ^ Nicolae Iorga, Istoria Românilor, III, 1937, pag 160
  9. ^ Aurelian Sacerdoteanu, Începuturile orașului Pitești, în „Studii și comunicări”, Pitești, 1971, pag 197-198
  10. ^ Iorgu Iordan - Dicționar onomastic românesc, 1963, pag 348
  11. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  12. ^ „Arpechim repornește”, în „România Liberă”, 13 iunie 2007
  13. ^ Cartierele municipiului Pitești conform primăriei locale Accesat pe 15 iunie 2010
  14. ^ Biserica Sfanta Treime din Pitesti - Schitul Bestelei, 11 iunie 2012, Parintele Horia Dumitrescu, CrestinOrtodox.ro, accesat la 16 august 2013
  15. ^ Investiții de 1,5 milioane de lei la Zoo - Piteșteanul 28 august 2007
  16. ^ Obiective Turistice
  17. ^ Crinu Olteanu A Devenit Membru Psd - Diverse
  18. ^ Directorul General Dacia, "cetățean de onoare" în Pitești (20 mai 2009). „"Directorul General Dacia, "cetățean de onoare" în Pitești" de Capital.ro. http://www.capital.ro/articol/directorul-general-dacia-cetatean-de-onoare-in-pitesti-119781.html. 
  19. ^ Primăria Municipiului Pitești > Municipiul Pitesti > Orașe înfrățite

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Athanasiu, Ioan Gh., Vasilescu, Ioan A., Anuarul orașului Pitesti, Curtea de Argeș si al județului Argeș, Tipografia Liga Poporului, Pitești, 1925.
  • Bobancu, Tatiana, Album religios. Bisericile din orașul Pitești, cu un mic istoric, Pitești, 1933.
  • Braniște, Marin I., Câteva știri despre scolile din orașul Pitesti înființate pe lângă biserici îninte de Regulamentul Organic, în: „Mitropolia Olteniei”, Craiova, 1965.
  • Căpitanu, Dumitru, Teatrul Alexandru Davila. Douăzeci de ani de activitate, Întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918”, București, 1969.
  • Chicoș, Stefan, Monografia stării meseriilor în Pitești, Tipografia Mihai Lazăr – Fiu, Pitesti, 1909.
  • Cristescu, Mihail, Nichitovici, George, Pitești. Mic îndreptar turistic, Editura Sport – Turism, București, 1969.
  • Deaconu, Gheorghe, Coman, Nicolina, Dezvoltarea meseriilor și industriei la Pitești în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, în: Argessis, Muzeul Județean Arges, Pitești, 1980.
  • Dicu, Paul I., Vechimea Piteștilor, în: Argeș, Anul XIII, Nr. 2, Suplimentul „Pitești 590”, Pitești, 1979.
  • Dinu, Ion M., Monografia Școlii Normale și a Liceului Alexandru Odobescu, Pitești, Tipografia Argeș, Pitesti, 1969.
  • Dumitrașcu, Gheorghe, Nica, Alexandru, Constantinescu, Romulus, Onofreiciuc, Traian, Pitești. 1966-1970, Înteprinderea Poligrafică Brașov, 1971.
  • Dumitrescu, Constantin, Răcilă, Emil, Din istoricul învățământului în orasul Pitesti până la jumătatea secolului al XIX-lea, în: Argessis, Muzeul Județean Argeș, Pitești, 1969.
  • Dumitru-Maican, Gheorghe, Plaiuri argeșene (Album de fotografi), 1982.
  • Franțescu, Gh. M., Câteva pagini din trecutul Școalei Primare Domnești azi Școala Primară de Băieți No.1 „Nicolae Simonide” din Pitești cu ocazia împlinirei a 103 ani de la înființare 1833-1936, Tipografia Artistică P. Mitu, Pitești, 1936.
  • Furtună, Vlad, Anuarul general al orasului Pitești și județului Argeș, Editura ziarului Presa, Pitești, 1936.
  • Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, Muzeul Național de Istorie, București, 1982.
  • Mavrodin, Teodor, Istoria Primăriei Pitești, Editura Pământul, Smeura, 1996.
  • Mavrodin, Teodor, Pitești. Mărturii documentare, 1388-1944, Direcția Generală a Arhivelor Statului din România, vol. I, București, 1998, 468 pag.
  • Orbișor, Ilie, 50 de ani de învățământ la Găvana, Pitești, ș.a.
  • Petrescu, Cecilia, Răcilă, Emil, Monografia Liceului Zinca Golescu, Pitești, Tipografia Argeș, Pitești, 1971.
  • Popa, Petre, Anghel, Florin, Deaconu, Gheorghe, Vasile, Gheorghe, Municipiul Pitești, pe noi coordonate, Pitești, 1969
  • Popa, Petre, Pitești – 600. Istorie, economie, cultură, urbanism. Memento, Ediția I, Pitești, 1983, 193 pag.
  • Popa, Petre (coord), Pitești 600. Memento, Pitești, 1983.
  • Popa, Petre (coord), Argeș - cartea eroilor, Pitești, 1984.
  • Popa, Petre, Voinescu, Silvestru, Dicu, Paul, Ghid de oraș, Editura Sport-Turism, București, 1985, 143 pag., schițe, hărți, 22 f.pl. în parte color.
  • Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Pitești - Pagini de istorie, Tipografia „Argeș”, Pitești, 1986, 33 p. il. (Muzeul Județean Argeș. Studii și comunicări).
  • Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Pitești – 600, în Studii și comunicări, pagini de istorie, 1986, XV, 392 f., multigr., mss.,
  • Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Istoria Municipiului Pitești, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1998, 360 pag., il., port., fac., h.,
  • Popa, Petre, Pitești 620. Istorie. Economie. Cultură. Urbanism. Memento, ediția a II-a, Pitești, 2008, 455 pag.
  • Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Pitești. Tradiție și contemporaneitate, Pitești, 2008, 264 pag.
  • Popescu, Silvia, Tărâmul tăcerii. Cimitirul Sfântul Gheorghe din Pitești, Editura Dosoftei, Iași, 2008.
  • Pungoci, Mircea, Istoria Simfoniei Lalelelor, Pitești, de la prima ediție până la a ediția a XXXI-a (1978-2008), Editura Pământul, Pitești, 2009, 160 pag., Album foto.
  • Rădulescu, Ioan Gr., Comerțul și industria în trecutul orașului Pitești, Tipografia Artistică Petrache Mitu, Pitești, 1938.
  • Sacerdoțeanu, Aurelian, Începuturile orașului Pitești, în: „Studii și Comunicări”, Muzeul Județean Argeș, Pitești, 1971.
  • Stănescu, Filip B., Monografia Liceului Industrial Textila din municipiul Pitești. 1882-1982, Tipografia Argeș, Pitești, 1982.
  • Todor, I., Richițeanu, A., Săraru, St., Drăghici, B., Contribuție la cunoașterea micromicetelor din Municipiul Pitești și împrejurimile sale, în: „Studii și comunicări”, vol. I, Muzeul Pitești, 1968.
  • Urițescu, Grigore, Schitul Trivalea din Pitești, Craiova, 1965.
  • Vasilescu, Mihail și Sevastița, Pitești, Anuarul…, Pitești, 1940.
  • Vlad, Nicolae, Popescu, Tudor, Monografia Liceului Nicolae Bălcescu din Pitesti, 1866-1966, Tipografia Argeș, Pitești, 1966, reeditare, Constantin Fulgeanu, Pitești, 1991.
  • Voinescu, Silvestru, Un secol de activitate corală în Pitești, Tipografia Argeș, Pitești, 1971.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pitești