Muzică rock
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Rock | |
|---|---|
| Origini stilistice: | Rock and roll (country, blues, R&B) |
| Origini culturale: | sfârşitul anilor 1940, SUA |
| Instrumente caracteristice: | chitară electrică, chitară bas, claviaturi, baterie |
| Popularitate | în întreaga lume |
| Genuri înrudite: | Alternative rock - Heavy metal - Punk |
| Subgenuri | |
| Art rock - Rock britanic - Rock creştin - Rock clasic - Desert rock - Detroit rock - Rock experimental - Garage rock - Glam rock - Glitter rock - Hard rock - Heartland rock - Rock instrumental - Jam rock - Jangle pop - Krautrock - Post-rock - Power pop - Rock progresiv - Protopunk - Rock psihedelic - Pub rock - Soft rock - Southern rock - Surf rock | |
Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi secolului XXI. Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice (varianta standard cu şase corzi şi chitara bas) şi bateria, însă în multe subgenuri se întâlnesc şi claviaturi (pian, orgă electronică, sintetizator) sau alte instrumente.
Cuprins |
[modifică] Istoricul genului
Îşi are rădăcinile în rock and roll-ul anilor '50. A apărut prima oară prin combinarea muzicii country cu blues. Ulterior s-au adăugat şi elemente de rhythm and blues. De la început au apărut subgenuri, însă începând cu anii '70 aceste subgenuri s-au înmulţit şi mai ales s-au diferenţiat foarte mult. Astfel au apărut genurile punk, heavy metal, alternative rock şi altele, care la rândul lor au dat naştere unor subgenuri.
[modifică] Rock and roll
Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-americani (Chuck Berry, Bo Diddley, Little Richard, Fats Domino). Imediat a apărut şi un val de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Bill Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la concerte publicul a devenit mixt.
[modifică] Invazia britanică
Cântecele artiştilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naştere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluţioneze muzica, prin formaţii ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones.
[modifică] Folk-rock
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk-rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band ş.a.
[modifică] Rock psihedelic şi progresiv
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacţie faţă de criza spirituală a societăţilor consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât şi ca mesaj, în acelaşi timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentaţia este mult mai bogată şi cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influenţă preferată de mulţi este Orientul, sub forma muzicii arăbeşti, indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanţi ar fi de amintit The Doors, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix, The Velvet Underground, parţial The Beach Boys (S.U.A.), Pink Floyd, The Rolling Stones, The Who, dar şi deja cunoscuţii The Beatles, aflaţi într-o a doua etapă de creaţie, desfăşurată după jumătatea anilor şaizeci (formaţiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formaţia The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic şi a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii şaptezeci.
Influenţa muzicii rock cunoaşte un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock.
La începutul anilor 1970, muzica rock psihedelic îşi schimbă treptat orientarea, fiind construită în jurul unui public tot mai specializat, dezvoltând un limbaj rafinat, depărtându-se de „populismul” şi iraţionalitatea muzicii psihedelice (adeseori alimentată de experienţele psihedelice – de unde şi numele – provocate de consumul de droguri). Se elaborează o muzică, intitulată rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înţeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puţin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfăşurările de acest fel din lumea muzicii de jazz). Se cuvin amintiţi ca promotori ai acestui stil: Genesis, Yes, King Crimson, Emerson, Lake and Palmer, Van der Graaf Generator, Renaissance (Marea Britanie), Amon Düül II, Can (Germania), Captain Beefheart, Frank Zappa şi The Mothers of Invention, Kansas (S.U.A.), Rush (Canada) şi mulţi alţii.
Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor şaptezeci şi va deschide drumul altor genuri muzicale, fie mai atractive pentru public (este cazul formaţiilor britanice Yes şi Genesis, care se îndreaptă către un sunet pop după anul 1982), fie reformulate la periferia contextului rock (jazz-rock, rock experimental ş.a.).
[modifică] Hard rock şi heavy metal
La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul. Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului, devenind o cultură individuală. Sunt de amintit Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions. În anii '80 şi va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, death metal, thrash metal.
[modifică] Punk rock
Punk rock-ul apare la finele anilor şaptezeci, ca un curent împotriva comercializării genului rock, dar şi ca replică faţă de muzica elaborată, adesea ermetică pentru publicul larg, a subgenului progresiv. Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols, Ramones, The Clash şi Patti Smith. În Marea Britanie, muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar şi astăzi, genul este asociat cu anarhismul.
[modifică] New Wave
Următorul val important din rock se numeşte new wave, care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk. Este reprezentat de formaţii ca The Police, The Pretenders, Duran Duran sau Depeche Mode.
[modifică] Muzica rock alternativ
În anii '80 apare termenul de "alternative rock" pentru a eticheta formaţiile care nu se încadrează în nici unul dintre genurile cunoscute de rock. Acest gen se va dezvolta mult în următoarele două decenii, când va da muzicii multe subgenuri, cum ar fi britpop, gothic rock, grunge, indie rock ş.a.
[modifică] Anii '90 - apariţia genurilor hibride
Începând cu anii '90, diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale, făcându-şi astfel apariţia multe genuri hibride.
[modifică] Subgenuri
- Acid punk
- Acid rock
- Acoustic rock
- Alternative metal
- Alternative rock
- Anatolian rock
- Arena rock
- Artcore
- Art rock
- Avant-garde metal
- Avant-rock
- Avant-progressive rock
- Baroque pop
- Muzică beat
- Bedroom Rock
- Black metal
- Blackened death metal
- Blues-rock
- Brazilian rock
- British Invasion
- Britpop
- Bubblegum pop
- Boogaloo
- Canterbury sound
- Cello rock
- Celtic metal
- Celtic rock
- Chimp rock
- Christcore
- Christian rock
- Christian metal
- Classic rock
- Classic metal
- Comedy rock
- Country rock
- Cowpunk
- Cuddlecore
- Dance-punk
- Dance-rock
- Dark metal
- Deathcore
- Deathgrind
- Death metal
- Death rock
- Detroit rock
- Doom metal
- Electro rock
- Emocore
- Emo powerpop
- Experimental rock
- Fastcore
- Folkcore
- Folk-rock
- Folk metal
- Forest metal
- Funkcore
- Funk rock
- Funk metal
- Gamecore
- Garage rock
- German rock
- Glam metal
- Glam rock
- Goregrind
- Gothic metal
- Gothic rock
- Grindcore
- Groove metal
- Group Sounds
- Grunge
- Hatecore
- Hard rock
- Hardcore punk
- Heartland rock
- Heavy metal
- Hip Hop
- Horror Punk
- Indie rock
- Industrial rock
- Industrial metal
- Instrumental rock
- Iranian rock
- Japanese rock
- J-ska
- Jam rock
- Jangle pop
- Kaizerrock
- Kozmigroov
- Krautrock
- Latin rock
- Lovers rock
- Manila sound
- Math metal
- Math Rock
- Metalcore
- Mod rock
- Moshcore
- Mesh
- Nerdcore
- Neo-classical metal
- Neo-prog
- New wave
- New Wave of British Heavy Metal
- Noise
- Nu metal
- Ostrock
- Piano rock
- Pinoy rock
- Pop rock
- Post punk
- Post-hardcore
- Post-grunge
- Post-metal
- Post-rock
- Power pop
- Power metal
- Power violence
- Progressive metal
- Progressive rock
- Psychedelic rock
- Psychobilly
- Punk rock
- Punkabilly
- Punta rock
- Queercore
- Rockabilly
- Rock en Español
- Rock in Opposition
- Rock Opera
- Rockoson
- Rocksteady
- Raga rock
- Rapcore
- Reggae rock
- Sadcore
- Samba-rock
- Screamo
- Shoegazing
- Shock rock
- Shred metal
- Ska punk
- Ska rock
- Skate punk
- Skate rock
- Sleaze rock
- Sludge metal
- Soft rock
- Southern rock
- Space rock
- Speed metal
- Speedrock
- Stoner metal
- Stoner rock
- Sunshine pop
- Surf rock
- Swamp rock
- Symphonic metal
- Symphonic rock
- Synth rock
- Tanzz-Metal
- Thrash metal
- Thrashcore
- Trash rock
- Trip rock
- Twee pop
- Viking metal
- Wagnerian rock
- Wizard rock
- Yacht rock
- Zeuhl
[modifică] Bibliografie
- Caraman Fotea, Daniela şi Cristian Nicolau (1999). Dicţionar rock, pop, folk, Editura Humanitas, Bucureşti. ISBN 973-28-0910-8
[modifică] Vezi şi
|
||||||||

