Comuna Mihăești, Argeș

Mihăești
—  Comună  —
45.06 N 25.00 E
Țară	România
Județ	Argeș
SIRUTA
Localități componente	Drăghici, Furnicoși, Mihăești, Rudeni, Valea Bradului, Valea Popii, Văcarea
Guvernare
- Primar	Gheorghe Matei (PSD)
Suprafață
- Total	34  km²
Populație (2007)
- Total	5,772 locuitori

Mihăești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România.

Comuna Mihăești este așezată de-a lungul albiei Râului Târgului, pe șoseaua ce duce spre Câmpulung Muscel, într-o zonă colinară, pe o suprafață de 34 km pătrați, cu o populație de 5772 persoane, însumând 2240 gospodării. Cele șapte sate: Mihăești, Drăghici, Valea Popii, Văcarea, Furnicoși, Valea Bradului și Rudeni beneficiază de șase scoli și cinci cămine culturale. Drumul spre Mihăiesti te poartă spre o altă dimensiune a timpului și te întâmpină cu sfinte troițe ridicate la margine de șosea, pe partea dreaptă cu precădere, noi paraclise sfințite, locuri de popas și de reculegere. Simboluri ale ospitalității creștine așternute în veșnicie, lângă care călătorul de prin alte locuri se poate opri o clipă să guste în liniște din apa vie, dătătoare de energii sufletești. În localitate ne întâmpină Parcul dendrologic, amenajare peisagistică de excepție, operă a ilustrului inițiator de rezervații naturale naționale, inginer Iuliu Moldovan, al cărui bust este amplasat în zona centrală a parcului. Lucrările de amenajare au început în perioada 1895-1901, iar în 1935 s-a creat partea dendrologică, de partea peisagistică ocupându-se arhitectul Rech Brun. Parcul are 65 hectare, suprafață în care vegetează specii arbustive și arboricole de mare valoare științifică. O legendă vie, cu oameni ce au fost, care și-au consacrat viața unor idei care să dăinuie și să nu fie acoperite de uitare. Iuliu Moldovan – întemeietorul acestui monumental parc, a devenit arhetip, model demn pentru urmași, iar sufletul său călătorește și azi prin spațiile acestui paradis pământesc din Mihăieștii de Argeș. Acest inginer silvic a știut că singura valoare din aceste locuri este omul, cu calitățile și cu păcatele sale, și că merită să-ți pui viața în slujba lui. Călător prin această frumoasă localitate a fost și poetul Nicolae Labiș, care în timpul războiului, refugiat împreună cu familia, și-a petrecut o minunată vreme a copilăriei în satul Văcarea. Spiritul său poetic s-a îmbogățit și cu darurile acestui sfânt pământ și, neîndoielnic, cu zestrea pe care învățătorul satului i-a dăruit-o cu generozitate. Mai târziu, în Scrisoare mamei, la Mălini, cu ocazia luminatelor sărbători ale Crăciunului, exista, poate, și o picătură de amintire a satului argeșean: „Cred că pe masă vinul m-așteaptă-n adormire/E vinul roș, din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,/În vremurile-acelea săpate-n amintire,/C-o mamă grijulie și-un băiețel bălai”. Un alt nume de prestigiu al poeziei românești pe care l-a dat țării acest loc este Otilia Nicolescu. Născută în satul Drăghici, poeta și-a petrecut copilăria pe aceste minunate plaiuri, de care nu s-a dezmințit niciodată. Foarte multe din poemele sale le-a scris la casa natală, unde venea vara, împreună cu scriitori de prestigiu ai literaturii naționale, între care Romul Munteanu, Dana Dumitriu, Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei și multi alții. Intelectualii satului își amintesc și acum cu bucurie de serile literare de la casa poetei de peste râu, de discuțiile interminabile despre cultura și poezia română.