Slobozia, Argeș

Slobozia
—  Comună  —
Țară	România
Județ	Argeș
Localități componente	Nigrișoara, Slobozia
Guvernare
- Primar	Petre Funie (PSD, ales 2008)
Populație (2002)
- Total	5.124 locuitori

Slobozia este o localitate în județul Argeș, Muntenia, România.

În Slobozia funcționează Școala Generală nr. 1 cu clasele I-VIII. Ziua localității se sărbătorește pe 21 mai.

Note

Localitatea Slobozia din județul Argeș se prezintă sub actuala formă încă de la ultima împărțire administrativ–teritorială a țării noastre ce s-a realizat în anul 1968. În componența ei intră satele Slobozia și Negrișoara.

Până  în   anul  1950 , satul  Negrișoara  nu  constituia  o  așezare  aparte,  el  fiind  integrat  satului  Slobozia, comuna  Slobozia , care  făcea  parte  din  județul  Argeș,  plasa  Dâmbovnic.
Între  anii  1950  și  1968 , comuna  Slobozia  cuprindea  următoarele  sate : Slobozia de  Jos , Slobozia  de  Sus  și  Negrișoara . Ea  făcea  parte  din  raionul  Găești , regiunea  Argeș.  Satele  Slobozia  de  Jos  și  Slobozia  de  Sus  de  atunci  formează  satul  Slobozia  de  astăzi.  Cele  două  sate  erau  despărțite  de  râul  Dâmbovnic ,  în  partea  de  nord-est  găsindu-se  satul  Slobozia  de Sus ,  iar  în  sud-vest , Slobozia  de  Jos.

Comuna Slobozia apare pentru prima dată sub această denumire în harta rusă (1828-1832) . Actul său de naștere este mult mai vechi , el datând din vremea domnitorului Țării Românești , Constantin Brâncoveanu ( 1688-1714 ).

        Până  la  domnitorul  Constantin  Brâncoveanu  această  așezare  era  cunoscută  sub  numele  de  Neagra . În  afară  de  Neagra , în  imediata  vecinătate ,  mai  erau  și  alte  grupuri  de  locuințe care  aveau  diferite  denumiri   și  care  erau  împrăștiate  pe  toată  suprafața  administrativă  a  actualei  comunități.  Acestea  purtau  numele  de : Geru ,  Ciocănești , Țigănușa , etc. În  timp, acestea  s-au  comasat ,  formând  actuala  așezare  ce  are  o  suprafață  a  teritoriului  administrativ  de  aproximativ  62,3 km  pătrați.

Comuna Slobozia face parte din punct de vedere administrativ-teritorial din județul Argeș , județ situat în partea central-nordică a Câmpiei Române, fiind situată în extremitatea sud-estică a județului. Localitatea aflată în studiu se găsește situată destul de aproape de meridianul de 25 grade longitudine estică , ce taie țara noastră aproximativ pe jumătate. Din punct de vedere matematic , comuna Slobozia este încadrată în următoarele coordonate : meridianele de 25 grade , 10 minute , 30 secunde și 25 grade , 18 minute, 30 secunde longitudine estică și paralelele de 44 grade , 28 minute , 30 secunde și 44 grade , 34 minute , 30 secunde latitudine nordică .

        În  cadrul  unității  fizico-geografice , teritoriul  comunei  face  parte  din  Câmpia  Găvanu  Burdea , câmpie  cu  un  relief  ușor  vălurit , străbătută  de  apele  domoale  ale  Dâmbovnicului  și  ale  afluenților  acestuia : Glavaciocul , Negrișoara , Jirnovul  Mare , etc. Vatra  satului  Slobozia  se  află  de  o  parte  și  de  alta  a  Dâmbovnicului , iar  a  satului  Negrișoara ,  pe  partea  dreaptă  a  pârâului  Negrișoara , afluent  al  râului  Dâmbovnic.

Hipsometric , cea mai mare parte a teritoriului studiat se află situat între izohipsele de 155 m și 170 m. O mică parte din suprafața comunei se află situată la altitudini sub 155 m sau peste 170 m. Cote sub 155m se întâlnesc în luncile Dâmbovnicului și Negrișorii , în estul comunei , iar peste 170 m , în nord și vest . Așezarea comunei în zona de câmpie se răsfrânge și asupra celorlalți factori fizico-geografici. Ca urmare , climatul este temperat continental , cu veri călduroase , exprimat prin următorii parametri termici : valori medii anuale de 10-11 grade C , aprox. 23 grade C – temperatura medie a verii și - 4 grade C - temperatura medie a iernii. În această zonă are loc convergența maselor de aer care vin din nord-estul țării cu cele din sud-vest. Condițiile climatice au fost propice desfășurării unor intense activități umane , încă din secolele trecute. Din punct de vedere pedologic , comuna este așezată în zona solurilor argiloiluviale podzolite pseudogleizate și pseudogleice , brun-roșcate , soluri gleice și amfigleice , frecvent podzolite . Astăzi , locul codrilor de altădată este luat de terenurile arabile , localitatea găsindu-se situată în zona de silvostepă. Convergența tuturor componentelor de ordin fizico și economico-geografic din această zonă schițează și mai mult pitoreasca așezare a comunei Slobozia , aflată în plină zonă de câmpie.

    Până  în  secolul  al  XIX-lea  pe  raza  comunei  trecea  un  drum  numit  ,, al  Basarabilor “ , ce  a  fost  desființat  pe  la  1884.  Din  acesta  pornea   un  alt  drum  spre  Mânăstirea  Glavacioc ,  ce  a  fost  curte   domnească   și  loc  de  popas  pentru  caii  domnești  în  trecut ,  fiind  parte  componentă  a  localității  vecine , Ștefan  cel  Mare.  Din  drumul  ,,Basarabilor “  se  mai  păstrează  și  astăzi  o  porțiune  numită  ,, drumul  vacilor “.
    Astăzi ,  pe  teritoriul  localității  trec  două  șosele  de  importanță  strategică  pentru  aceasta :  Pitești  -  Videle  -  Alexandria  ( DJ  659 ) , modernizat  în  totalitate , și  Găești – Giurgiu , modernizat  doar  parțial .
         Distanța  dintre  Slobozia  și  Pitești ( reședința  județului  Argeș ) este  de  aproximativ  50 Km, iar  cel  mai  apropiat  oraș   este  Găești ,  la   aproximativ   25 – 30  Km ,  din  județul  vecin  în  partea  estică , Dâmbovița .  Acest  oraș  atrage  un  număr  important  de  muncitori  din  localitatea  aflată  în  studiu ,  fiind  un  centru  industrial  recunoscut  în  țară  și  peste  hotare  pentru  industria  constructoare  de  mașini    (frigidere, aragaze, mașini de spălat , aspiratoare) , ce  se  produc  în  cadrul  renumitelor  uzine  ,, Arctic “.

Cea mai apropiată stație feroviară ( gară ) se află la 25 – 30 Km , tot în orașul Găești . Satul Negrișoara se află situat la o distanță de aproximativ 2 – 3 Km față de satul de reședință al comunei , iar faptul că este mult mai nou se observă foarte clar din planul așezării .

 Legăturile  între  aceste  două  sate  se   realizează  prin  intermediul  unei  șosele  care  a  fost modernizată  în  ultimii   ani .
     Comuna   Slobozia   se   învecinează   cu   localități   aparținând   a   trei   județe . Astfel ,  în  partea   de  nord-vest  se  învecinează  cu  localitatea  Mozăceni  ,  la  vest  cu  Izvoru , la  sud-vest  cu  Popești   și  la  est  cu  Ștefan  cel  Mare ,  toate  acestea  din  județul  Argeș , iar  la  nord-est  cu  Vișina  și  Șelaru , județul  Dâmbovița  și  la  sud   cu  localitatea  Tătărăștii  de  Sus ,  din   județul   Teleorman . Amplasată  în  plină  zonă  de  câmpie , comuna  Slobozia , își  desfășoară  teritoriul  în  cadrul  Câmpiei  Găvanu  Burdea ,  parte  componentă  a  Câmpiei  Române . Structura  sa  geologică ,  amintită   se  reflectă  din  plin  în  aspectul  reliefului , fiind  exprimată  prin  aspecte  tabulare ,  cu  interfluvii  lungi  și  relativ  înguste , având  un  număr  relativ  redus  de  terase ,  dispus  pe  roci  sedimentare  în  care  orizonturile  de  suprafață  sunt  alcătuite  din  depozite  loessoide.

 Densitatea  fragmentării  este  dată  de  numărul  de  râuri  și  torenți  care  brăzdează  teritoriul  localității , iar  pentru  determinarea  valorilor  acesteia  s-a  folosit  metoda  pătratelor  module  în  care  s-au  înscris  valorile  absolute  ale  densității  pe  kilometrul  pătrat ,  grupându-se  prin  sistemul  de  hașuri ,  diferitele  categorii  de  valori  ale  densității  fragmentării  reliefului . Aceste  valori  sunt  grupate  pe  categorii  de  mărimi  astfel  alese, încât  să  scoată  în  evidență  terenurile  agricole  greu  practicabile  datorită  fragmentării  intense ,  terenuri  cu  fragmentare  medie  mare  sau  medie  mică , și  terenuri  cu  fragmentare  foarte  redusă, pe  care  se  pot  desfășura  lucrări  agricole  mecanizate  cu randament  maxim . 

Datorită densității reduse a văilor, valorile adâncimii fragmentării reliefului au tendința de creștere , mai ales către zonele de confluență . Valorile acesteia în aceste zone oscilează între 0 și 10 m / Kmp . Importanța practică a studierii adâncimii fragmentării reliefului este dată de dispunerea terenurilor de cultură fie în lunci , fie pe câmpuri . Pantele au în general valori reduse , predominând terenurile cu suprafețe netede , ușor înclinate , caracteristice pentru interfluvii și lunci. Terenurile înclinate au o extensiune în general redusă , corespunzând versanților văilor Dâmbovnicului și Negrișorii. Analiza pantelor are o importanță deosebită în stabilirea principalelor moduri de folosință a terenurilor agricole , ca urmare a limitelor ce există în cadrul lucrărilor mecanizate . Hipsometria teritoriului comunei aflate în studiu este redată prin curbele de nivel de 155 și 165 m . Din dispunerea acestora se poate observa că cea mai mare parte a comunei se află situată la o altitudine de peste 155 m. Cele mai joase zone sunt dispuse pe văile Dâmbovnicului , Negrișoarei și Jirnovului Mare , iar cele mai înalte sunt întâlnite sunt dispuse în vestul și nordul comunei , având valori de 175,1 m , respectiv 174,7 m .

COMPONENȚA ȘI STRUCTURA VEGETAȚIEI DIN ZONĂ

     Prin  însăși  poziția  sa  cu  caracter  de  tranziție  între  pădure  și  stepă ,  zona  de  silvostepă ,  în  care  se  încadrează  și  localitatea  aflată  în  studiu  cuprinde , atât  arbori  din  primele etaje forestiere , cât  și  specii  stepice .
a)  -  dintre  arbori  amintim :  stejarul  pedunculat ,  stejarul  brumăriu , cerul , gârnița , frasinul , jugastrul , ulmul , carpenul , etc .
b)  -  etajul  arbuștilor  este  reprezentat  prin : păducel , sânger ,  corn , mărul  pădureț , părul  pădureț , gheorghinarul , măceșul , porumbarul , etc.
c)  -  vegetației  ierboase  îi  sunt  caracteristice  specii  xerofile  cum  ar  fi :    gramineele  (firuța ,  păiușul , colilia , pelinul , negara , spinul  vântului ) , mohorul , trifoiul , pirul  gras , laptele  cucului , etc.

Se întâlnesc și plante care în zona studiată sunt mai rare , cum ar fi : măzărichea ( vicia cracca ) și oreșnița ( lathirus tuberosus ).

COMPONENȚA ȘI STRUCTURA FAUNEI DIN ZONĂ

    Contrastele  mari  din  punct  de  vedere  climatic  dintre  iarnă  și  vară , ariditatea  accentuată , lipsa  de  adăpost  și  vegetația  mai  puțin  bogată  sunt  elemente  care  contribuie  la  restrângerea  faunei . Ca  urmare ,  în  arealul  aflat  în  discuție , posibilitățile  cele  mai  bune  de  dezvoltare  dintre  mamifere ,  le  au  rozătoarele . Dintre  acestea  amintim:  hârciogul , popândăul , șoarecii  de  câmp  și  iepurele  de  câmp .
  Alte  animale  care  sunt  prezente  în  teritoriul  respectiv  și-l  populează  mai  sunt :   dihorul , vulpea  și  viezurele . În  păduri  se   pot  întâlni  din  ce  în  ce  mai  multe  căprioare,  care  s-au  aclimatizat  perfect  în  această  zonă .  Acest  lucru  îl  deducem  și  din  faptul  că  s-au  înmulțit  foarte  mult  în  ultimii  ani .  De  asemenea ,  din  loc  în  loc  pot  fi  văzuți  și  porcii  mistreți , care  populează  pădurile , iar  primăvara  se  pot  zări  în  număr  considerabil  în  lanurile  de  porumb  din  apropiere.

Dintre păsările existente în zonă amintim : prepelița , ciocârlia de câmp , pajura de stepă , vrăbiile , ciorile , potârnichea , graurul , iar în păduri este întâlnit fazanul . Dropia ( Otis tarda ) , care până acum câteva decenii era răspândită prin lanurile de grâu , a dispărut cu desăvârșire. Printre alte specii care au dispărut se numără și rațele sălbatice cărora li se adaugă berzele , care se reduc vizibil , de la an la an. Guguștiucii ( streptopelia decoacta ) au apărut în această zonă cu aproximativ cinci - șase decenii în urmă , înmulțindu-se rapid , în momentul actual fiind cele mai numeroase păsări care populează zona .

      În  apele  Dâmbovnicului  și-au  reluat  ciclul  de  viață , după  aproximativ  trei  decenii  de  întrerupere  în  urma  intensei  poluări  ce  s-a  realizat  de  către  combinatul  Arpechim  din  Pitești , câteva  specii  de  pești  dintre  care  putem  enumera :  cleanul , crapul ,  roșioara.

DATE DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

Localitatea Slobozia este situată în partea de est a Câmpiei Găvanu – Burdea , zonă în care urmele vieții materiale au vechi rădăcini în istoria poporului român. Acoperită de păduri , străbătută de valea Dâmbovnicului , câmpia a oferit de-a lungul timpului prilej pentru dezvoltarea așezărilor umane. Așa cum se arată într-o veche monografie istorică a localității , apariția și dezvoltarea așezărilor omenești a fost facilitată și de existența sursei de apă , a peștelui , a vânatului pădurilor ,a pășunilor întinse și a ogoarelor mănoase. În același timp, cadrul natural îi ferea pe locuitori de privirile dușmanilor sau îi ocrotea , oferindu-le loc de refugiu în timpul incursiunilor sau invaziilor armate făcute de unele popoare , mai ales de turci .

Încă din perioada neoliticului este cunoscută în această zonă cultura materială numită ,,Cultura Gumelnița“, cu o largă răspândire în Câmpia Română. Geto – dacii au populat intens această câmpie , lucru ce este argumentat de izvoarele istorice , aici constituindu-se una dintre cele mai importante uniuni de triburi , condusă de Dromichete . Săpăturile arheologice au scos la iveală o mare cetate dacică în Câmpia Română la Popești de Argeș , la o distanță de aproximativ 8 Km de localitatea aflată în studiu. Cetatea s-a numit Argedava și a fost , cel mai probabil , una dintre reședințele regelui dac Burebista .

În cadrul teritoriului aflat în studiu nu s-au făcut descoperiri arheologice , dar ținând cont de descoperirile făcute pe teritoriul comunei vecine și de evenimentele istorice , putem considera că , valea Dâmbovnicului a constituit un loc prielnic întemeierii și dezvoltării așezărilor omenești timpurii , căutând să reziste , asemeni poporului român , tuturor intemperiilor , mergând cu fruntea sus prin istorie. Comuna Slobozia apare pentru prima dată sub această denumire în harta rusă , întocmită între anii 1828 – 1832. Actul său oficial de naștere datează însă din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu , care a domnit între anii 1688 – 1714. Această presupunere se bazează pe următoarele argumente : a) o lungă perioadă de timp această așezare a fost cunoscută sub denumirea de ,,Slobozia Brâncoveanu”, pentru a fi deosebită de o altă așezare ce se află la aproximativ 15 Km sud-vest și poartă numele de Slobozia Trăznitu.

b) pe raza comunei există un dig foarte mare ( aproximativ 1 Km lungime , 10 m înălțime și 8 m lățime ) , care unește cele două coline , din stânga și din dreapta râului Dâmbovnic , fiind cunoscut și astăzi sub denumirea de ,, Digul Brâncoveanu“. Acesta a fost construit pentru a putea fi amenajată o moară pe apă la extremitatea răsăriteană , pe unde curge apa râului și pentru a apăra vatra satului de eventualele viituri ale râului . Se presupune că , numai un domnitor gospodar cum a fost Constantin Brâncoveanu putea să clădească așa ceva , antrenând în această activitate , un numări impresionant de brațe de muncă .

Înainte de Brâncoveanu , așezarea purta numele de ,, Neagra “. Atunci , locuințele erau împrăștiate în grupuri mici pe întreaga moșie a comunei și erau denumita astfel : Geru ( pe valea Găvenii ), Nigrișoara ( pe valea Negrișorii ), Ciocănești , Țigănușa și altele . Aceste așetări erau locuite de moșneni , care s-au vândut cu loturi lui Brâncoveanu la 1688 , fiind scutiți de bir și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune și de suprafețele mari pentru pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți din diverse regiuni ale țării , mulți dintre ei ca păstori . Cei mai mulți păstori însă , au venit în timpul domnitorului Știrbei Vodă ( 1849 – 1856 ), printre aceștia numărându-se ,, oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,,, jienii “, ce au venit de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar ,, ungurenii “ sunt păstori , proveniți de prin părțile Sibiului.

În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu , acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moștenise acest domeniu. Familia Sturdza a păstrat această moștenire până în anul 1948 , când au fost naționalizate principalele mijloace de producție abuziv , de către statul comunist . De atunci , principalele clădiri au fost transformate în școli , sediul C.A.P. , grădinițe , etc. Din viața socială a comunei mai putem aminti evenimente ca răscoala clăcașilor din anul 1899 , atunci restabilindu-se ordinea cu ajutorul unui regiment de moldoveni , condus de colonelul Tarnovski și războaiele de la 1877, 1913, 1916 – 1918 și 1940 – 1945 . Satul Negrișoara de pe raza comunei aflate în studiu , are o istorie strâns legată de cea a Sloboziei . La 1688 este cunoscută ca un ,,cadalâc“ al satului ,,Neagra”, ce-și vindea hotarul și părți din sat domnitorului Brâncoveanu , acesta slobozindu-i pe locuitori de bir mărunt , miere , ceară și fân .

MORFOSTRUCTURA SATULUI

Vatra satului este elementul care reflectă în modul cel mai fidel funcția economică a teritoriului rural studiat , numărul și nivelul cultural al locuitorilor , istoria populării și a utilizării spațiului geografic , prin specificul fizionomiei sale.

Elementele care sunt analizate în cadrul fizionomiei sunt : forma , structura și textura. Satul Slobozia are o formă poligonală , pe când Negrișoara are una rectangulară , acest lucru datorându-se faptului că , celui din urmă , fiind mult mai mic , i s-au putut aduce modificări , ajungându-se în final la forma de astăzi , iar celălalt , are dimensiuni mult mai mari , este mult mai vechi și are o densitate a populației mult mai mare . O altă explicație ar fi pentru satul Slobozia că , cea mai mare parte a locuitorilor săi provine din diferite regiuni geografice ale țării , iar în momentul instalării lor pe aceste meleaguri nu au respectat o anumită ordine , împrejmuindu-și terenul din preajma locuinței sale în funcție de necesități și de influența pe care o avea în rândul comunității . Cei care s-au așezat pe aceste meleaguri mai târziu , au fost nevoiți să respecte tradițiile și obiceiurile locului.

Satele comunei Slobozia , ca dealtfel toate satele situate în zonele de câmpie , sunt unele de tip adunat , gospodăriile găsindu-se dispuse de-a lungul rețelei de drumuri în mod grupat . Cea mai mare paret a moșiei se găsește situată în afara vetrei satului , adică la câmp.

     În  ceea  ce  privește  textura ,  este  lesne  de  înțeles  că  și  la  acest  capitol ,  cele  două  sate  sunt  total  diferite .  Astfel ,  satul  Slobozia  are  o  textură  neordonată ,  pe  când  Negrișoara  are  una  ordonată ,  cel  din  urmă  asemănându-se  foarte  bine  din  punctul  de  vedere  al  acestor  aspecte ,  cu  satul  vecin ,  Ștefan  cel   Mare.

BIBLIOGRAFIE

1. Anuarul meteorologic al I.N. M.H. București, 1970;

2. Atlasul climatologic al României;

3. Biroul statistic al judetului Argeș- comuna Slobozia;

4. Date hidrologice de la stația Slobozia;

5. Enciclopedia Geografică a României,( 1980 ), Editura Științifică și Enciclopedică, București;

6. Geografia României, vol.5, ( 1997 ), Editura Academiei Române, București;

7. Monografia geografică a comunei Slobozia, ( 1977 ), Nițu Alexandru;

8. Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș, ( 1999), Zărnoianu Viorel-Liviu;

9. Studiul geografic al comunei Slobozia, județul Argeș, ( 2004 ), Zărnoianu Viorel-Liviu.