Armata Română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Forțele Armate Române
Statul Major General.jpg 1 1 SMG steag.jpg
Stema și steagul
Fondată 1860
Forma actuală 11 aprilie 2000
Categorii de arme Stema Statului Major al Fortelor Terestre.jpg Forțele Terestre
COA-Romanian Naval Forces.svg Forțele Navale
Stema Statului Major al Fortelor Aeriene.jpg Forțele Aeriene
Sediul București
Conducere
Comandantul Suprem al Armatei Traian Băsescu
Ministrul Apărării Naționale Mircea Dușa
Șeful Statului Major General General-maior Ștefan Dănilă
Resurse umane
Vârsta de recrutare 18 ani
Serviciu militar obligatoriu Nu
Disponibili pentru
serviciul militar
5.061.984 bărbați, vârsta 15–49 2005 est.[2],
4.975.427 femei, vârsta 15–49 (2005 est.[2])
Apți pentru
serviciul militar
3.932.579 bărbați, vârsta 15–49 (2005 est.[2]),
4.076.288 femei, vârsta 15–49
Număr anual de persoane care
împlinesc vârsta necesară
172.093 males (2005 est.[2]),
165.547 femei (2005 est.[2])
Personal activ 90.000 (locul 47)
Personal în rezervă 104.000
Personal desfășurat 1.982 (total)[1]

Afganistan Afganistan - 1.815

Cheltuieli
Buget €2.21 miliarde.[3]
Procent din PIB 2.05%.[3]
Industrie
Furnizori interni ROMARM
Romtehnica
Industria Aeronautică Română
Furnizori externi Actuali:
Statele Unite ale Americii Statele Unite
Regatul Unit Regatul Unit
Germania Germania
Spania Spania
Italia Italia
 Israel
Austria Austria
 Elveția
Africa de Sud Africa de Sud
Fost:
 URSS
Exporturi anuale €141.000.000 (2009)[4]
Alte articole
Istorie Istoria militară a României
Grade Grade militare în Armata Română

Forțele Armate Române sunt formate din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene, Forțele Navale , aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Ministerul Apărării Naționale are prevăzute, potrivit proiectului pe 2009, cheltuieli în valoare de 7,65 miliarde de lei, respectiv 1,3% din PIB,[5] ceea ce reprezintă cu aproximativ două miliarde de lei mai puțin față de suma prevazută în proiectul fostului Guvern Tăriceanu.[6] Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro, doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forțele aeriene, cât și pentru cele terestre și navale.[7] În prezent, numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601.[8] Momentan, sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Irak și Afganistan.[9] Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.[10][11][12]

Istoric[modificare | modificare sursă]

La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General.[13] Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.[14] Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească, proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910.[15] După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 salupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat.[16] NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române.[17] Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS.[18] Marina militară Română mai avea înainte de Al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul și Marsuinul.[19]

În Armata României, uniformele militare sunt purtate conform unui regulament.[20] Toți militarii, indiferent de grad, inclusiv cei în rezervă și în retragere care au aprobare de a purta ținută militară, sunt obligați să cunoască și să aplice prevederile acestuia privind ținutele.[20] Etapele de evoluție a uniformelor militare românești sunt legate de momente ale organizării armatei și reflectă caracterele epocii.[20] Distincțiile militare onorifice sunt însemne care simbolizează aprecierea faptelor deosebite săvârșite în timpul îndeplinirii misiunilor militare. Ele cuprind embleme, insigne onorifice, plachete, denumiri onorifice și distincții de serviciu.[21]

Clubul sportiv al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale.[22]

În București se află Universitatea Națională de Apărare[23] și Muzeul Militar Național.[24]

În fiecare an, pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei Române,[25] [26] [27] [28] [29] [30] aniversându-se victoria finală pentru eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupația horthystă (25 octombrie 1944). Sărbătorirea Zilei Armatei române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959. [31]

La 1 decembrie, de Ziua Națională a României, în București și la Alba-Iulia au loc numeroase parade militare.[32]

Serviciul militar[modificare | modificare sursă]

În România comunistă, serviciul mili­tar era obligatoriu pentru toți cetățenii români, indiferent de sex, îndeplinindu-se în diferite forme (L14 din 28/12/72, art. 28).[33] Barbații, puteau fi chemați pentru îndeplinirea serviciului militar, de la 20 la 50 de ani, iar femeile de la 18 la 45 de ani (L14 din 28/12/72, art. 29).[33] Admișii și admisele la facul­ta­te făceau armata la "termen redus".[34] Bă­ie­ții - nouă luni înaintea primului an de fa­cul­tate.[34], iar studentele se inițiau în tainele tra­sului cu pușca pe durata studiilor.[34] La Uni­ver­sitate, în trei ani din totalul de patru, câte o zi pe săptămână era alocată milităriei.[34]

Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.[12]

Dotări[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 civili.[35] Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre, circa 13.250 forțele aeriene și 6.800 forțele navale, restul de 8.800 având alte sarcini.[36] În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii. Primul stagiu va fi completat în 2007. Anul 2015 va marca sfârșitul celui de-al doilea stagiu, când forțele armate vor fi reduse la 80.000 de oameni. Întregul proces este estimat să fie completat în 2025. Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate, prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită, compatibilă cu standardele NATO.[37]

Potrivit unui material difuzat de Ministerul Apărării Naționale (MApN), prioritatea în domeniul achizițiilor de echipamente moderne o dețin forțele aeriene.[38] O realizare a Forțelor Aeriene a fost modernizarea elicopterului IAR - 330 SOCAT, realizată cu ajutorul unei firme israeliene, care a dus la asigurarea interoperabilității cu sistemele NATO[38] Tancul mijlociu românesc TR-85 M1 a intrat recent în dotarea Forțelor Terestre ale armatei române, el fiind varianta modernizată a principalului vehicul de luptă al infanteriei.[38] Obiectivul principal al Statului Major al Forțelor Navale a fost și este achiziția, revitalizarea și modernizarea fregatelor Regele Ferdinand și Regina Maria.[38]

Efective[modificare | modificare sursă]

Dacă înainte de 1990 România avea efective de 300.000 de militari, ulterior armata a fost restructurată, ajungând la un număr de aproximativ 100.000 în anul 2001.[39]

În aprilie 2007, Armata Română avea în străinătate circa 1.700 de militari, din care 597 se aflau în Irak.[40]

În septembrie 2011, România avea 1.800 de soldați în Afganistan[41].

În ianuarie 2009, trupele românești din Irak numărau 498 de militari[42], iar efectivele au fost retrase complet la sfârșitul lunii iulie 2009[43].

Prezent[modificare | modificare sursă]

În prezent (ianuarie 2010), în Afganistan se află 1.092 de militari români[44][45]. Cei mai mulți dintre aceștia (peste 900) sunt implicați în misiuni de menținere a securității în regiunea Qalat, din sudul țării, una dintre cele mai periculoase zone[44]. Acolo, atacurile insurgenților sunt aproape zilnice - în special cele cu dispozitive explozive improvizate, cu rachete sau cu mortiere[44].

Pe 8 Aprilie 2010, președintele Traian Băsescu a anunṭat la Praga creșterea efectivului românesc din Afganistan la 1.800 de militari.[46]

Controverse[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului, achizițiile de tehnică militară au generat deseori[necesită citare] controverse și scandaluri de presă. Încă din secolul al XIX-lea, când aveau loc primele tentative de creare a unei forțe armate moderne în România, scandalurile, suspiciunile și acuzațiile legate de echipamentele achiziționate s-au ținut lanț. Este celebră „Afacerea Skoda”, derulată în anii '20-'30 și bazată exact pe dorința de modernizare a armatei române, care a fost speculată de o serie de oficiali locali și oameni de afaceri străini. Procedurile utilizate erau: costuri umflate, șpăgi și comisioane, licitații falsificate, clauze total defavorabile statului român.[47][48]

„Afacerea Motorola” a avut loc în 1990, când, pentru o serie de echipamente de comunicații marca Motorola, Ministerul Apărării Naționale, condus pe atunci de Victor Atanasie Stănculescu, a cheltuit peste șase milioane de dolari. Daca ar fi fost cumpărate direct de la producător, stațiile de emisie-recepție respective ar fi costat doar 600.000 de dolari. Totuși, s-a preferat utilizarea a nu mai puțin de patru firme intermediare. Cei zece inculpați (fostul ministru al Apărării Naționale și alți nouă oficiali sau oameni de afaceri implicați), acuzați de producerea unui prejudiciu de 6,1 milioane de dolari, au scapăt de pedeapsă pentru simplul motiv că, după ani întregi de tergiversări, fapta lor s-a prescris[47].

„Afacerea Puma” - în anul 1995, au fost achiziționate de la firma Armscor din Africa de Sud, 12 elicoptere Puma second hand, pentru care s-a plătit un comision de 3,6 milioane de dolari, adică mai mult de 40% din suma de 8,5 milioane achitată de statul român. Atașatul economic al României la Pretoria, Benone Ghinea, ar fi primit, potrivit procurorilor, circa 800.000 de dolari. Pe lista suspecților s-au mai aflat firmele Brașov Exports și Aircraft Consultants, doi cetățeni sud-africani, dar și un cont bancar din Luxemburg. Ghinea, arestat în scurt timp, a fost condamnat la trei ani de închisoare, dar au existat informații conform cărora banii negri ar fi ajuns și mai sus în sistem[47].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Romanian General Staff Data, September 2011
  2. ^ CIA World Factbook, Military of Romania
  3. ^ a b ro MoND Budget as of 2007, Ziarul Financiar, October 30, 2006
  4. ^ http://stiri.rol.ro/Industria-de-armament-nu-se-preda-478645.html
  5. ^ Săptămâna Financiară - Înzestrarea armatei, un faliment garantat, Radu Tudor - Accesat la data de 14.03.2009
  6. ^ Mondo News - Buget MApN: Suma alocata este cu 2 mld lei mai mică față de proiectul fostului Guvern - Accesat la data de 14.03.2009
  7. ^ Standard.ro - 13 mld. € în zece ani - Accesat la data de 14.03.2009
  8. ^ Defense - Efective participante la misiuni internaționale - Actualizat la 9 martie 2009 - Accesat la data de 14.03.2009
  9. ^ Forțele Terestre Române - Misiuni internaționale - Accesat la data de 14.03.2009
  10. ^ MApN - Lege Nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. - Accesat la data de 14.03.2009
  11. ^ HotNews - De luni, serviciul militar e facultativ - Accesat la data de 14.03.2009
  12. ^ a b Tion - S-a eliminat obligativitatea serviciului militar - Accesat la data de 14.03.2009
  13. ^ MApN - Repere istorice - Accesat la data de 14.03.2009
  14. ^ Forțele Teresre Române - Istoricul Forțelor Terestre - Accesat la data de 14.03.2009
  15. ^ Forțele Aeriene Române - Istoric - Începuturi - Accesat la data de 14.03.2009
  16. ^ Forțele Navale Române - Istoric - Accesat la data de 14.03.2009
  17. ^ Marinarii - Nave de istorie - Submarinul Delfinul - Accesat la data de 14.03.2009
  18. ^ Ziua - „Delfinul” face valuri în Armată - Accesat la data de 14.03.2009
  19. ^ "Delfinul" - Cu submarinul la reparat, 8 octombrie 2007, Doru Iordache, Jurnalul Național, accesat la 6 iulie 2012
  20. ^ a b c MApN - Statul Major General - Uniforme Militare - Accesat la data de 14.03.2009
  21. ^ Statul Major General - Distincțiile militare onorifice din Armata Română - Accesat la data de 14.03.2009
  22. ^ Ministerul Apararii Nationale - Statul Major General - Clubul sportiv al armatei, Steaua - Accesat la data de 14.03.2009
  23. ^ UNAP - Prezentare generală - Accesat la data de 14.03.2009
  24. ^ Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I - Home - Accesat la data de 14.03.2009
  25. ^ 60 de ani de la eliberarea Transilvaniei de Nord monitorulexpres.ro/ - Accesat la 20.07.2011
  26. ^ Cînd, cum și cine a eliberat Transilvania? casa-regala.blogspot.com/ - Accesat la 20.07.2011
  27. ^ Epopeea eliberării Ardealului de Nord romanialibera.ro/ - Accesat la 20.07.2011
  28. ^ Realitatea - Astăzi este Ziua Armatei - Accesat la data de 14.02.2009
  29. ^ 25 Octombrie 1944: Eliberarea completă a teritoriului național presamil.ro/ - Accesat la 20.07.2011
  30. ^ Colonel (r) Constantin Dinu, 25 octombrie, Ziua Armatei României fundatia-averescu.ro/ - Accesat la 20.07.2011
  31. ^ Decret nr.381 din 1 octombrie 1959 pentru declararea zilei de 25 octombrie ca „Ziua Forțelor Armate ale Republicii Populare Române”, publicat in Buletinul Oficial 27 din 5 octombrie 1959 (B. Of. 27/1959) - Accesat la 20.07.2011
  32. ^ Mediafax - Paradă militară de Ziua Națională a României, la Arcul de Triumf - Accesat la 14.03.2009
  33. ^ a b LEGE: 14 din 28/12/72 Privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România
  34. ^ a b c d Ultima sărbătoare a Armatei Române nu s-a ținut, 27 octombrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național, accesat la 18 iulie 2012
  35. ^ Curierul Național - În 2007, armata română va avea 90.000 de oameni - Accesat la data de 14.03.2009
  36. ^ Romania, cel mai important dintre viitorii membri ai NATO, 20 noiembrie 2002, Adevărul, accesat la 12 iulie 2012
  37. ^ MApN - Informații generale - Strategia de transformare a Armatei României - Accesat la data de 14.03.2009
  38. ^ a b c d Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană - Bruxelles - Armata română pregătește dotarea forțelor sale cu echipamente și sisteme de armament modernizate - Accesat la data de 14.03.2009
  39. ^ Romania produce arme mult prea scumpe pentru piata mondiala, 19 Iulie 2001, capital.ro, accesat la 12 august 2010
  40. ^ Trupele românești din străinătate ar trebui reduse la jumătate, 24 apr 2007, gandul.info, accesat la 17 noiembrie 2010
  41. ^ Pretul prieteniei cu americanii: Romania a dat 800 milioane de dolari pe razboaie, 13 Septembrie 2011, ziare.com, accesat la 16 decembrie 2011
  42. ^ 150 de militari romani vor fi retrasi din Irak din februarie, 26 Ianuarie 2009, ziare.com, accesat la 16 decembrie 2011
  43. ^ Irak, războiul ocaziilor ratate, 30 Iulie 2009, Oana Dobre, wall-stret.ro, accesat la 16 decembrie 2011
  44. ^ a b c Noul „val” de militari români, o ecuație cu multe necunoscute, 29 Ianuarie 2010, evz.ro, accesat la 29 ianuarie 2010
  45. ^ Rocada militarilor romani care lupta in Afganistan, 14 Ianuarie 2010, financiarul.com, accesat la 5 martie 2010
  46. ^ YAHOO News, WHITE HOUSE NOTEBOOK: Obama in Prague
  47. ^ a b c Tunurile Armatei trag dupa tinte dubioase, 20 Iunie 2006, capital.ro, accesat la 13 august 2010
  48. ^ Terente, Cioacă, Škoda și caltaboșii, 1 martie 2013, Lucian Vasilescu, Ziarul de Duminică, accesat la 23 martie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Istoria militară a poporului român 1984”, 6 volume, Ion Alexandrescu, Ion Ardeleanu, Ilie Ceaușescu, Ion Chiper, Mircea Cociu, 1989
  • „Armata și luptele românilor”, Călin Hentea, editura Nemira, 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Armata Română

Perioada comunistă

Reportaje

Armata la Revoluția din 1989