Biserica Sfântul Nicolae din Pitești

Biserica Sfântul Nicolae din Piteşti

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din Pitești.

Fosta Catedrala a orasului Pitesti,Biserica Sfântul Nicolae si Sfântul Pantelimon,monument istoric de importanta nationala, si monument de arhitectura,inscrisa in lista monumentelor,prin stradania ultimului preot paroh,preotul Florian Samarescu si darâmata dupa intemnitarea acestuia,a fost o reduta a rezistentei la comunism si se impune RECONSTRUIREA sa.Era emblema orasului si monumentul sau reprezentativ.Preotul Florian Samarescu,reusise repararea integrala a Catedralei,in 3 august 1959,când a fost rapit de securisti de pe strada ,torturat aproape un an in beciurile securitatii si condamnat impreuna cu marele patriot si fruntas PNL,Constantin Zamfirescu Cateasca...omul in casa caruia s-au pus bazele actului de la 23 august,omorât in detentie.Catedrala a fost darâmata, trei ani mai târziu. Pitestiul a suferit o grea pierdere.Atunci a fost demolata istoria sa,au disparut Biserica,strada Mare -strada Serban Voda-si strada Domnita Balasa-strazile centrale ale orasului. Pictata de Gheorghe Tatarascu,in Biserica Sfântul Nicolae si Sfântul Pantelimon, s-a oficiat primul Te-Deum de recunostinta,dupa victoria armatei române in Razboiul de Independenta ,in prezenta Regelui CAROL I,care a daruit biserica cu obiecte de cult si podoabe de valoare.Bustul lui Ion Bratianu sa fie repus la loc,lânga BISERICA. Sprijiniti initiativa RECONSTRUCTIEI.Istoria sa zguduitoare va continua.

Copilaria mea este strâns legata de Catedrala orasului,in care tata Preotul Florian Samarescu ,a slujit ca preot paroh,din 1940,la inceput impreuna cu parintele Panturescu,apoi având diacon pe parintele Misu Marinescu-mai apoi preot la Biserica Domnita Balasa din Capitala. Sunt printre putinii care au intrat in fiecare duminica ,ani de-a rândul in acea biserica,monument istoric si de arhitectura,demolata si nereconstruita.De aceea sunt obligat sa-i pastrez vie amintirea. Parohia bisericii era mica...cam 400 de enoriasi.Includea insa, institutiile orasului-primaria,prefec- tura,tribunalul,spitalul,unele scoli,teatrul,magazinele din centru si tata ,sfidând regimul comunist, slujea de Boboteaza ,in toate acele institutii,pâna când i-au interzis.Strada Mare si Strada Domnita Balasa,au fost demolate odata cu biserica.Acela era centrul unui oras asezat si bine organizat. In tinda bisericii,la care se ajungea, urcand câteva trepte,prin usi mari,aflate in cele trei parti,

exista o pictura murala zguduitoare,zugravind viata omului de la nastere pâna la moarte,incluzând si avertizari asupra pedepselor celor pacatosi.

Peretii din interior,de lânga tinda aveau portretele Regelui Carol I,cred si Reginei,dar in copilaria mea erau acoperite,cu pânza .Imediat ,spre stânga era scara ,care ducea la loja corului si apoi mai sus ,in turla mica,la clopotnita si mecanismul ceasului-Biserica era cunoscuta ,drept Biserica cu ceas-care fusese inainte de arestarea tatei in 59,reparat de un binevoitor.Intreaga biserica fusese complet reparata,dupa stricaciunile de la bombardament. Biserica era o constructie impunatoare,dar icoanele pictate ale sfintilor si ferestrele mari,cu vitralii, care stabileau o atmosfera calda,de reculegere si rugaciune.Poate si faptul ca era o biserica inalta,cu picturi de sfinti in picioare,contribuia la sentimentul de inaltare sufleteasca.Biserica datora pictura maestrului Gheorghe Tatarasca si scolii sale,astfel incât calitatea artistica era asigurata. Cele doua scaune imparatesti,destinate Regelui si Patriarhului,ramâneau neocupate,dar impresionau ,mai cu seama ca aveau in fata acel policandru de valoare,daruit de M.S.Regele Carol I ,in urma Te-Deumului de recunostinta pentru obtinerea Independentaei tarii in 1877.Policandrul era instalat sub turla mare,care avea si ferestre si picturi murale.Iconostasul avea icoane de lemn pictat,mai mici si icoane mari ale Domnului nostru Isus Hristos si Maicii Domnului,precum si ale Sfintilor Nicolae si Pantelimon, toate aurite.Biserica poseda si o colectie de covoare si obiecte de cult,unele inscrise la patrimoniu. Unde se afla toate aceste odoare nu stiu,dar s-ar cuveni cercetat,pentru a se restitui Catedralei,când se va reconstrui sau a se face un muzeu.Fiindca nu ma indoiesc ..Ziua Reconstructiei se apropie. Altarul avea o use spre gradina,care nu era cunoscuta de securistii,care,asa era atunci,il asteptau uneori pe tata la iesirea principala,ca sa-l aresteze.Fiindca atunci..oamenii "dispareau". Biserica a fost o reduta a opozitiei la raul comunist si slujitorii sai au platit scump. Disparitia centrului orasului Pitesti,odata cu demolarea sfântului locas,a lasat Pitestiul fara marturia trecutul sau .Comunistii au demolat si istoria tarii.

Înainte de jumătatea secolului al XVIII-lea, în Târgul Pitești, pe Ulița Mare, devenită strada Șerban-Vodă și numită de comuniști Strada Victoriei, s-a zidit Biserica cu hramul Sfântul Nicolae. Anul primei ridicări nu se cunoaște, dar cea mai veche carte de slujbă creștină donată bisericii, datează din 1743. În lista donatorilor pentru întreținerea sfântului locaș, nu sunt menționate ranguri de dregători, ceea ce înseamnă că biserica aparținea unor bresle de târgoveți.

În 1802, marele cutremur a distrus-o în întregime, că „nu era din ostrete de lemn, ci din zidărie”, așa cum se scrie în documente.

A fost refăcută din temelie și târnosită la 30 octombrie 1812, „cu cheltuiala mahalagiilor și ajutorul creștinilor, în timpul Domniei Sale Ioan Gheorghe Caradja, când rușii s-au dus din țară. Păstorind pe norodul acestei eparhii, Prea Sfinția Sa iubitorul de Dumnezeu Ion Chirio Chir Iosif” (citat din pisania bisericii, scrisă cu litere chirilice, care spartă, se află la Muzeul Județean Argeș).

„În 18 august 1848, la trei ceasuri din noapte, au ars tot Târgul Pitești, trei mahalale și trei biserici, între care și Biserica Sfântul Nicolae”.

A treia zidire, mult mărită, s-a sfințit în 1864, având două turle înalte, care se vedeau din depărtare. În anul 1873, farmacistul Ștefan Babic a dăruit Bisericii Sfântul Nicolae un mare ceas cu patru cadrane, spre cele patru puncte cardinale, care a fost instalat în turla clopotniței. Conectat cu clopotul bisericii, anunța trecerea timpului, de se auzea în tot orașul.

La 30 aprilie 1878, în Biserica Sfântul Nicolae s-a oficiat primul Te Deum al României Independente, în prezența domnitorului Carol I, după ce a primit defilarea Regimentelor de Dorobanți, pe platoul unde astăzi e Strada Exercițiu, al cărei nume vine de la poligonul de „exercițiu de tragere” al armatei. A avut loc o manifestare grandioasă de mulțumire lui Dumnezeu și glorificarea Armatei Române, după victoriile de la Grivița, Rahova și Plevna. Martorul ocular, I. S. Teodorescu, directorul Școlii de Băieți nr.1, citat de Tatiana Bobancu în „Albumul Religios” din 1933, își amintește „cum a sosit Domnitorul Carol, călare și plin de praf și cum oamenii se îmbrățișau, se sărutau și plângeau de bucuria neamului românesc”.

Atunci Domnitorul și-a stabilit comandamentul militar la Pitești și pregătea o linie de apărare, când armata rusă se stabilize în București. După câteva luni, Domnitorul Carol a dăruit Bisericii „Sfântul Nicolae“ un valoros policandru, datat în amintirea primului Te Deum oficiat în România Independentă.

La începutul secolului al XX-lea, Biserica „Sfântul Nicolae“ a avut statutul de catedrală a orașului. După Marea Unire din 1918, în grădinița bisericii, „la umbra unei sălcii pletoase, s-a ridicat bustul din bronz al ilustrului om politic Ion C. Brătianu, distrus de comuniști în 1949. În inventarul Primăriei Pitești din anul 1948, Biserica „Sfântul Nicolae“ era apreciată a doua ca valoare dintre bisericile orașului alături de Biserica „Sfânta Vineri“.

Prin H.C.M. nr.1 I60 din 1955, cinci biserici din Pitești au fost declarate monumente de arhitectură: Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica „Sfântul Nicolae“, „Biserica Mavrodolu“, Biserica „Sfinții Voievozi“ din Meculești – Găvana și Biserica Schitului Trivale. Statutul de monument de arhitectură al Bisericii „Sfântul Nicolae“, declarat prin H.C.M nr. I. 160 din 1955, a fost respectat numai șapte ani, până când prin H.C.M. nr.387 din 23 aprilie 1962, se „aproba scoaterea din lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R. a Bisericii Sfântul Nicolae din Pitești”, semnat de primul ministru Ion Gheorghe Maurer (n.n. de ziua sa onomastică). Se evita denumirea de „locaș de cult”, prin înlocuirea cu „monument de cultură”, iar sintagma „scoaterea din listă”, în limbajul secret comunist, echivala cu distrugerea obiectivului în cauză.

La 24 aprilie 1962, Secretariatul General al Consiliului de Miniștri, cu nr. 781, a trimis H.C.M. cu pricina Sfatului Popular al Regiunii Argeș, în atenția primului secretar Constantin Sandu. Prin Biroul Documente Secrete, la 26 aprilie 1962, documentul s-a trimis cu nr. 558, Sfatului Popular al orașului Pitești, pentru conformare.

Departamentul Cultelor din cadrul guvernului, cu nr. 6. 596 din 17 mai 1962, răspunde Sfatului Popular al orașului Pitești, astfel: „Ca urmare a adresei dumneavoastră nr. 19.252 din aceeași zi, vă facem cunoscut că Departamentul Cultelor avizează favorabil demolarea Bisericii Sf. Nicolae din Pitești!“ - director adjunct ss C. Mireanu (n.n. nume predestinat) și economist ss M. Marinescu. În acea vreme președinte al Sfatului Popular orășenesc era muncitorul Marin Teodorescu.

Pentru a se justifica demolarea, s-a format o comisie de constatare a construcției Bisericii, care a întocmit fișa tehnică cu concluzia „stare de degradare REA”, ceea ce era un fals grosolan. În procesul verbal de constatare din 29 iunie 1962 sunt trecuți cei șase membri ai comisiei, dar …nomina odiosa. Maurii și-au făcut datoria! La 5 iulie 1962 s-a eliberat autorizația de demolare nr. 9, din care cităm: „Ca urmare a cererii adresate de…., înregistrată la nr…., în baza avizului Secției de Arhitectură și Sistematizare și a Secției Gospodării, se autorizează demolarea Bisericii Sf. Nicolae din Pitești. Valoarea lucrării de demolare, conform devizului, este de 50.000”, Președinte ss indescifrabil, Secretar, ss indescifrabil. Pentru că nu se precizează cine a făcut cererea de demolare și nu are număr și data de înregistrare, autorizația este ilegală. Nici numele președintelui și al secretarului care au semnat autorizația de demolare nu sunt scrise la mașină, așa cum este uzanța, dar numele lor apar în autorizația de demolare a unei clădiri particulare, eliberată în aceeași zi, cu numărul 10. Las cititorii să aprecieze substratul ascunderii identității. Demolarea sfintei biserici s-a comis imediat după eliberarea autorizației, cu ajutorul buldozerelor și al pompierilor și după arestarea preotului paroh Florian Sămarăscu.

Pisania din 1812, spartă, și marele ceas sunt expuse la Muzeul Județean Argeș. 

Am reținut că H.C.M. prin care s-a hotărât demolarea sfintei biserici s-a dat la 23 aprilie, ziua Sfântului Mucenic Gheorghe și procesul verbal neconform cu starea clădirii, prin care s-a justificat demolarea, s-a făcut la 29 iunie, ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel. După informații orale, propunerea de demolare a inițiat-o Nicolae Ceaușescu, care în epocă era deputat de Argeș în Marea Adunare Națională . Ramâne de cercetat.

Locul în care a fost ridicată prima dată Biserica „Sfântul Nicolae”, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, probabil sub domnia lui Constantin Mavrocordat, în care a fost rezidită din temelie în 1812, sub domnia lui Ioan Gheorghe Caradja și în care sa făcut a treia zidire, în 1864, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, este liber si se impune RECONSTRUIREA Catedralei Au trecut 20 de ani de la căderea regimului comunist din România și 48 de ani de la demolare și Biserica cu Ceas – emblema orașului – a fost nereconstruita de autoritățile administrative și religioase De 12 ani, de când am găsit întâmplător la Arhivele Naționale, direcția jud. Argeș, documentele privind sacrilegiul demolării, împreună cu un grup de piteșteni, am scris în presa locala și centrală și am propus forurilor competente sa-si faca datoria si sa redea tarii MONUMENTUL de valoare nationala si orasului Pitesti Emblema sa.

S-ar cuveni ca Episcopia Argeșului și Muscelului, Direcția pentru Cultură, Muzeul Județean și, mai ales, Primăria Municipiului Pitești să se autosesizeze măcar în ceasul al doisprezecelea și să dea dovadă de normalitate europeană, când se va face modernizarea zonei. Propun initierea unei ACTIUNI pentru RECONSTRUCTIE.